In a doua parte a capitolului 10 observam ca si aici, ca aproape de fiecare data, cuvintele lui Cristos au produs revolta si dezbinare intre cei ce il ascultau. Cuvintele lui Cristos aduceau mangaiere si vindecare celor smeriti si saraci cu duhul, dar producea indignare si revolta in cei inganfati si mandri.. Cuvintele lui Isus nu au lasat niciodata oamenii indiferenti. Ele fie au chemat la unitate, fie au provocat dezbinare intre oamenii. Cei ce l-au auzit si l-au cunoscut pe Isus, fie l-au iubit fie l-au urat cu toata fiinta. Cristos nu a trecut neobservat de nimeni si cuvintele Lui nu au lasat pe nimeni indiferent. El insasi marturiseste in Matei 10:34-36, “Să nu credeți că am venit sa aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa și pe noră de soacra sa. Și omul va avea de vrăjmași chiar pe cei din casa lui.” Si doar dupa ce sabia Duhului il va cerceta pe om si il va chema la pocainta, va putea apoi experimenta pacea extraordinara ca roada a Duhului Sfant. Dar sfintenia lui Cristos a intrat intodeauna in conflict cu mintea corupta si inima depravata a omului. Si la fel se intampla si astazi cu toti cei ce traiesc pentru Cristos.
Sa privim acum la vs.22-39. In vs.22 este singura referire a Scripturii la sarbatoarea evreilor pe care o cunoastem astazi sub numele de Hanukkah. Era sarbatoarea innoirii sau a dedicarii. Dar aceasta nu facea parte dintre sarbatorile poruncite de Domnul poporlui iudeu ci era o sarbatoare anuala adaugata de iudei. Acest lucru demonstra inca o data ca si atunci ca si acum traim in vremuri de apostazie fata de autoritatea cuvantului lui Dumnezeu. Vedem in vs.24 ca Domnul Isus este din nou inconjurat de oameni care in marea lor majoritate nu aveau nici un interes sa asculte de ceea ce Isus le spunea, ci doar cautau sa il prinda cu ceva pentru a-l acuza si pentru a-l omora. Este o mare diferenta intre a auzi Evanghelia fara vreo dorinta de supunere si a auzi Evanghelia pentru a asculta de ea. Domnul sa ne ajute sa fim oameni care odata ce aud cuvintele lui Isus, ia aminte la ele si se supun neconditionat.
Domnul Isus spune apoi ca refuzul de a primi cuvintele Sale este dovada ca acel om nu face parte dintre oile Lui. Iar in vs.27 ofera acea siguranta de neclintit a omului nascut din nou cu privire la dragostea si sustinerea neconditionata de care acesta se bucura din partea Lui. El ii cunoaste pe nume pe toti cei ce sun tai Sai si nici unul nu este lipsit de grija si de atentia Lui. Omul credincios asculta de glasul lui Cristos si traieste in ascultare de El. Iar pentru asta Domnul spune ca ii va da viata vesnica. Aceasta este siguranta cu care Domnul Isus doreste sa ne traim vietile pamantesti. Omul care traieste prin credinta si moara in credinta primeste in vs.28 promisiunea ca niciodata nu va pieri. Sa sarbatorim in fiecare zi aceasta promisiune vesnica a Domnului. Acesta este motivul pentru ca Pavel spune ca ne putem bucura chiar si in mijlocul incercarilor. Pentru ca stim ca orice incercare are un final, in schimb viata vesnica nu are sfarsit. Slava Domnului!
Crestinul nu traieste in sfintenie pentru a primi astfel in dar mantuirea ca rasplata. El traieste asa pentru ca este nascut din Cristos si este purtator al Duhului Sfant. Promisiunea pe care Isus o da in aceste versete nu este o scuza pentru a trai cu nepasare, ci o motivatie extraordinara de a-l cunoaste tot mai bine pe El si de a le permite astfel oamenilor sa il cunoasca la randul lor, prin noi. Crestinul ne spune vs.29, este atat in mana tare a Fiului cat si in mana iubitoare a Tatalui. Un lucru marturisit si de apostolul Pavel in Romani 8:38-39. Identificarea lui Isus cu Dumnezeu din vs.29, le-a facut limpede iudeilor ca Isus s-a proclamat pe Sine ca fiind Dumnezeu. Drept urmare ei au luat iarasi pietre ca sa il ucida. Aproape de fiecare data cand Isus isi deschidea gura era in pericol de moarte. Dar El a murit doar atunci cand Tatal avea randuit sa se intample lucrul acesta si nici macar o zi mai devreme. La fel este cu toti copiii lui Dumnezeu. Nimeni nu are drept asupra vietilor noastre decat Dumnezeu. El hotaraste cand si cum plecam din viata aceasta. Iar acest lucru ar trebui sa ne ofere o mare mangaiere. Tatal ceresc este in deplin control.
In ciuda minunilor si semnelor pe care le facea, vedem in versetele urmatoare ca iudeii nu puteau sa accepte ca Isus se punea pe sine pe picior de egalitate cu Iehova. Si aici avem nevoie la randul nostru sa fim cu bagare de seama. Da, Isus este fratele si prietenul nostru. Dar El nu este un prieten asa cum suntem noi unii pentru altii. El este Domn, stapan si suveran in viata noastra. Nu ne putem apropia de Isus decat cu smerenie. Avem nevoie sa Il privim cu acelasi respect, El avand aceeasi autoritate cu Tatal.
Isus nu a negat ca prin cuvintele rostite s-a pus pe picior de egalitate cu Dumnezeu, dar a negat ca a hulit facand lucrul acesta. Nici noi nu trebuie sa ne fie rusinam sa marturisim cine suntem si nici sa ne scuzam pentru Cel pe care am ales cu toata inima sa Il urmam. Suntem fii si fiice de Dumnezeu. Suntem oameni care s-au pocait de pacatele lor. Ferice de cel ce nus e rusineaza de numele de crestin ci il proslaveste pe Dumnezeu pentru numele acesta, 1 Petru 4:16.
In vs.34-38, Isus continua sa isi sutina dumnezeirea inaintea lor, lucru care ii impinge pe iudeu sa caute din nou ca sa il prinda si sa il omoare. Cam asa a aratat o zi normal din viata lui Isus pe acest pamant. Asa a fost primit Cel ce a fost partas cu Tatal la creatie, de creatia Sa insasi. Isus le spune celor ce erau prezenti acolo ca desi nu cred in El datorita cuvintelor pe care le spune, ar trebui sa creada in El datorita faptelor pe care le face. Si in ciuda amenintarilor cu moartea, Isus nu si-a negat niciodata identitatea si nu a cedat in fata presiunii lor extraordinare. De aceea, El isi indeamna toti ucenicii mai tarziu in Ioan 16:33, “În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” Este usor sa fii crestin astazi? Nu, este cel mai reu lucru cu putinta. Dar putem totul in Cristos care ne intareste, nu? Slavit sa fie El!
In vs.40-42 citim ca Domnul Isus s-a retras de partea cealalta a Iordanului, chiar in locul unde isi incepuse lucrarea publica. Acolo au venit la El multi oameni sinceri in cautarea adevarului care au crezut in El. Si desi Ioan Botezatorul murise, lucrarea Sa continua sa fie amintita, iar numele lui sa fie respectat. Lucrarea lui Ioan nu a fost spectaculoasa, dar a fost adevarata si nimic din ceea ce este adevarat nu va muri. Toate cuvintele lui rostite despre Isus, s-au implinit. Deoarece cuvantul Domnul ramane in veac. Si vreau sa va incurajez astazi sa nu credeti ca daca lucrarea voastra nu este specataculoasa sau mareata in ochii oamenilor, ea nu este adevarata si nu este recunoscuta inaintea lui Dumnezeu. Poate ca nu vom aduce mii de oameni la pocainta, dar cata vreme marturia noastra despre Isus este adevarata, atunci lucrarea noastra va avea mare pret in ochii lui Dumnezeu.
Desi la scara larga, Domnul Isus a fost respins de poporul Israel, totusi El a gasit si inimi smerite si deschise fata de adevarul Evangheliei. Ni se spune in finalul acestui capitol ca “multi au crezut in El in locul acela.” Asa a fost in fiecare generatie de doua mii de ani incoace. In fiecare generatie a fost o ramasita de oameni care au fost gata sa creada ca Isus este Fiul lui Dumnezeu, sa primeasca adevarul Sau, sa traiasca in ascultare de el si sa sufere de dragul lui, bucurandu-se astfel de o scumpa partasie cu Fiul lui Dumnezeu aici si asteptand cu nerabdare vesnicia alaturi de El in ceruri. Amin!