Vs.1-9. Intre evenimentele descrise in capitolul 6 si cele din acest capitol trecusera cateva luni, iar Isus refuzase sa ramana in Iudea unde evreii cautau sa il omoare datorita invataturii pe care o dadea. In Israel era momentul pentru sarbatoarea corturilor, una dintre cele trei mari sarbatori religioase ale iudeilor. Aici vedem interactiunea lui Isus cu fratii Sai, nascuti de Maria din uniunea ei cu Iosif, dupa nasterea lui Cristos. La acel moment fratii Lui nu credeau ca El este Mesia, dar Il indemnau sa mearga si sa isi descopere puterea in fata celor ce urmau sa creada in El. Este destul de evident ca ei credeau ca Isus dorea sa isi faca publicitate si sa fie in lumina reflectoarelor. Ce alt motiv ar fi putut avea sa faca minunile pe care le facuse in Galileea, daca nu pentru a deveni renumit? Iar acum spuneau ca venise momentul ca El sa mearga la Ierusalim in timpul sarbatorii corturilor, acolo unde urmau sa participe multimi mari de oameni si sa devina cunoscut inaintea tuturor, „daca faci aceste lucruri, arata-Te lumii.” Astfel de episode din viata lui Isus, descriu foarte bine ce se intampla in viata multor copii ai lui Dumnezeu care se gasesc in aceeasi situatie cu oamenii cei mai dragi si apropiati lor care nu cred in Isus Cristos si nu traiesc in ascultare de El. Cu siguranta pentru Isus nu a fost usor sa creasca in mijlocul unor frati care il invidiau. De aceea viata Lui este in atat de multe aspecte asemanatoare cu cea a lui Iosif, fiul lui Iacov.Ce mai reiese din aceste versete este randuiala de la un capat la celalalt al vietii lui Isus. El a stiut intotdeauna cand era momentul sa faca sau sa nu faca un anumit lucru, sa mearga sau sa nu mearga intr-un anumit loc, sa interactioneze sau nu cu anumiti oameni. Spre deosebire de fratii Lui care isi traiau viata in ascultare de dorintele si placerile lor, Isus era mereu conectat la busola cerurilor si la gps-ul Duhului Sfant. Datorita acestui lucru, pe ei lumea ii primea, in timp ce pe Isus lumea il respingea si il ura.
Vs.10-31 incep spunandu-ne ca Isus merge la randul Lui in Ierusalim, dar o face pe ascuns. Iudeii il cautau pe Isus acolo si intreabu unde este din dorinta de a-l prinde si de a-l ucide. Tot ceea ce Isus spunea si facea ii obliga pe oameni sa ia o decizia in ceea ce Il priveste. Este El Mesia si atunci trebuie sa i se supuna neconditionat sau este un impostor si atunci trebuie sa scape de El? Unii ziceau ca este Om bun, in timp ce altii ziceau ca duce poporul in ratacire. Vorbirea si cunostinta lui Isus ii impresiona pe toti cei ce il ascultau, El neprimind o invatatura aleasa care sa justifice aceste lucruri. Este minunat sa vedem ca si in acest pasaj Isus refuza sa isi asume vreun merit pentru ceva din ceea ce El spunea sau facea si ii da toata slava Tatalui ceresc. Invatatura pe care o dadea nu ii apartinea, ci era primita de la Dumnezeu. Oricine dorea sa faca cu adevarat voia lui Dumnezeu, stia ca Isus nu vorbeste de la El, vs.17. Aici este si o promisiune extraordinara pentru toti cei ce vor cauta vreodata sa cunoasca cu sinceritate adevarul. Toti cei ce il cauta pe Dumnezeu Il vor gasi prin Isus Cristos. Si toti cei ce vor sa faca voia Lui o vor cunoaste prin cuvintele lui Isus. Versetele urmatoare ne descriu confuzia care exista in popor cu privire la identitatea lui Isus si la legitimitatea lucrarii Lui. Era El Mesia sau nu? Daca era, atunci de ce nu ascultau toti de El, iar daca nu era atunci de ce I se permitea sa dea in continuare invatatura? In vs.28 si 29, Isus spune ca ei desi erau parte din poporul lui Dumnezeu, totusi nu il cunosteau pe Dumnezeu. Trista afirmatie face Domnul Isus aici. In acelasi timp este un lucru la care sa reflectam si noi astazi. Sa nu cumva sa facem parte din poporul lui Dumnezeu, dar sa nu il cunoastem pe Dumnezeu. Cum putem sti daca il cunoastem pe Dumnezeu sau nu? Prin relatia pe care o avem cu Cristos prin cuvantul Lui. Este relatia noastra cu El descrisa prin ascultare fata de Evanghelie? Este autenticitatea uceniciei noastre demonstrata prin vizibilitatea roadei Duhului Sfant in viata noastra? Dumnzeu sa ne ajute pe fiecare sa fie astfel. In vs.30 vedem ca iudeii au inteles ca Isus pretindea ca El este Mesia si cautau sa il omoare. Acest lucru nu s-a intamplat insa, decat la momentul ales de Tatal.
Vs.37-39. Invitatia lui Isus este adresata tuturor oamenilor, iar evanghelia Sa are un caracter universal. Nu exista persoana care sa nu poate fi mantuita daca vine cu credinta la Cristos. Dar Isus pune o conditie: “daca inseteaza cineva.” Fara constientizarea nevoii spirituale launtrice nu poti constientiza ca esti pacartos si ca ai nevoie sa fii mantuit. Nu intelegi ca esti pierdut si ai nevoie sa fii gasit, ca esti mort si ai nevoie sa fii adus la viata. Sufletul insetat vine la Isus! Pentru ca nimeni in afara de El nu ii poate da sa bea apa vietii. La fel cum nu poti sa ai parte de efectele apei prntru trup daca nu ridici paharul si bei, la fel nu poti primi beneficiile apei pentru suflet daca nu intri in legamant cu Cristos. “Din inima lui vor curge rauri de apa vie.” Ce inseamna lucrul acesta? Ca omul care vine la Cristos si primeste in viata Lui Duhul Sfant devine un izvor de binecuvantari ceresti pentru ceilalti. Cine a primit Duhul Sfant nu poate trai fara sa nu fie o sursa de binecuvatare pentru ceilalti. Caci acolo unde Duhul este prezent, El se revarsa. Daca nu exista o revarsare de Duh in viata unui om care spune ca este crestin, atunci inseamna ca Duhul nu este acolo, iar daca Duhul nu este acolo, atunci el nu este crestin, ci se inseala singur. Expresia apa vie face referire la Duhul Sfant. Si vs.39 este foarte important pentru ca el marturiseste ca toti cei ce vin la Cristos primesc si Duhul Sfant. De aceea nu este adevarata si nu este biblica invatatura unor biserici care spun ca Duhul Sfant il primesti ulterior la ceva timp dupa convertirea ta si ca trebuie sa starui pentru a primi botezul cu Duhul Sfant. Cand ai crezut in Isus Cristios ca fiind Mesia, te-ai pocait de pacatele tale si ai fost botezat spre iertarea pacatelor, primesti in viata ta imediat si darul Duhului Sfant, Fapte 2:38. Acest lucru este valabil din ziua Rusaliilor si pana la intoarcerea in slava a Domnului Cristos.
Vs.40-53. Dezbaterile despre identitatea lui Isus continua si in aceste versete. Aceasta este de fapt cea mai importanta lucrare a omului pe acest pamant. Sa hotarasca cine este Isus Cristos pentru el. Daca El este Fiul lui Dumnezeu, atunci omul trebuie sa i se supuna neconditionat. Daca nu este Mesia, atunci sa nu bage in seama cuvintele Lui. Cine este Isus Cristos penru noi? Ce facem fiecare cu cuvantul Lui va raspunde pentru noi la aceasta intrebare. Ne supunem Lui sau nu? Controversa era aici cu privire la locul de unde trebuia sa vina Mesia. Scripturile marturiseau ca El nu va veni din Galileea, ci din Betleem. Ei se uitau pe adresa din buletin a lui Isus si vedeau ca acolo statea scris Galileea. Dar nu i-au cerut sa vada si certificatul de nastere ca sa vada ca in el era scris ca loc al nasterii, Betleemul. Din cauza asta s-a produs din nou dezbinare in popor din cauza lui Isus, la fel cum se produce dezbinare si astazi din cauza Lui. Mai marii preotilor care trimisesera oameni sa il aresteze pe Isus au fost iritati de faptul ca acestia s-au intors inapoi fara sa faca asta. Fariseii nu doar ca refuzau sa creada ei insisi in Isus, dar doreau sa ii impiedice si pe altii sa o faca. La fel sunt si astazi unii oameni care nu doar ca ei refuza sa se supuna evangheliei, dar cauta sa isi impiedice si rudele, familia sau prietenii sa o faca. Trist este ca cei ce se impotrivesc lui Isus au mai mult ravna in a-i impiedica pe altii sa vina la mantuire, decat au cei pocaiti in a-i indemna si pe altii sa se pocaiasca la randul lor.
In vs.50-51 vedem ca Nicodim cel despre care citim in Ioan 3 ca a mers in timpul noptii ca sa vorbeasca cu Isus, se ridica si prin ceea ce spune da impresia ca dupa intalnirea sa cu Isus, crezuse in El. El spune practic ca fariseii nu i-au oferit lui Isus un tratament cinstit. Ca nu l-au ascultat niciodata cu deschiderea pentru a putea crede in El, ci doar pentru a-l judeca si condamna. Acela este momentul cand ceilalti se intorc oarecum impotriva lui Nicodim si il intreaba daca nu cumva si el este din Galileea, indemnandu-l in mod ironic sa citeasca mai bine legea ca sa vada ca de acolo nu s-a ridicat niciodata vreun prooroc. Asta se va intampla cu oricine se va ridica si astazi sa apere evanghelia si numele lui Cristos. Lumea se va intoarce impotriva lui. De aceea sunt atat de multi care traiesc un crestinism sub acoperire. Ei cred ca pot sa se intalneasca cu Dumnezeu si sa i se inchine intre peretii Bisericii sau in intimitatea caselor lor, dar in afara acestora nimeni nu stie ca sunt oameni pocaiti, pentru ca ei nu vorbesc impotriva pacatului si nu indeamna pe nimeni la pocainta si la o viata sfanta. De aceea ei nu vor avea niciodata parte de binecuvantarile celor ce sufera pentru numele de crestin.
Capitolul sapte se incheie afirmand ca toti s-au intors la casele lor. Unii s-au intors crezand ca Isus este Cristosul, in timp ce cei mai multi s-au intors si mai impietriti. Iar fariseii s-au intors si ei la casele lor si mai hotarati de faptul ca trebuie sa scape de Isus cat mai repede, El fiind o aminintare pentru religia lor moarta si pentru modul lor de viata pacatos. Cum ne intoarcem noi in seara aceasta din fata cuvintelor lui Isus? Acesta este lucrul care trebuie sa ne preocupe pe fiecare. Amin!