Romani 1:18-32 Depravarea societatii atrage mania lui Dumnezeu
Este foarte important sa intelegem legatura dintre prima parte a capitolului 1, “evanghelia lui Dumnezeu” si cea de-a doua, “mania lui Dumnezeu”. Mai intai Dumnezeu isi descopera slava, apoi isi reveleaza mania impotriva celor ce aleg in mod voit si constient calea pacatului, in al treilea rand isi descopera neprihanirea si apoi puterea in cei pe care Ii mantuieste. Unii spun ca Pavel a fost inspirat in descrierea decaderii ingrozitoare a neamurilor de istoria caderii lui Adam din Geneza dar si de critica iudaica a idolatriei pagane din cartea Intelepciunea lui Solomon. Indiferent de presupunerile acestea, ceea ce stim cu siguranta este ca Duhul lui Dumnezeu l-a inspirit pe Pavel in scrierea acestor cuvinte. Si faptul ca el mentioneaza atat de direct mania lui Dumnezeu, ii face pe cei mai multi oameni ai zilelor noastre sa se simta foarte neconfortabil. Cum poate Dumnezeu sa fie manios cand Cristos pune mania in predica Sa de pe munte in aceeasi categorie cu crima? Dar pentru a putea sa intelegem lucrul acesta trebuie sa cunoastem natura maniei Sale, obiectul si consecintele ei.
Ce este mania lui Dumnezeu? In primul rand trebuie sa fim convinsi ca ea nu este asemenea maniei pacatoase a omului. Mania omeneasca este de cele mai multe ori nedreapta si se exprima ca o emotie irationala si necontrolabila care contine multa vanitate, rautate si dorinta de razbunare. Mania lui Dumnezeu nu este compusa din aceste incrediente. Ea este cat se poate de diferita de mania omului. Prin ea nu intelegem ca Dumnezeu isi pierde firea, se infurie, este rautacios si dornic de razbunare. Mania Domnului este exprimata prin de ostilitatea pe care El o are fata de tot cee ace este rau, de refuzul Sau de a scuza pacatul si de a-l accepta.
Impotriva cui este indreptata mania lui Dumnezeu? Mania lui Dumnezeu este indreptata impotriva raului. Noi ne infuriem cand ego-ul ne este ranit, dar mania lui Dumnezeu este starnita numai de rau, vs.18. Pentru ca pacatul este de fapt necinstirea lui Dumnezeu. Este incercarea omului de a scapa de Dumnezeu si cum acest lucru este imposibil pentru ca Dumnezeu este Cel ce l-a creat, atunci ia hotararea de a trai ca si cum ar fi reusit sa faca asta, 3:18. Pe de alta parte esenta bunatatii este cinstirea lui Dumnezeu, iubirea Lui cu intreaga fiinta si ascultarea de El cu bucurie. Ce adevar are Pavel in vedere cand spune aceste lucruri in vs.18? Sa privim la vs.19 si 20. Ca Dumnezeu este imposibil sa nu fie recunoscut prin tot ceea ce a creat si ceea ce ne inconjoara. Creatia este o descoperire vizibila a Dumnezeului invizibil si o dezvaluire inteligibila a Dumnezeului care altfel nu poate fi cunoscut. La fel cum un pictor se reveleaza pe el insusi prin ceea ce deseneaza si un artist prin ceea ce compune, la fel maestrul divin se descopera pe Sine prin creatia Sa. Sa citim Psalmul 19:1, Isaia 6:3, Iov 42:5, Fapte 14:14. Creatia este o descoperire atat de clara a maretiei, slavei si puterii lui Dumnezeu ca nu lasa nici o urma de indoiala ca El exista. De aceea Pavel incheie vs.20 cu cuvintele,“asa ca nu se pot dezvinovati.”
Unii vin si spun ca nu au nevoie de religie pentru ca Pavel spune foarte clar aici ca il poti cunoaste pe Dumnezeu prin tot ceea ce te inconjoara. De aceea merg mai departe si afirma ca nu ai nevoie de Cristos ca sa il cunosti pe Dumnezeu si se bazeaza in special pe vs.21 si 28. Dar exista diferite niveluri de cunoastere a lui Dumnezeu. Ceea ce Pavel spune aici nu implica o cunoastere deplina a lui Dumnezeu, ci vorbeste doar de o contientizare clara a existentei Lui. Doar in Cristos, omul paseste spre o cunoastere profunda a caracterului lui Dumnezeu. Prin tot ceea ce se intampla in univers si in toata creatia, omul poate descoperi puterea, slava si intelepciunea lui Dumnezeu, dar aceasta cunoastere nu este suficienta pentru a-l mantua pe om, ci doar pentru a-l condamna daca nu traieste constient de existent lui Dumnezeu si de autoritatea Sa. Mania lui Dumnezeu se descopera impotriva razvratirii deliberate a omului.
Cum se arata mania Domnului? Este o mania viitoare pe care Pavel o numeste Ziua Judecatii sau ziua maniei lui Dumnezeu, Romani 2:5,8. Dar exista si o descoperire actuala a maniei lui Dumnezeu exprimata in Romani 13:4 dar si prin ceea ce el spune in capitolul 1: 24,26,28. Cand ne gandim la mania lui Dumnezeu, ne imaginam doar scena cu tunete si fulgere pe care o stim de pe muntele unde Dumnezeu i-a dat cele zece porunci lui Moise, dupa ce a vazut ca israelitii si-au facut un vitel de aur la care se inchinau. Scriptura ne spune ca toti s-au ingrozit cand au vazut ceea ce se intampla pe munte Dar mania lui Dumnezeu lucreaza si in tacere si intr-un mod invizibil atunci cand alege sa ii lase pe pacatosi in voia lor. Ea nu se manifesta doar prin pedeapsa imediata a lui Dumnezeu, ci si prin lipsa interventiei Sale, lasandu-l pe om sa mearga pe calea aleasa de el. Astfel mania lui Dumnezeu se manifesta prin faptul ca El ii lasa pe pacatosii aroganti sa se degradeze tot mai mult dpdv moral si spiritual. Practic viata oamenilor asa cum de altfel putem sa vedem in jurul nostru este intr-un proces accelerat de descompunere. Si aceasta este o forma de manifestare a maniei lui Dumnezeu.
Haideti sa vedem care sunt cele trei stadii ale depravarii morale si spirituale ale omului pe care apostolul Pavel le exprima in vs.21-32.
Versetele 21-24. Desi pot recunoaste existenta lui Dumnezeu din tot ceea ce ii inconjoara, in loc sa invete sa I se inchine Lui, ei “nu l-au proslavit pe Dumnezeu si nici nu I-au multumit. Ba dimpotriva s-au dedat la ganduri desarte si inima lor fara pricepere s-a intunecat.” In ciuda pretentiei lor de a fi oameni intelepti, ei au innebunit de tot cazand in cele mai oribile forme de idolatrie, vs.23. Astazi avem atat de multe forme de idolatrie. Practicile religiei hinduse stau impotriva tuturor celor ce o practica. Dar si obsesia omului din Occident pentru bogatie, faima, aparenta si putere este o nebunie la fel de mare si de condamnabila in ochii lui Dumnezeu. Istoria ne comfirma ca idolatria duce la imoralitate. O imagine falsa a lui Dumnezeu conduce la o intelegere falsa a sexualitatii si a sexului. In vs.24 apostolul Pvel face o referie clara la necinstirea trupului. Relatii sexuale in cadrul casniciei pot sa innobileze omul, dar cele nepermise o sa il degradeze.
Versetele 25-27. Nu doar schimbarea slavei lui Dumnezeu cu o icoana in care este intruchipat omul muritor duce la degradarea morala si spirituala a omului, dar si schimbarea adevarului lui Dumnezeu in minciuna. In asta consta idolatria. Ea face transferul inchinarii dinspre Creator inspre creatie. Priviti cat de evidenta este aceasta minciuna in poporul roman. Si cum inchinarea omului este mai degraba indreptata catre creatie si nu catre Creator. De aceea consecinta este ca Dumnezeu a lasat omul prada practicilor sale scarboase descrise aici prin lesbianism si homosexualitate. In lipsa adevarului ceea ce este firesc si natural este inlocuit cu ceea ce este impotriva firii sau nenatural. Minciuna a ajuns sa fie atat de mare si de puternica ca astazi sunt deja biserici care spun ca ei ii primesc ca frati in mijlocul lor si pe cei ce traiesc in astfel de relatii nefiresti si practica lucruri numite de Scriptura ca fiind scarboase. Vs.26-27 au o importanta deosebita in disputa contemporana legata de sexualitate. Daca un anumit comportament starneste mania lui Dumnezeu este limpede ca acesta nu Ii este placut lui Dumnezeu. Sunt homosexuali care afirma ca relatiile lor nu pot fi numite nenaturale sau nefiresti, pentru ei acestea fiind pe deplin naturale si normale. Ba sunt unii aparatori ai homosexualitatii care spun ca aici apostolul Pavel nu condamna homosexualii, ci pe heterosexualii care comiteau acte de natura homosexuala. De aceea zic ei ca apostolul spune, “au parasit”relatiile naturale si “le-au schimbat”cu ceva nefiresc. Insa cercetarea amanuntita a problemei inca din acea perioada a istoriei scoate la iveala ca diferenta intre ceea ce era considerant natural si firesc si ceea ce era vazut ca fiind nefiresc si nenatural era distintia facuta intre comportamentul heterosexual si cel homosexual.
Sa actionezi impotriva firii inseamna sa incalci ordinea stabilita de Dumnezeu. Care este ordinea stabilita de Dumnezeu? O gasim foarte clar descrisa in Geneza 1 si 2 si apoi confirmata de Cristos in Matei 19:4. Dumnezeu a creat pe om barbat si femeie si singura relatie permisa de El a fost dintotdeauna cea de natura monogama si heterosexuala. De aceea parteneriatul homosexual indiferent de cat devotement si cata dragoste ar presupune, este impotriva firii si nu poate fi considerat niciodata o alternativa legitima pentru casatorie.
Versetele 28-32. Apostolul concluzioneaza spunand ca mintea lor blestemata va conduce la tot felul de practici care descriu distrugerea umanitatii si dezintegrarea societatii ca urmare a disparitiei standardelor. Pavel enumera aici 21 de vicii.
Versetul 32 este rezumatul conclusiv al perversitatii omului. El spune mai intai de toate ca acestia “stiu”, si nu face la referire la adevarul lui Dumnezeu, ci la hotararea lui Dumnezeu si anume ca cei ce savarsesc astfel de lucruri sunt vrednici de moarte. Ei stiu si de aceea constiinta lor este cea care ii condamna. Dar nu numai ca nu tin cont de ceea ce ei stiu, ci ii incurajeaza si pe altii sa traiasca la fel incurajand un mod de viata pacatos fata de care Dumnezeu si-a exprimat dezaprobarea si mania.
Asadar in concluzie Pavel spune ca ceea ce se intampla in lume vine ca urmare a antitezei dintre ceea ce oamenii stiu si ceea ce ei aleg sa faca. Iar mania lui Dumnezeu este indreptata impotriva tuturor celor ce savarsesc aceste lucruri in mod premeditat, calcand in picioare adevarul si inlocuindu-l cu minciuni de dragul raului. Amin!