Familii credincioase prin angajamentul luat fata de copii
Dupa relatia cu Dumnezeu si cea cu sotul sau sotia noastra, relatia cu copiii nostri este urmatoarea pe lista de prioritati.Cei ce nu aveti copii, rugati-va de pe acum pentru ei, iar cei ce avem sa nu incetam sa facem acelasi lucru. Fiecare copil este un dar de la Dumnezeu, si fiecare copil trebuie sa ii fie daruit inapoi lui Dumnezeu. Ca sa intelegem mai bine aceasta ultima afirmatie sa deschidem Scriptura si sa citim, Geneza 4:1, Psalmul 127:3, 1 Samuel 1:27-28.
Cateva sugestii practice:
-Copiii nu ar trebui sa aiba vreo indoiala despre faptul ca parintii vor fi mereu alaturi de ei; -Copiii trebuie incurajati in acele domenii in care se descurca cel mai bine; -Copiii trebuie sa simta ca sunt pretuiti; Angajamentele pe care Dumnezeu ne cheama ca si parinti sa ni le luam fata de copiii nostri:
Angajamentul de a dedica timp si atentie copiilor nostri. Prea multi parinti isi sacrifica relatiile cu copiii lor crezand ca darurile, hainele, tehnologia, si lasatul de capul lor ii vor face pe copii fericiti. La un moment dat sotia mea era cu Rebeca in camera ei. Dupa cateva minute Rebeca spune: “hai mama joca-te cu mine” Sotia mea i-a raspuns atunci: “pai nu vezi ca sunt aici cu tine?” “ba vad, dar in loc sa te joci cu mine, tu te uiti la telefon.” Acelasi lucru l-am experimentat si eu cu Ianis. Nu ajunge doar sa fii acolo fizic si sa crezi ca este suficient. Este nevoie sa le dedicam in intregime acel timp si intreaga noastra atentie. In felul acesta familia isi va dezvolta o identitate proprie si isi va intari relatiile. Sa deschidem la Efeseni 5:15-17, 6:4 si Psalmul 144:12.
Cateva sugestii practice:
-Slujba de parinte este o afacere comuna. Ambii parinti trebuie sa fie implicati in provocarile si in atingerea scopurilor cresterii copiilor, chiar daca unul petrece mai mult timp cu ei decat celalalt; -Parintii reasigura copiii de dragostea lor atunci cand sunt langa ei la joaca, la activitatile scolare sau sportive; -Timpul impreuna cu toata familia este extrem de important. Ar fi recomandat ca macar o zi pe saptamana sa fie pusa deoparte pentru a petrece timp cu intreaga familie si sa nu fie sacrificata decat in situatii absolut necesare; -Servitul mesei impreuna macar o data pe zi este foarte important; – Primii 7 ani din viata copilului sunt esentiali in formarea obiceiurilor sanatoase. Trebuie sa investim timp si atentie pentru a-i ajuta sa se dezvolte sanatos emotional si spiritual; -Cand copiii doresc sa iti spuna ceva nu ii trata cu indiferenta, ci asculta-i. Putem invata foarte multe despre nevoile copiilor nostri, ascultandu-i; -Sa ne straduim sa nu fim critici cu ei si sa nu tragem concluzii pripite;
Angajamentul de a le oferi afectiune copiilor nostri. Poate cea mai mare nevoie pe care copiii o au este sa li se ofere dragoste. Atatia parinti esueaza in a a le arata copiilor lor afectiunea de care au atat de mare nevoie, Coloseni 3:21.
Cateva sugestii practice:
-Spuneti-le copiilor ca ii iubiti in fiecare zi. Nu ezitati sa ii imbratisati, sa le aratati afectiune fizica si chiar sarutari, chiar si in anii adolescentei lor; – Demonstrati-le prin fapte copiilor ca sunt mai importanti decat slujba, hobbyurile, prietenii sau alte lucruri; -Sa invatam sa ii iubim pentru ceea ce sunt nu pentru ceea ce fac; -Copiii vor invata sa iubeasca de la parintii lor; -Multumiti-le copiilor atunci cand fac un lucru bun si invatati-I sa isi arate astfel aprecierea si afectiunea fata de ceilalti oameni; – Fiti cu bagare de seama la sentimentele copiilor. Pe masura ce cresc acestea se schimba si uneori nu stiu cum sa reactioneze cand se intampla lucrul acesta;
Angajamentul de a ne disciplina copiii cand situatia o impune. Disciplinarea nu este ceva rau. Astazi exista un current puternic anti disciplinare de orice fel care s-a instalat chiar si in mijlocul multor familii crestine. Insa prin disciplinare Dumnezeu a intentionat ca parintele sa invete, sa ghideze si sa isi corecteze copilul. Desi nu consider ca este gresit sa citesti si materiale scrise de diversi psihologi pentru a primi ajutor in cresterea copilului, acest lucru nu trebuie sa inlocuiasca voia lui Dumnezeu. Cineva spunea intr-o predica “ma tem de ziua cand aceasta lume va fi condusa de adulti care atunci cand au fost copii nu au cunoscut disciplinarea din partea parintilor.” Si eu citesc carti care ma ajuta sa imi largesc orizonturile, dar intotdeauna ma intorc la Cuvantul lui Dumnezeu pentru a ma asigura ca ceea ce citesc este in armonie cu voia Tatalui. Sa citim cateva pasaje din Scriptura: Proverbe 13:24, 19:18, 22:6,15, 23:13-14, 29:15, Deuteronom 8:5, Evrei 12:8-11. Supunerea este de la Dumnezeu si este poruncita in cadrul familiei, Efeseni 6:1, 1 Timotei 3:4.
Cateva sugestii practice:
-Sa fim consecventi. Copiii au nevoie sa stie foarte bine care sunt limitele si barierele de care nu pot sa treaca. Sa ne asteptam ca din cand in cand copiii vor incerca sa depaseasca acele bariere; -Sa purtam in mod constant discutii cu copiii nostri pentru a stabili si intari regulile care trebuie respectate; -Cand suntem consecventi si intarim de cate ori avem ocazia regulile si barierele copiilor nostri, atunci cand situatia o va impune, disciplinarea va fi primita si inteleasa de copil ca o forma de afectiune si dragoste, si nu ca pe o pedeapsa;
Angajamentul de a fi mereu alaturi de copiii nostri, indiferent de varsta pe care o au. Indiferent de varsta noastra, continuam sa fim copiii lui Dumnezeu, sa fim iubiti si ajutati de El zi de zi. La fel trebuie sa fie si cu angajamentul nostru de a fi langa copiii nostri permanent, Ioan 3:16, Evrei 13:8.
Cateva sugestii practice:
-In procesul de crestere copilul va trece prin diferite faze de dezvoltare a propriei personalitati si de invatare de a fi din ce in ce mai independent. Este foarte important sa fim intelepti in relatia cu copiii nostri in acele moment si sa ii ajutam in acest proces de maturizare. Aceste etape ne pot apropia mai mult de copiii nostri sau ne pot desparti de ei. Desigur ca si in procesul de crestere, limitele si barierele desi se schimba, este nevoie sa continue sa existe; -Sa incercam sa ne folosim de momentele dificile pentru a ne intari relatia cu copiii nostri; -Sa incercam ca pe masura ce cresc sa le explicam copiilor de ce luam anumite decizii. Nu pentru a-i face sa fie de acord cu noi, ci pentru a-i invata cum sa ia la randul lor decizii; -Sa le oferim copiilor exemple despre ce inseamna sa fii un lider prin slujire; -Sa ne invatam copiii sa gandeasca, pentru a nu fi mai apoi superficiali in traire; -Sa ii ajutam pe copii sa isi dezvolte o relatie proprie de credinta cu Dumnezeu, nu se traiasca prin credinta noastra a parintilor; -Sa le aratam ca viata de crestin nu este un set de reguli, ci un mod de viata bazat pe principii sanatoase; -Sa le dam exemplu despre ce inseamna sa iti asumi raspunderea pentru propriile fapte; -Sa le oferim copiilor o perspectiva sanatoasa a vietii bazata pe cuvantul lui Dumnezeu, nu pe ceea ce fac cei din jurul lor; – Sa le oferim mereu increderea ca ne pot suna oricand si de oriunde atunci cand au nevoie de ajutor; – Sa il iubim pe Dumnezeu mai mult decat orice ca sa le dam un exemplu copiilor pe masura ce ii invatam sa traiasca iubindu-l pe Domnul si voia Lui;
Angajamentul de a-i invata pe copiii nostri calea Domnului. Este vital ca pe masura ce cresc, copiii sa vada ca suntem credinciosi Domnului si ca nu facem compromisuri. Prezenta constanta la intalnirile bisericii si mai ales in ziua de inchinare, exemple de marturisire a greselilor si de iertare, concentrarea asupra lucrurilor pozitive sunt lucruri foarte importante pe care copiii nostri au nevoie sa le inteleaga si sa le iubeasca.
Consecventa, Deuteronom 6:5-9.
Cateva sugestii practice:
-Sa construim in viata copiilor nostri obiceiuri care sa spuna: “Acestea sunt prioritatile! Asta este ceea ce suntem noi!” Sa punem versete din Biblie in diverse locuri din casa, sa avem devotionale cu ei, timp de rugaciune, cantari; -Sa ii invatam sa fie dependenti de Dumnezeu, nu de lucrurile din lume. Nu ca ar fi o problema sa ai lucruri, dar sa inteleaga care este valoarea, locul si scopul lucrurilor materiale din viata lor; -Caminul este locul unde credinta sau lipsa ei este cea mai evidenta. De aceea: – Sa fim atenti la lucrurile pe care le urmarim cu copiii la televizor si sa discutam impreuna cu ei ceea ce vedem in raport cu valorile crestine; – Sa fim cu bagare de seama la prietenii pe care ii au. Sa incurajam prieteniile bune si sa le descurajam cu atentie pe cele rele.
Partasie, Evrei 10:23-25.
Cateva sugestii practice:
-Sa avem grija sa facem din partasia cu biserica o experienta pozitiva pentru copiii nostri. Dupa ce se termina inchinarea sa vorbim cu ei despre lucrurile pozitive si productive, nu despre cele negative; -Sa le aratam copiilor cum trebuie pus Dumnezeu pe primul loc in viata lor, implicandu-i de mici in lucrarea bisericii; -Incurajeaza apropierea copiilor de ceilalti membri ai bisericii si cauta sa gasesti in ei un ajutor pentru anumite situatii; – Nu lasa loc de negociere pentru copii cand vine vorba despre prezenta la inchinare sau la diverse activitati ale bisericii.
Marturisire, Iacov 5:16.
Cateva sugestii practice:
-Cand intelegem ca am gresit, sa nu ezitam sa marturisim si sa ne cerem scuze. Astfel ii invatam ca regulile lui Dumnezeu se aplica tuturor si ca fiecare, adult sau copil ne supunem voii Sale; -Sa ne straduim sa ii ajutam pe copiii sa gandeasca ce trebuie sa faca atunci cand gresesc. Sa le aratam importanta de a marturisi si de a-si schimba comportamentul; -Sa incurajam si cateodata chiar sa recompensam cand copilul este sincer si deschis in ceea ce priveste greseala facuta; -Sa nu toleram minciuna intentionata, inselatoria si neasumarea vinei;
Apreciere, Matei 7:12.
Cateva sugestii practice:
-Sa ajutam copiii sa se concentreze asupra lucrurilor pozitive si aceea ce este bun in oameni, descurajand criticile si barfele; -Sa ii invatam pe copii de mici sa spuna multumesc si te rog; -Sa le aratam afectiune atunci cand isi arata aprecierea pentru un anume lucru; -Sa ii invatam respectul pentru ceilalti oameni, indiferent de rasa, clasa sociala sau educatie; -Daca avem mai mult de un copil sa impunem limite in ceea ce priveste limbajul, attudinile si rivalitatea dintre ei.
Slujire, Matei 20:26-28.
Cateva sugestii practice:
-Sa cautam ocazii si activitati in care sa slujim impreuna cu copiii nostri; -Sa fim noi un exemplu de slujire in cadrul familiei si in afara familiei, pentru ca aceste lucruri sa se intipareasca in mintea copiilor nostri; – Sa cautam sa ne invatam copiii de mici ca ceea ce “eu vreau” nu este intotdeauna cel mai important lucru; -Sa ii indemnam sa vina in intampinarea nevoilor celor din jur prin orice fel de slujire pot face; -Sa fim ospitalieri, deschizandu-ne casa pentru ceilalti oameni, oferindu-le astfel copiilor un exemplu de slujire.