De fiecare data cand deschidem Cuvantul cu inima deschisa si cu asteptari ca Dumnezeu sa ne vorbeasca, trebuie sa credem ca ceva minunat se poate intampla. Pentru ca Domnul doreste sa descopere copiilor Sai lucruri frumoase, lucruri de care avem nevoie ca sa fim sustinuti in luptele noastre zilnice, dar si ca sa aducem roada in Imparatia Lui. Astazi o sa studiem capitolul 11 insa o sa imi concentrez atentia asupra unui paradox care il gasim exprimat in vs.5 si 6. Scriptura ne spune acolo ca desi Isus ii iubea pe Marta, Maria si Lazar, totusi El a ales sa nu mearga la ei atunci cand aveau cea mai mare nevoie de El.
Cred ca cea mai grea slujba din lume ar fi fost acea de purtator de cuvant al Domnului Isus. Sa incerci sa le explici oamenilor de ce Isus a facut sau nu a facut ceva anume. Aici in Ioan 11 citim ca Isus il iubea pe Lazar, dar desi I s-a spus ca este grav bolnav, totusi a decis sa mai stea cateva zile in locul unde era sis a nu mearga imediat la El ca sa il ajute. Isus se bucurase in cateva randuri de ospitalitatea minunata a acestei familii. Ei erau prietenii Sai. Iar in acest moment aveau cea mai mare nevoie de El. Si Isus nu a raspuns chemarii lor in ajutor. De ce? Pentru ca ii iubea! Ce diferenta uriasa este intre modul in care gandim si facem noi ceva, si felul in care gandeste si lucreaza Domnul. Pentru noi important este adesea procesul, in timp ce pentru Dumnezeu cel mai important este rezultatul. Cu cat ajungi sa crezi mai mult ca poti sa controlezi rezultatul lucrurilor din viata ta, cu atat mai multa frustrare vei acumula in calatoria ta prin viata. Vreau sa va spun ca fiecare dintre noi ne luptam cu astfel de situatii in viata noastra care cauta sa ne puna la incercare credinta in Isus si sa ne faca sa ne indoim de dragostea Lui. Oare ma iubeste Isus? Oare ii pasa cu adevarat de mine? Daca i-ar pasa atunci m-ar ajuta, mi-ar da, mi-ar raspunde. Dar iubitii Domnului, credinta nu este acea formula magica de manipulare prin care printr-o rugaciune sa il facem pe Dumnezeu sa lucreze dupa planul si dorinta noastra. Credinta este acceptarea constienta a misterului in care este invaluita lucrarea lui Dumnezeu si acceptarea voii Sale suverane indiferent de felul in care aceasta sa va manifesta in viata mea. Este acel ceva care te face sa spui ca Dumnezeu poate sa faca orice, dar in acelasi timp sa stii si ca vor exista momente in viata ta cand Dumnezeu va alege in intelepciuna Lui, sa nu faca ceea ce te astepti sau iti doresti tu sa faca.
Cred ca uneori inca avem o intelegere gresita a ceea ce este dragostea. Noi ne aratam dragostea pentru Dumnezeu in mod special atunci cand El ne este aproape. Dar dragostea pentru Dumnezeu trebuie sa o dovedim si in felul in care reactionam atunci cand El pare ca este departe sau ca nu ne asculta. Nu Il iubim pe Dumnezeu doar pentru ceea ce el ne da, ci pentru ceea ce El este.
Privind la primele 6 versete vedem ca atunci cand Marta i-a trimis mesaj lui Isus, ea se astepta ca Isus sa mearga imediat sa il ajute pe cel pe care il iubea. Dar Isus a ales sa ii dea Martei “seen” asa cum ne mai dam si noi uneori unii altora la mesaje. Adica desi i-a primit mesajul, a ales sa nu ii raspunda imediat. Ne-am rugat vreodata cu toata inima pentru ceva si parca am simtit ca ne-am lovit de un zid? Stiu ca El ne-a primit mesajul, dar a ales sa nu ne raspunda. De ce? Nu pentru ca este prea ocupat sau pentru ca nu ii pasa prin ce trec, ci pentru ca ma iubeste. Iar eu am nevoie sa inteleg ce este dragostea lui Dumnezeu si cum se manifesta. Ca dragostea nu este un sentiment, ci este o decizie pe care o iau in fiecare dimineata cand deschid ochii. La fel este si fata de sotia mea. Nu o iubesc doar cand e draguta si imi face mancare buna. O iubesc la bine si la rau, in sanatate si in boala, in belsug si in lipsa. In fiecare zi!
Uneori cand trecem prin ceva greu in viata noastra, un verset primit de la cineva pur si simplu nu este ceea ce ne-am dori sa primim, pentru ca stim si noi acel verset, dar nu stim de ce Dumnezeu nu ne raspunde si nu ne ajuta asa cum i-am cerut noi sa o faca. Poti sa ai credinta, dar in acelasi timp sa treci prin momente in care te simti frustrat. Poti sa ai credinta si sa fie zile cand pur si simplu nu intelegi ce se intampla si de ce se intampla anumite lucruri. Dar daca o sa cautam dovada dragostei lui Dumnezeu doar in raspunsurile Sale pozitive la rugaciunile noastre, atunci cautam aceasta dragoste in locul gresit.
Iar cand ne uitam la vs. 2 o sa descoperim ceva foarte interesant. Nu doar ca Marta era cea care gatise pentru Isus, dar spune versetul ca Maria era cea care i-a uns cu parfum picioarele lui Isus si le-a sters cu parul ei. Care este insa problema din acest verset? Problema este ca acest lucru nu se intamplase inca, ci are loc dupa invierea lui Lazar si citim despre asta in Ioan 12. Dar Ioan pune aceasta informatie in capitolul 11 cu un scop. Ce minunat este cuvantul lui Dumnezeu. Prin punerea acestui verset aici, Ioan cred ca vrea sa ne faca sa intelegem ca daca nu avem credinta de a ne inchina lui Cristos cu pasiune asa cum o face Maria in capitolul 12, nu vom avea puterea de a trece prin credinta cu El in incercarea asa cum se intampla aici in capitolul 11. Dumnezeu vrea sa incepem sa ne traim viata crestina cu credinta si lauda precum Maria in capitolul 12 stiind ca Dumnezeu lucreaza intotdeauna pentru binele nostru indiferent de felul in care alege sa o faca si nu cu frustrarea si dezamagirea din capitolul 11, cand nu intelegem de ce Domnul care ne iubeste pare ca nu ne raspunde la rugaciuni.
Omul spune ca trebuie sa vada ca sa creada, dar Dumnezeu spune sa crezi ca sa poti vedea. Ucenicii care fusesera zi de zi in prezenta Domnului erau mereu surprinsi si confuzi cu privire la motivele pentru care Isus facea sau nu facea ceva. Dar asta pentru ca nici ei nu puteau sa vada rezultatul final al actiunilor lui. Ei se concentrau pe process, pe aici si acum si nu pe rezultatul final. Perspectva lor era limitata in timp ce perspectiva lui Cristos nu cunostea limite. Ioan ne cheama sa invatam sa traim ca niste inchinatori adevarati asa cum a fost Maria in capitolul 12 si sa spalam picioarele Domnului Isus prin slujirea noastra, chiar si atunci cand trecem prin dezamagirea si frustrarea prin care ea a trecut in capitolul 11 cand Isus nu a raspuns rugaciunii Sale asa cum se astepta sa o faca.
In vs.4 Domnul Isus spune ceva ce pare a fi un cliseu religios, nu? “Boala aceasta nu este spre moarte, ci este spre slava lui Dumnezeu.” Ce inseamna lucrul acesta? Noi citim acum biblia si avem in ea descoperit finalul si ceea ce s-a intamplat. Noi stim ca desi Isus a ales sa intarzie cateva zile si intre timp Lazar a murit, El ajunge totusi in Betania si il invie pe Lazar din morti. Dar, si acesta este un mare “DAR”. Maria si Marta nu stiau ce stim noi. Tot ceea ce ele stiau atunci este ca aveau nevoie disperata de Isus, iar Isus le-a dat impresia ca problema lor nu este importanta pentru El. Si la fel se intampla si cu noi, nu? Daca am sti ca Domnul Isus nu ne raspunde acum, dar in cele din urma lucrurile se vor rezolva si totul va fi bine, am privi altfel fiecare situatie. Dar nici noi nu stim cum vor evolua lucrurile. Nu avem rezultatul final al lucrarii lui Dumnezeu. Noi avem doar inceputul capitolului 11 la fel cum aveau Marta si Maria. Nu avem scris si sfarsitul acelui capitolul din viata noastra. Avem doar frustrarea lipsei de raspuns din partea Domnului la o problema care pe noi ne afecteaza foarte tare.
Cand citim vs 7-13, Domnul Isus ii baga si mai tare pe ucenicii Sai in ceata. “Deci mergem in Iudeea sau nu mergem? O sa il ajuti pe Lazar sau ramanem aici?” Ucenicii erau cat se poate de confuzi cu privire la planurile Mantuitorului. Isus le spune ca prietenul lor Lazar adormise si ca El merge sa il trezeasca. Si ce raspuns ii dau ucenicii? Ei credeau ca Lazar dormea la propriu. Si atunci Cristos le spune cats e poate de clar: “Lazar e mort!” Dar cand Marta si Maria i-au trimis mesaj lui Isus ca au nevoie de El, iar el nu a venit, ele au fost puse in fata unei decizii. Daca nu ai venit atunci cand aveam atat de mare nevoie de tine si nu ai facut ceea ce ti-am cerut cu toata inima sa faci pentru noi, oare ne iubesti tu, Isuse? Acesta este si lupta noastra uneori. Sa credem ca El ne iubeste si sa continuam sa ne inchinam si sa Ii slujim, desi El nu face ceea ce vrem noi sa faca si cand vrem noi sa o faca. Sa stiu ca Isus ma iubeste si iubirea Lui nu se bazeaza doar pe ceea ce El imi, ci si pd ceea ce alege uneori sa nu imi dea. Aceasta este o etapa vitala importanta vietii noastre de credinta.
Isus a intarziat pentru ca avea un scop. El urma sa se descopere ucenicilor Lui, Mariei, Martei lui Lazar si tuturor din cetate intr-un mod cu totul nou, vs.15b. De aceea Dumnezeu nu va face uneori asa cum doresc eu, pentru ca vrea sa mi se descopere pe sine intr-un mod cu totul nou care sa ma faca sa cad in genunchi si sa Ii dau slava. Una era sa vindeci pe cineva care era bolnav si alta era sa aduci la viata pe cineva care era mort de patru zile. Dupa patru zile a venit Domnul, vs.17. Indeajuns cat Lazar sa fie ingropat si sa miroase. Pentru ca evreii aveau o superstitie in vremurile bibliei. Ei credeau ca in primele trei zile de dupa moarte, duhul se poate intoarce in om. De aceea Isus a asteptat pana cand timpul in care omul credea ca se mai poate face ceva, trecuse.
Si cand nu mai era nici o speranta pentru ca Lazar sa revina la viata, El a mers la ei. V-ati intrebat daca nu cumva sunt si in viata noastra momente cand Isus asteapta sa treaca perioada in care noi inca mai credem ca putem rezolva singuri o problema si abia apoi vine si intervine pentru a-si descoperi slava, puterea si gloria?
Priviti imaginea pe care o gaseste Isus cand ajunge in Betania in vs 18 si 19. Multi iudei venisera sa le consoleze pe Marta si Maria pentru pierderea fratelui lor. Consolare este tot ce pot sa iti ofere oamenii. Si este foarte bine sa fim aproape de cei ce sufera, dar cel mai bine este sa ne asiguram ca acesti oameni il vor avea aproape ina cele momente pe Domnul In vs.20-21 citim ca atunci cand Isus a ajuns acolo, Marta a iesit sa il intampine si cu dezamagire in glas, ea spune: “Doamne, daca ai fi fost aici, fratele meu ar fi inca viu.” Observati ca doar Marta a iesit sa il intampine. Maria a ramas in casa. Si ce spune Marta? “Ma bucur sa te vad Doamne, dar ar fi fost mult mai bine sa fii aici acum cateva zile cand te-am chemat. Apreciez ca ai venit sa ma consolezi, dar de ce nu ai venit mai devreme, ca sa nu mai am acum nevoie de consolare?” Acestea sunt lucruri pe care poate ca si noi le-am simtit.
“Doamne daca ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.” Iar cuvantul cheie din aceasta propozitie este “Doamne”. Pentru ca Marta face ceva extraordinar. Ea practic spune ca, desi ai ales sa nu vii si sa nu faci pentru mine ceea ce ai fi putut sa faci, totusi asta nu mi-a schimbat parerea despre cine cred eu ca esti. Tu esti in continuare, “Domnul”. Ce minunat! Ma rog ca si noi atunci cand se va intampla ca Domnul sa para ca intarzie cu un raspuns la rugaciunea noastra sau sa nu ne raspunda asa cum ne-am dori, acest lucru sa nu ne schimbe parerea despre cine este El pentru noi. El ramane in continuare “Domnul nostru”. Doamne nu ai venit cand te-am rugat sa vii sa te atingi de tatal meu. Doamne nu ai raspuns la rugaciunea mea de a-mi vindeca sotul. Doamne nu mi-ai salvat casnicia. Doamne nu mi-ai adus fiica inapoi acasa. Dar cu toate acestea,Tu esti Domnul.
Marta cred ca era dezamagita de Domnul Isus, asa cum cred ca au fost momente in care poate ca am simtit si noi. Marta ii spune ce asteptari avusese de la El. “Daca ai fi fost aici…” Daca poti sa faci atatea lucruri pentru oameni carora nici nu le pasa de Tine, Daca ingadui atatea binecuvantari peste oameni rai, de ce nu ai fost aici si pentru noi? Si priviti la vs.22. Marta in dezamagirea si frustrarea ei gaseste totusi credinta de a face aceasta minunata marturie. “Dar chiar si acum Doamne, daca Tu ii ceri ceva lui Dumnzeu, stiu ca El iti va da.” Satan incearca sa ne duca credinta in mormant. Dar ma rog Tatalui ca prin Duhul Sau, sa primim puterea de a ne aduce dezamagirile si frustrarile inaintea lui Isus si sa nu ne temem caci El ne cunoaste si ne iubeste. Stie cu ce ne luptam si stie ca suntem doar o mana de lut.
In vs. 23-27, Isus ii spune Martei: ”fratele tau va invia!” “Stiu ca va invia cand va veni invierea”, ii raspunde Marta. Nu cred ca ai inteles, Marta. Eu sunt invierea si viata. Si am intarziat tocmai pentru ca voi sa puteti vedea si sa cunoasteti lucrul acesta despre mine. Nu am fost departe de voi niciodata, dar am vrut sa intelegeti despre mine ceva ce pana acum nu ati stiut si nu ati crezut ca este cu putinta. Tu Marta, ai vrut sa comfirmi prezenta mea langa tine prin ceea ce pot sa fac pentru tine, dar eu vreau sa vezi cine sunt cu adevarat, de aceea nu am facut ceea ce tu te asteptai sa fac. “Caci cel ce crede in Mine va trai chiar daca moare.” Crezi noi cu toata inima noastra lucrul acesta astazi? Si Marta raspunde: “Da, Doamne cred ca esti Mesia, Cristos, Fiul lui Dumnezeu“. Si cu toate ca spunea lucrul acesta, totusi Marta inca nu putea sa isi imagineze ce urma sa faca Cristos. Credea ca Isus este Cristosul, dar nici nu ii trecea prin minte ca Isus urma sa il aduca inapoi la viata pe fratele ei care era mort de patru zile si ingropat. Vreau sa va spun astazi ca desi Isus poate ca nu va ajunge chiar in clipa in care Il chemam noi in ajutor, totusi El este pentru noi invierea si viata vesnica. El este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu. Si vai de cei ce isi pun nadejdea in Cristos doar pentru viata aceasta. Pavel spune despre ei in 1 Corinteni 15:19, ca sunt cei mai nenorociti dintre oameni.
Pentru ca noi stim si credem ca moartea nu are ultimul cuvant in viata copilului lui Dumnezeu. Moartea este doar trecerea in adevarata viata Sa citim vs.28-30. Ce minunat este cuvantul lui Dumnezeu. Priviti ce se intampla mai departe. Isus nu intra in sat, ci ramane in locul unde il intampinase Marta. Ce ne spune lucrul acesta?
Ne spune ca Isus se va apropia de noi doar atat cat ne dorim noi sa faca lucrul acesta. Daca alegem sa il tinem pe Dumnezeu la distanta, El va ramane acolo. Amandoua surorile erau dezamagite de Isus, dar in ciuda dezamagirii lor, amandoua l-au lasat pe Isus sa se apropie de inima lor. Maria a gasit si ea puterea ca in ciuda frustrarii si a dezamagirii ce o simtea, sa vina la Isus. Si in vs.32, ea ii spune aceleasi cuvinte lui Isus ca si sora ei Marta: “Doamne daca ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit.” Si a inceput sa planga la picioarele Lui. Marta plangea si ea, la fel ca ceilalti ce erau prezenti acolo. Si atunci, Ioan ne spune ca Domnul s-a infiorat in duh, s-a tulburat si s-a alaturat suferintei lor, iar in vs 35 citim ca, “Isus a inceput sa planga.” Harul de a-l avea pe Domnul Isus in viata noastra nu este doar pentru miracole pe care El le poate face in situatii disperate, dar si in faptul ca stim ca El este mereu langa noi si simte durerea si dezamagirea noastre. Isus plange cu noi atunci cand suferim.
Si ce face Domnul mai departe? Ii cere Mariei sa Il duca in locul unde il ingropasera pe Lazar. Ascultati ce va spun astazi. Poate va fi un moment in viata noastra in care Domnul Isus va vrea ca si noi sa il ducem in locul unde ne-am ingropata credinta acea fierbinte in el, poate ca urmare a dezamagirilor sau a frustrarii pe care le-am adunat cand am simtit ca El nu a raspuns la rugaciunile noastre. Acel loc unde poate ca ne-am ingropat nadejdea in Dumnezeu din cauza unei respingeri, a unei tradari, a unei pierderi, a unei suferinte. Si acel loc va dori sa Il vada Domnul Isus . Acolo ne va cere sa il ducem. In locul unde am varsat lacrimi si am suspinat. Credeti ca nu il putea invia Domnul pe Lazar si fara sa mearga in Betania? Cu siguranta ca putea. Si acest mesaj este pe cat de simplu, pe atat de profund. Domnul ne spune fiecaruia ca vor fi momente in care poate va trebui sa il ducem in locul unde ne-am pierdut dragostea dintai sau ne-am ingropat credinta ta ca urmare a dezamagirilor su frustrarii noastre.
Inainte ca Isus sa faca minunea, El a plans cu Marta si Maria. Ce puternic este lucrul acesta. Intelegem cu adevarat semnificatia lui? Inainte sa isi arate autoritatea si puterea, El si-a aratat empatia si mila fata de ele. A vrut sa le arata ca este langa ele cat timp asteapta ca minunea sa se intample. Este acolo langa ele, le intelege, stie si simte cu ele. Am fost cu voi si cand nu ma vedeati. Am fost mereu cu voi. Si in vs.36 cand iudeii au vazut acest lucru s-au impartit in doua grupuri. Unii au spus: “iata cat de mult il iubea!”Iar altii ziceau: “El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta sa nu moara?” Si este ca atunci cand ceva din noi stie ca Isus ne iubeste, dar o alta parte din noi intreaba, “daca ne iubeste atunci de ce nu ne raspunde?” Le-a raspuns Domnul acestor oameni? Nu! Pentru ca Dumnezeu nu se justifia inaintea noastra. Si vrea sa intelegem ca dragostea este o decizie pe care o luam prin credinta, nu un sentiment care isi are radacinile in imprejurarile binecuvantate in care ne putem gasi in viata noastra. Sa citim vs.38-41 “dati la o parte piatra.” Si apoi Mantuitorul spune ,“Lazar iesi afara!” Si mortul iese afara cu picioarele si mainile legate cu fasii de panza si cu fata infasurata intr-un giulgiu. Dezlegati-l si lasati-l sa mearga! Asta vrea Domnul Isus si pentru noi. Sa fim eliberati, sa fim dezlegati de orice fel de slabiciune a firii si sa umblam dandu-i slava si lauda Tatalui ceresc. Amin!