In epistola catre Evrei se subliniaza in mod repetat ca Isus Cristos este Marele nostru Preot. Iar aceasta rugaciune inaltata in Ioan 17 este cu adevarat o rugaciune de Mare Preot a Mantuitorului nostru, pentru ca este o rugaciune de mijlocire pentru toti cei ce sunt ai Lui. Domnul Isus nu vorbeste aici deloc despre caderile ucenicilor Sai, despre slabiciunile sau esecurile lor. Toate cererile Domnului inaltate in aceasta rugaciune catre Tatal ceresc pentru ucenicii Lui, fac referire strict la binecuvatari ceresti. Cristos nu cere pentru noi sanatate, case, slava, slujbe bune sau pozitii inalte in societate, ci se roaga ca sa fim paziti de rau, sa fim despartiti de lume si imputerniciti sa ne facem lucrarea pana la capat cu credinciosie, ca sa ajungem in siguranta acasa, in ceruri. Cristos se roaga aici pentru prosperitatea sufletelor ucenicilor Sai, pentru ca aceasta este de fapt singura care se va cantari in vesnicie.
Vs.1-5. Ceasul sosise. Pana la acest moment dusmanii Domnului fusesera impiedicati sa puna mana pe El pentru ca nu Ii sosise inca vremea. Dar acum era timpul ca Domnul sa fie dat la moarte. Proslaveste pe Fiul Tau striga Domnul Isus, contempland la moartea Sa iminenta de pe cruce. Si Dumnezeu a raspuns cererii Fiului Sau prin invierea in slava de care acesta a avut parte a trei zi dupa ce fusese inmormantat. Fara invierea lui Cristos, astazi nici unul dintre noi nu am avea nici o nadejde pentru invierea noastra.
Ducerea pana la capat a planului lui Dumnezeu, i-au oferit lui Cristos toata autoritatea si puterea, de aceea El poate sa dea viata vesnica tuturor acelora pe care Tatal I i-a dat. Viata vesnica nu se poate obtine fara cunoasterea lui Dumenzeu si a lui Isus Cristos pe care El l-a trimis in lume. Felul in care Domnul Isus vorbeste in aceste prime versete ale capitolului sunt de parca el ar fi murit deja, a fost ingropat si inviat. Isus stia ce urmeaza pentru El, ca urmare a implinirii voii Tatalui cu credinciosie pana la sfarsit. Si la fel stim si noi daca facem acelasi lucru. Rastignirea lui Isus a adus slava si glorie tatalui prin faptul ca a demonstrat intelepciunea, dragostea, cunostinta si credinciosia lui Dumnezeu in implinirea promisiunilor Sale de a oferi lumii un mnatuitor. Rastignirea a descoperit in mod limpede dreptatea, sfintenia dar si mania lui Dumnezeu care se descopera impotriva pacatului si faradelegii. Rastignirea dovedeste ca Dumnezeu este Iehova Lire, Tatal care poarta de grija creatiei Sale. Dar rastignirea a adus slava si inaltare si Fiului, demonstrand compasiunea, mila si indurarea Sa fata de noi toti pacatosii. Isus a fost inaltat pentru ca la tinpul potrivit s-a smerit facandu-se blestemat pentru noi toti cei ce din pricina pacatelor noastre eram blestemati, Galateni 3:13.
Cata vreme Cristos a fost in ceruri cu Tatal, El a fost plin de slava si stralucire, dar cand s-a coborat pe pamant intre oameni, Gloria Dumnezeirii Lui a fost acoperita cu val. Cu toate acestea el a ramas Dumnezeu, desi lumea il cataloga drept fiul unui tamplar. Cuvaintele Domnului din vs.5, “ proslaveste-ma impreuna cu Tine Insuti” inseamna ca Isus sa fie proslavit in prezenta Tatalui in ceruri, revenind la slava de dinaintea intruparii Sale.
Vs.6-19 evidentiaza rugaciunea Domnului Isus pentru ucenicii Lui. El se roaga pentru cei pe care ii scosese din lume, pentru aceia carora le descoperise persoana Tatalui si care fusesera pusi deoparte ca sa ii apartina lui Cristos. “Ei au pazit Cuvantul Tau” a spus Domnul despre acestia. Aceasta marturie este atat de incurajatoare pentru noi toti. Pentru ca Isus spune despre ucenici lucrurl acesta in ciuda esecurilor, a caderilor, lipsei de credinta sau curaj din anumite momente. Isus le acorda creditul de fi ascultat, crezut si primit invataturile Sale. El nu face referire la ce au facut sau nu au facut si nici macar la ceea ce urmau sa faca in curand si anume sa Il paraseasca. Ci ii inalta inaintea Tatalui pentru ca atata vreme cat au fost cu El, ei au pazit cuvantul lui Dumnezeu. Acest lucru ne incurajeaza sa credem ca indiferent de cadere, ne putem ridica in pocainta si ne putem intoarce inapoi in partasie cu Tatal.
Spre deosebire de rugaciunea inaltata de pe cruce care viza direct lumea, “ Tata, iarta-I caci nu stiu ce fac”, aici Isus se roaga doar pentru aceia pe care El i-a scos din lume. Caci asa cum Cristos nu a fost din aceasta lume, la fel nu mai sunt nici aceia care au fost nascuti din Cristos si au primit Duhul Sau. Sa ne aducem mereu aminte de acest lucru cand lumea ne atrage sa ne intoarcem la placerile, sarbatorile si distractiile ei.
“Sfinteste-I prin adevarul Tau: Cuvantul Tau este adevarul!” Pentru cei ce fac din Cuvantul lui Dumnezeu o sursa de hrana, acesta are un efect sfintitor asupra lor. Cercetarea Cuvantului si supunerea fata de invatatura lui, face din credincios un vas de cinste folositor pentru Cristos. Isus nu as pus despre cuvant ca ar contine adevar, ci a spus ca acesta este adevarul. Cu alte cuvinte nu poti sa alegi ce anume sa tii din invatatura Scripturii si ce sa nu tii. Tot Cuvantul este Adevarul.
“Cum m-ai trimis Tu pe mine in lume, asa i-am trimis si Eu pe ei in lume.” Ucenicii lui Isus nu au facut decat sa duca mai departe ceea ce Isus a facut. Cu alte cuvinte lucrarea lor era la fel de a implini planul Tatalui asa cum a fost si pentru Cristos. Chiar daca ei nu il puteau reprezenta pe Dumnezeu asa cum a facut-o Fiul sau, totusi prin puterea Duhului pe care urmau sa il primeasca ei puteau sa isi duca la implinire lucrarea pe care Cristos le-a dat-o, aceea de a merge in lume sa vesteasca faptul ca Imparatia lui Dumnezeu a venit.
Vs.20-26. In aceste versete, Domnul Isus in calitate de Mare Preot isi extinde rugaciunea dincolo de ucenicii Sai, rugandu-se pentru toate generatiile care vor veni. Asadar, fiecare dintre noi putem sa spunem acum ca Isus s-a rugat personal pentru noi cat era inca pe pamant acum aproximativ 2000 de ani. Iar rugaciunea lui Isus a fost conturata in jurul unitatii dintre credinciosi. Isus s-a rugat ca toti cei ce cred in El sa fie uniti in manifestarea caracteruui lui Dumnezeu si al lui Cristos fata de lume. Prin aceasta lumea va crede ca Isus a fost trimis in lume de Iehova. Unitatea pentru care domnul s-a rugat avea drept tinta ca lumea sa il vada pe Cristos in noi asa cum l-au vazut pe Tatal in El.
Daca in vs. 11 Domnul s-a rugat pentru unitatea ucenicilor in partasie, aici El se roaga penru unitatea noastra a celor ce credem in El in marturia pe care o dam inaintea lumii. Aceasta unitate a copiilor lui Dumnezeu va marturisi un lucru greu de acceptat sau inteles pentru om. Ca Tatal ne iubeste acum, la fel cum l-a iubit pe Fiul Sau atunci. Si dragopstea Tatalui pentru Cristos nu s-a aratat prin faptul ca intotdeauna i-a dat tot ce El i-a cerut. In gradina Ghetsimani Tatal i-a spus Fiului Sau, NU de dragul nostru. Insa ceea ce Isus a simtit in fiecare clipa si acest lucru i-a demnstrat dragostea Tatalui este ca tatal a fost mereu prezent si aporape de El, Ioan 16:32. Dragostea Tatalui nu se descopera prin faptul ca ii da intotdeauna Fiului tot ce El doreste, ci prin faptul ca El este acolo mereu langa Fiul Lui ca sa il sustina, sa il ajute, sa il mangaie, sa il incurajeze si sa il ridice atunci cand are nevoie. Si ce a facut Tatal pentru Isus in Gradina Ghetsimani, cand El era coplesit de povara patimilor prin care urma sa treaca? Cutiti Luca 22:43. Aceste lucruri le va face Tatal si pentru noi, pentru ca ne iubeste ca fii si fiice care traiesc in voia Lui, asa cum l-a iubit pe Isus. Acest verset este plin de putere.
Ultimele trei versete ale capitolului 17 ne arata cat de multi isi doreste Domnul Isus sa fim cu El in glorie. Si de cate ori un copil al lui Dumnezeu moare in credinta, aceasta rugaciune a Domnului Isus primeste raspuns de la Tatal. Va dati seama cat de mare este puterea rugaciunii celui neprihanit as acum marturiseste si Iacov, daca noi ne bucuram astazi de raspunsurile acestei rugaciuni inaltate de Cristos acum mai bine de 2000 de ani? Extraordinar si coplesitor in acelasi timp
Lumea din cauza impietririi inimi nu a putut sa Il vada pe Tatal in Cristos, dar ucenicii Sai l-au vazut pe Tatal prin credinta in Mantuitorul Isus. Si capitolul sa incheie cu o promisiune facuta de Domnul, aceea de a continua sa le faca cunoscut numele Tatalui. Si din ziua Rusaliilor si pana astazi Evanghelia si Duhul i-au invatat pe ucenicii lui Isus din fiecare generatie despre Dumnezeu. Si cand oamenii il cunosc pe Tatal, ei devin tinta iubirii Sale vesnice. Pentru ca omul nascut din nou a fost imbracat cu Cristos si a primit Duhul lui Cristos, Tatal ii poate privi si trata asa cum il priveste si il trateaza pe Singurul Lui Fiu. Astazi datorita lui Cristos, in Biserica Sa, Tatal isi creste si isi pregateste o familie de fii si fiice pentru vesnicie. Slavit sa fie numele Lui!