Exod 20:15
Sa nu furi! Porunca lui Dumnezeu este cat se poate de clara. Dumnezeu cere onestitate 100% in 100% din timp. Este un lucru usor de facut? Poate ca in 80-90 % din cazuri as putea sa spun ca sunt cinstit si corect, dar 100%? Pot sa spun ca in cele mai multe cazuri sunt mai corect si cinstit in ceea ce fac decat sunt cei mai multi dintre oameni. Dar oare este satisfacut Dumnezeu cu un efort aproximativ, cu onestitate partiala, cu mai bine decat alti oameni, cu in cea mai mare parte a timpului?
De ce a dat Dumnezeu o astfel de porunca omului? Pentru a oferi stabilitate societatii in care traim. Pentru a ne invata sa respectam proprietatea aproapelui nostru. Pentru a promova trairea unei vieti cinstite si munca. Oare ce societatea ar putea functiona fara aceasta porunca? Fara respectul proprietatii celui de langa tine si a interdictiei de a fura nici o familie, tara sau societate nu ar putea supravietui.
De ce ne incuiem usile si portile noaptea? Pentru ca cea de-a opta porunca este adesea incalcata. In fiecare zi auzim sau citim povesti despre hoti de masini, case, magazine, fraude bancare, evaziuni fiscale, santaj, mita, samd. Lumea incalca flagrant cea de-a opta porunca. De aceea ne-am incuiat usile noaptea trecuta, deal aceea ne incuiem masinile si ne punem alarme si camere de luat vederi. Daca ne limitam strict la aceste forme de furt, atunci am putea crede ca nu avem nici o problema cu aceasta porunca. Dar lucrurile sunt și de aceasta data mai complexe decât par la prima vedere.
Cinci modalitati prin care ne putem face vinovati de aceasta porunca.
Hoti de timp. Timpul este unul dintre cele mai pretioase lucruri din aceasta viata. Este o resursa atat de pretioasa pentru ca odata trecut timpul nu poate fi reciclat sau repetat. Toti spunem ca timpul zboara asa ca il folosim fie intr-un mod intelept fie il irosim. Apostolul Pavel ne atrage atenția in Efeseni 5 sa răscumpărat vremea și sa folosim timpul pe care îl primim intr-un mod înțelept. Timpul nu asteapta dupa nimeni, nu se opreste pentru nimeni si nici macar nu incetineste. Timpul doar trece si odata cu el ne trecem si noi. Cum ne facem vinovati de furt in cazul timpului? Atunci cand așa cum avea profesorul meu de matematica din generală o vorba, “ardem gazul degeaba”. Când nu ajungem la timp la o intalnire, la slujba, la o programare sau la inchinare. Atunci cand intarziem sa ne implinim promisiunile ne facem vinovati de furt. Motto-ul acestei generatii pare sa fie, “sa tragem cat de mult se poate mata de coada si sa fim platiti cu cat mai mult.” Sa furi timp este păcat pentru ca te faci vinovat de ceva ce nu iti apartine și care nu mai poate fi vreodata recuperat. Stiti care mai este problema cu furtul de timp? Ca nu poti sa rascumperi timpul pierdut ieri, astazi si pe cel de astăzi maine.
Hoti de reputatie. Acesta este unul dintre hotii care pare sa traiasca intr-o oarecare masura in fiecare dintre noi, in fiecare familie, companie sau biserica. “Ai auzit ce a facut cutare sau cutare?” De fapt de multe ori incepem barfa cu urmatoarele afirmatii: “Nu ca vreau sa judec eu sau sa barfesc pe cineva, dar ai auzit despre…” Adesea cand o barfa este lansata faptele sau cuvintele sunt rastalmacite, interpretate subiectiv si adevarul este distorsionat pana cand acel lucru este transformat in ceva negativ. De ce suntem vinovati de furt cand barfim? Pentru ca le furam acelor oameni reputația si numele bun pe care si l-au cladit de-a lungul timpului. Suntem la fel de vinovati de furt in ochii lui Dumnezeu ca oricare infractor care patrunde intr-o casa si fura bunurile unei familii. Cu atat mai rau este cand facem asta la biserica sau cand subiectii barfelor noastre sunt copiii lui Dumnezeu. Sa citim Levitic 19:16 și 1 Timotei 5;13, 1 Tesalonicieni 4:11. Shakespeare spune in opera sa Othello urmatorul lucru: “Cel ce-mi fura geanta, fura gunoaie. A fost a mea, acum este a lui si apoi va fi a altora o mie. Dar cel ce fura de la mine numele bun ce mi l-am cladit nu este cu nimic imbogatit, dar eu cu adevarat sunt saracit.“ Putem sa facem foarte usor un test. Sa mergem la trei dintre prietenii nostril sisa ii intrebam: “Ti se pare ca am tendinta de a barfi?” Sa vedem ce raspunsuri primim.
Hoti de puritate. Acela care intervine intr-o casnicie, cel care isi indeamna prietenul la lucruri imorale, parintii care rad atunci cand isi aud copiii folosind un limbaj murdar, cel ce se foloseste de pozitia sa pentru a obtine lucruri imorale. Cel ce are o functie prin care trebuie sa dea un exemplu de integritate si moralitate, dar de fapt este o piatra de poticnire pentru multi, cel ce isi invita prietenii la un film care contin scene de nuditate si limbaj vulgar, cel ce face glume proaste, samd. Este vorba de oricine face sau spune ceva care sa fie o piatra de poticnire pentru un alt om, Matei 18:6-7.
Hoti prin omitere. Stiti cine intra in aceasta categorie? Cei care cer ceva cu imprumut si apoi se fac ca uita ca au de returnat ceva inapoi. El promite ca o sa inapoieze la un moment cert ceea ce a imprumutat, dar nu face lucrul acesta. Bineinteles ca daca mie mi se cere imprumut atunci trebuie sa fiu dispus sa dau acceptand posibilitatea de a nu mi se returna ceea ce am dat cu imprumut, dar asta nu il scuza pe cel ce a imprumutat de la mine de furt in ochii lui Dumnezeu. As spune ca din aceeași categorie fac parte cei ce nu își platesc taxele, impozitele sau orice alt fel de datorii ar avea către stat, Autorității sau institutii fata de care au obligații legal, Matei 22:20-21, Romani 13:1-7.
Hoti din buzunarul lui Dumnezeu. Cred ca fiecare cunoastem cuvintele din cartea Maleahi 3:8-10. “Se cade ca un om sa-l jefuiasca pe Dumnezeu? Si totusi voi ma jefuiti!” Cum te jefuim intrebam noi? Furati de la Mine atunci cand nu imi dati ce Mi se cuvine. Vrem sa vedem hotul din buzunarul lui Dumnezeu? Sunt prezenti in toate bisericile duminica. Oricine refuza sa ii dea lui Dumnezeu ceea ce ii apartine, Il fura pe Dumnezeu. Este crestinul care stie ca are toate lucrurile de la Dumnezeu, stie ceea ce trebuie sa ii dea lui Dumnezeu si totusi nu o face. Cel ce ia salarul si nu pune mai intai de toate deoparte ceea ce este pentru Dumnezeu, ci ii da lui Dumnezeu ceea ce ii ramane. Domnul ne spune: “Puneti-ma la incercare!” Ne dorim binecuvantari atat de mari incat sa fim coplesiti pe deplin? Le putem avea daca incepem prin a-I da lui Dumnezeu ceea ce ii apartine. Apostolul Pavel spune in 2 Corinteni 8:7-8 ca dărnicia este o testare a curăției și autenticității dragostei noastre pentru Dumnezeu.
Ce facem de aici înainte? Ne putem mulțumim cu cale procentaj de 89-90% sau ne putem dori sa pășim tot mai multprea-prea desăvârșire. Problema cu automulțumirea in ceea ce privește nivelul spiritualității mele este ca exista pericolul ca dacă nu cresc spiritual atunci sa descresc. Și de la acel procentaj de 80% care ma făcea sa ma simt mândru de mine, sa ajung in timp la 70 sau 60%. Efeseni 4:28 ne descrie trei pasi pe care ii putem face in aceast directie: Onestitate-Investitie-Ajutorare. Marea problema a hotului este ca el se caracterizeaza prin egoism. De aceea darnicia si ajutorarea sunt o cale de vindecare de aceasta problema. Problema se rezolva cand in loc de a fi preocpuati sa primim devenim preocupati sa daruim. Practic versetul spune asa: nu mai fura, apuca-te de munca si da in loc sa iei. La radacina acestui pacat sta de fapt necredinta in Dumnezeu. De ce fura cineva? Pentru ca nu crede ca are suficient, pentru ca el crede ca i se cuvine sa aiba ce are si altul, pentru ca se teme de ziua de maine. Facem astfel de lucruri cand nu avem incredere ca Dumnezeu se va ingriji de noi si de nevoile noastre. Cand nu avem rabdarea sa asteptam ca Dumnezeu sa rezolve si sa implineasca nevoile noastre.
Am cititmarturia unui frate crestin care a avut o afacere de mare succes. De-a lungul anilor a oferit sume imense de bani pentru a sustine diverse lucrari ale lui Dumnezeu. Insa a venit ziua cand afacerea lui s-a prabusit si si-a pierdut toata averea. Atunci cineva l-a intrebat: “Nu regretati toate acele sume mari de bani pe care le-ati daruit de-a lungul anilor? Nu va ganditi la cat de bine v-ar fi prins acei bani acum.” Raspunsul acestui frate mi-a demonstrat o perspectiva extraordinara pe care ca si crestini trebuie sa ajungem sa o avem asupra banilor. El a spus: “Nicidecum! Nu regret nimic din tot ceea ce am daruit. In toti acesti ani singurii bani pe care i-am pierdut sunt cei pe care i-am pastrat pentru mine.” Pentru unii oameni doar clipa cand pierd tot ce au, realizeaza ca de fapt niciodata nimic nu le-a apartinut. Atunci cand daruim nu pierdem, ci investim. Cand tinem ceva pentru noi pastram acele lucruri pentru ziua cand le vom pierde.
“Sa nu furi!” este una dintre poruncile cele mai neglijate astazi in biserica. O sa incheiem de unde am inceput si anume ca prin aceasta porunca Dumnezeu asteapta de la noi sa fim cinstiti 100% in 100% din timp. 80% sau 90% nu este suficient. Dumnezeu nu vrea sa vada ca sunt mai cinstit decat vecinul meu. El isi doreste sa vada in viata mea un angajament total de a fi cinstit in fiecare aspect si relatie din viata mea.