Vs.1-4 Cristos ii pregateste pe ucenici din timp spunandu-le exact la ce trebuie sa se astepte dupa moartea Sa. Ei aveau asemenea multora dintre iudei asteptarea ca Isus sa restaureze Israelul de altadata conducand-i in lupta impotriva Romei. Doar ca Isus nu a venit sa implineasca asteptarile oamenilor de la Mesia, ci sa duca la implinire voia Tatalui. Un lucru la care avem nevoie sa meditam si noi astazi cand lumea are atat de multe asteptari de la noi, in timp ce Tatal ceresc are alte planuri pentru viata noastra. Suntem mereu trasi in doua directii. Ce vom alege sa facem?
Sa fii exclus din sinagoga era pentru un iudeu ce mai mare rusine. Iar aceasta excludere era de asteptat pentru ucenicii lui Isus. Si astazi ucenicii lui Isus trebuie sa se astepte sa fie exclusi din adunarile lumii, daca traiesc ca sa marturiseasca evanghelia Lui. Suntem noi gata sa acceptam rusinea de dragul lui Cristos? Cei ce actioneaza impotriva noastra spune Domnul Isus ca vor fi chiar dintre aceia care considera ca fac lucrarea lui Dumnezeu. Vezi exemplul lui Saul. Decizia noastra de a-l urma pe Isus cu toata inima va aduce impotrivire din partea familiei, a rudelor, prietenilor, colegilor de servici care traiesc intr-o religie ce nu se identifica cu Scriptura. Cum gestionam noi astazi aceste lucruri? Experimentam in vreun fel impotrivirea pentru ceea ce suntem in Cristos? Daca da, cum? Daca nu, atunci ce ne spune lucrul acesta? Aceste lucruri ne-au fost facute cunoscut de catre Domnul ca sa nu ne poticnim atunci cand se vor intampla. Suferinta pentru numele lui Isus face parte din planul lui Dumnezeu pentru vietile crestinilor.
Vs.5-15. “Eu ma duc la Cel ce M-a trimis!” Este un lucru pe care ma rog ca toti copiii Domnului sa il poata spune cu pace si bucurie in momentul de dinaintea plecarii lor de pe pamant. Am fost trimisi de Tatal sa marturisim numele Fiului si am facut-o prin calauzirea si puterea Duhului, iar cand Domnul ne cheama, suntem gata sa mergem acasa, in cerurile vesnice. Amin!
Intristarea apare si in inimile noastre atunci cand intelegem ca planul lui Dumneuzeu difera de al nostru, nu? Vs.6. Mesajul despre intristarile si necazurile ce urmau sa vina peste ei le-au produs o instristare atat de mare ca ei nu mai puteau sa vada intristarea prin care urma sa treaca in curand Domnul Isus pentru mantuirea lor.
Vestea minunata pe care ucenicii au primit-o este ca Isus nu ii va lasa fara sustinere si ajutor. Si desi atunci nu intelegeau concret marimea si valoarea darului Duhului Sfant, in curand urmau sa o descopere si sa fie complet fascinati de aceasta. Momentul venirii Mangaietorului era stabilit deja de Tatal, asa cum este stabilit fiecare aspect al planului lui Dumnezeu si pentru viata noastra. Duhul ne da si astazi putere, calauzire, mangaiere, sustinere, descoperire si intelepciune. Iar daca noi traim si umblam cauaziti de Duhul atunci El va condamna prin noi lumea de pacat. De aceea, Duhul sfant este pecetea si garantia tuturor celor ce sunt mantuiti asa cum minunat marturiseste apostolul Pavel in Efeseni 1:13-14.
Vs.12-13 cred ca sunt un extraordinar model pentru fiecare predicator al evangheliei si pastor al Bisericii. Ucenicii nu erau pregatiti atunci sa primeasca si sa digere tot ceea ce Domnul Isus ar fi putut sa le spuna si sa ii invete. Invatatura Sa a fost una plina de intelepciune, fara sa sara vreo etapa. Pas cu pas, cu rabdare, El le-a facut cunoscut adevaruri care trebuiau sa fie pentru ei o fundatie puternica pentru ceea ce avea sa le decopere mai departe Duhul Sfant. La fel trebuie sa faca astazi slujitorii lui Dumnezeu care dau invatatura. Sa puna bazele sanatoase ale Scripturii in viata ascultatorilor lor, pe care mai apoi Duhul Sfant sa lucreze si sa zideasca credinta si cunostinta celorlalti.
In vs.14, Isus spune ca principala lucrare a Duhului este aceea de a-l slavi pe El. Acesta este si un mod prin care putem verifica predicarea sau umblarea cuiva. Daca are drept scop glorificarea lui Cristos, atunci Duhul Sfant este Acela care Il calauzeste. “El va lua din ce este al Meu si va va descoperi!” Ce promisiune extraordinara. Este aceasta promisiune doar pentru apostoli? Da si nu. A fost facuta in acel moment apostolilor, dar Duhul Sfant continua sa descopere si astazi tuturor ucenicilor din ceea ce este al lui Cristos si de care avem nevoie ca sa facem lucrarea Lui, proslavindu-l astfel pe El.
Vs.16-24. Nu stim cu exactitate daca ceea ce le-a spus Domnul aici facea referire la cele trei zile in care urma sa fie despartiti ca urmare a mortii Sale pe cruce sau daca este timpul dintre inaltarea la ceruri si a doua Sa intoarcere.
Cel mai probabil este vorba despre a doua varianta avand in vedere ca Isus i-a spus in Ioan 20:17 dupa inviere Mariei Magdalena venita la mormant, sa nu il tina caci nu s-a suit inca la Tatal, ceea ce le spune ucenicilor in acest verset ca va face.
Aceasta problema a timpului la care Domnul Isus face referire ramane si pentru noi o mare provocare. Ce inseamna cu adevarat “peste putina vreme” atunci cand este spus acest lucru de Dumnezeu care este infinit si nelimitat in timp si spatiu? Domnul Isus a inteles in vs.19 intrebarile si nedumeririle lor cu privire la ce vrea de fapt sa spuna cu “peste putina vreme” insa nu le-a dat direct raspunsul asa cum ei doreau, ci doar le-a dat mai multe informatii cu privire la suferinta si intristarea ce urmau sa o experimenteze pentru o vreme, cat El va fi departe de ei. Dar apoi totul se va trasnforma in bucurie. Mai intai dupa invierea Sa, apoi dupa venirea Duhului Sfant si in cele din urma in ziua revenirii Sale ca sa ii duca acasa in ceruri. Aceasta trecere de la intristare la bucurie este comparata cu rapiditatea cu care o mama uita de durerile nasterii dupa ce isi vede copilul si il poate tine in brate. Din nou si aici nu stim cu exactitate despre ce perioada de timp este vorba pana cand lucrul acesta se va intampla. Insa ceea ce stim este ca Isus a promis lucrul acesta si de aceea putem sa fim deplin incredintati ca se va implini. Si in ziua aceea minunata tot ce vom cere Tatalui in numele Sau, vom primi. Pana in acel moment ucenicii nu se rugasesra Tatalui in numele Fiului. Dar din acel moment Isus ii indeamna sa o faca si sa ceara pentru ca prin raspunsurile Tatalui, bucuria lor sa fie deplina.
Vs.25-33. Isus adesea a vorbit si a invatat folosindu-se de pilde. De aceea invataturile Lui nu erau intotdeauna clare pentru majoritatea oamenilor si nici pentru ucenici. Acest lucru urma sa se schimbe odata cu venirea Duhului Sfant. Din cartea faptele apostolilor vedem ca invatatura despre Tatal si voia Sa este dezvaluita nu prin parabole, ci prin afirmatii directe.
Pasajul se incheie cu o intrebare pe care Isus le-o adreseaza ucenicilor: “Acum credeti?” Si este o intrebare foarte potrivita atat pentru ei cat si pentru noi. “Acum credem?” Si daca raspunsul este DA, ce credem in mod concret? Pentru ca desi ei spuneau ca acum cred, totusi foarte curand urmau sa se lepede de El, sa il paraseasca si unii sa se indoiasca de invierea Sa mai apoi. Dar Tatal i-a fost mereu aproape si asta l-a ajutat atunci cand a fost parasit de toti ca sa isi scape viata.
Scopul acestei discutii pe care Isus a avut-o cu ucenicii a fost ca acestia sa aiba pace. In capitolul 15 le-a spus toate lucrurile ca bucuria lor sa fie deplina in El, in timp ce aici le-a spus totul ca ei sa aiba pace in El. Si cata nevoie aveau de bucuria mantuirii si de pacea Domnului in zilele de prigoana si de suferinta, cand chiar si cei din casa lor urmau sa se intoarca impotriva lor. Amin!