De la dragoste la ura este doar un pas

“De la dragoste la ura este doar un pas.” Cu totii cred ca am auzit aceasta vorba si poate ca in anii tineretii am si experimentat in viata noastra aceasta trecere brusca de la un sentiment la altul. Citind insa despre viata Domnului Isus din Evanghelii am vazut cat de usor poate avea loc aceasta schimbare radicala. Astazi as vrea sa parcurgem evenimentele din Evanghelia dupa Matei de la capitolul 21-27. Nu o data m-am gandit cum a fost posibil pentru Domnul Isus ca dupa ce a avut parte de o intrare extrordinara, triumfala in Ierusalim unde a fost primit cu bucurie si lauda de multimi de oameni, la scurt timp sa fie respins, parasit si rastignit. M-am gandit la constrastul extraordinar al imaginilor din capitolul 21 si urmatoarele. Sa citim pentru inceput 21:1-11.

Cum este posibil ca doar intr-o saptamana Domnul Isus sa ajunga de la oameni care se aruncau la picioarele Lui si ii strigau “Osana, Fiul lui David, Binecuvantat este Cel ce vine in numele Domnului.” la o multime de oameni furioasa care striga cu ura“sa fie rastignit.”? Ce a putut sa produca aceasta schimbare radicala de atitudine a oamenilor si mai ales cum s-a putut intampla intr-un timp atat de scurt? Aceasta este intrebarea care de fiecare data imi venea in minte citind aceste capitole.

Pe masura ce am continuat sa studiez Scripturile raspunsul a inceput sa se contureze. Schimbarea de atitudine a oamenilor fata de Isus s-a produs cand acestia au vazut ca Dumnezeu a trimis un Mesia care nu se ridica la inaltimea asteptarilor lor. Un Mesia care nu era pe gustul oamenilor. Cand au vazut ca Dumnezeu a avut un plan diferit de cel pe care ei si-l facusera in propria minte. Ca Imparatul trimis de Tatal intruchipa pacea si nu razboiul. In momentul in care agenda lui Dumnezeu nu a corespuns cu agenda lor, Cristos a fost sacrificat.

Mi-ar placea sa cred ca aceasta greseala de neiertat a omului este una singulara, dar nu este asa. De cand a cazut in pacat in gradina Eden omul a persistat in greseli inaintea lui Dumnezeu. Oare astazi nu facem si noi uneori la fel? Dumnezeu ne-a dat exemplul respingerii Fiului Sau si apoi prin El ne-a dat o cale pe care sa o urmam. Dar oare de cate ori nu cautam scurtaturi de la aceasta cale. De cate ori nu cautam sa ingustam si sa scurtam crucea lui Cristos pe care trebuie sa o purtam in fiecare zi? Apoi cand ma uit la lumea crestina de astazi pot sa vad atatea exemple de modificari ale planului lui Dumnezeu. Si fiecare biserica considera ca invatatura pe care o da este cea corecta.

Vreau sa dau doar un exemplu daca imi permiteti. Cei mai multi dintre voi stiti ca nu sunt adeptul incurajarii controverselor in ceea ce priveste invatatura bisericilor de astazi, pentru ca acestea nu pot aduce decat dezbinare. Cu toate acestea nu voi putea niciodata sa trec peste incalcarea poruncii Domnului Isus care a spus “cel ce crede si va fi botezat va fi mantuit.” Iar apoi cartea faptele apostolilor intareste prin fiecare convertire a unui om la crestinism cuvintele Domnului Isus Cristos cu privire la aceste doua acte care aduc un om in starea de mantuire: credinta si botezul. Cu toate acestea, astazi omul spune: “crede si vei fi mantuit.” Iar botezul a ajuns sa nu mai fie actul minunat de iertare si spalare a pacatelor, ci doar o marturie pe care o faci cu scopul de a fi adaugat ca membru intr-o biserica sau alta

Cu siguranta ca alte biserici pot gasi lucruri la noi pe care ei considera ca le facem dupa propria placere. Cum ar fi faptul ca nu folosim instrumente muzicale, sau ca permitem femeilor sa vina la inchinare fara sa aiba capul acoperit. De aceea o sa ma si opresc aici cu exemplele pentru ca nu doresc sa imi transform predica intr-o disputa cu privire la invatatura diferita pe care o dau astazi bisericile crestine. Sunt lucruri mai importante pe care aveti nevoie sa le auziti decat acestea.

Sa ne intoarcem la textul nostru din Matei si sa urmarim cursul evenimentelor acelei saptamani de neuitat pentru intreaga omenire. 

Dupa intrarea triumfala in Ierusalim, Domnul Isus incepe sa dezvaluie oamenilor planul Tatalui si sa-i mustre pe liderii religiosi pentru falsitatea si ipocrizia lor. Cuvintele dure rostite de Domnul Isus in cap.22 si 23 impotriva celor trei mari grupari religioase ale vremii, saducheii, fariseii si carturarii, au ramas adanc intiparite in mintile oamenilor din orice vreme. I-a mustrat pe saduchei  in 22:29, iar apoi foarte aspru pe farisei si carturari in 23:13-39.

Aceste cuvinte ale Mantuitorului impotriva liderilor religiosi, impreuna cu dezamagirea multimii cand au vazut ca de fapt Cristos nu este regele razboinic asemenea lui David sau Saul pe care ei il aveau in minte, au contribuit la schimbarea brusca a imaginii frumoase pe care am vazut-o in capitolul 21.

In capitolul 26 citim despre unul dintre cele mai intime momente ale ucenicilor cu Domnul lor, dar si despre cea mai amara si cruda tradara din istoria omenirii.  Sa citim versetele de la 14-28.

Cina Domnului este una dintre binecuvantarile dar si poruncile pe care Domnul Isus le-a lasat ucenicilor Sai. Din pacate si aceasta practica este neglijata de multe biserici care il loc sa isi aminteasca de jertfa lui Cristos in fiecare prima zi a saptamanii cum spune Scriptura, o fac o data pe luna, o data la trei luni sau chiar o data pe an. Cina Domnului este cel mai sfant moment al inchinarii din prima zi a saptamanii. Din pacate in multe biserici a ajuns sa fie plasata pe un loc secundar. Astazi predicile si studiile biblice sunt cele mai importante.

Vreau sa va spun ca atunci cand mi s-a cerut prima data sa conduc Cina Domnului in adunare Domnului am fost coplesit. Pana atunci nu condusesem biserica decat in cantari si rugaciune. Dar atunci am simtit ca nimic nu este mai important decat acele cuvinte pe care urma sa le rostesc cu privire la dragostea plina de sacrificiu a Domnului meu. M-am pregatit o saptamana intreaga pentru acele 10-15 minute si mi-am shimbat de nenumarate ori cuvintele pe care trebuie sa le spun. Nici acum nu am uitat acea duminica si onoarea pe care am simtit-o cand am condus familia lui Dumnezeu in momentul impartasirii cu Domnul Isus. Va marturisesc ca rar mi s-a intamplat sa simt acea emotie cand predic. Cina Domnului este o lucrare minunata lasata de Mantuitorul nostru pe care ar trebui sa o tratam cu respectul cuvenit.

Pentru o mana de arginti, Iuda l-a vandut cu un sarut pe Fiul lui Dumnezeu. A fost cea mai ieftina tradara si cel mai scump sarut din istoria omenirii. Pe vremea Domnului Isus numele de Iuda era unul foarte comun, insa dupa tradarea Mantuitorului nici un parinte nu isi mai numea fiul, Iuda. Era o amintire mult prea dureroasa. Insa privind la momentele ce au precedat aceasta cina vedem ca desi actul de tradare al lui Iuda nu are egal, si ceilalti ucenici fie l-au parasit, fie l-au negat, fie s-au indoit de invierea Sa.

Iuda nu a fost nici primul si nici ultimul care l-au tradat pe Isus, ci doar cel mai cunoscut. Doar gradul de tradare al lui Iuda a fost diferit de al celorlalti. De cate ori nu il vind ucenicii Domnului astazi pe Cristos cand aleg ca in prima zi a saptamanii in loc sa i se inchine Tatalui mai bine merg sa mai faca un ban in plus; cand in loc sa aiba partasie cu Cristos la Cina mai bine aleg un gratar la munte; cand in loc sa vegheze incurajandu-se cu ceilalti crestini prefera sa doarma cateva ore in plus; cand fac compromisuri in ceea ce priveste credinta lor la slujba sau cu prietenii lor. Adesea Isus Cristos este vandut astazi de crestini pe mai putin de 30 de arginti cu cat l-a vandut Iuda.

Ma gandesc la Petru si la Iuda si la asemanarile dintre ei pana la acest moment al tradarii. Aceste asemanari nu erau putine, insa in fata tradarii s-a facut diferenta intre ei. Petru a crezut in puterea pocaintei, a iertarii si a dragostei Mantuitorului, iar Iuda nu a facut-o, alegand sa isi ia viata. Unul a sfarsit in rusine spanzurat si condamnat pe vesnicie, iar celalalt a sfarsit in slava rastignit la Roma din dragoste pentru Mantuitorul Sau si mantuit.  Ce anume a facut diferenta dintre ei? Alegerea de a primi sau nu harul lui Cristos..

Dupa descoperirea tradatorului Sau, Mantuitorul a mers in gradina Ghetsimani, simtind nevoie de a-si descarca apasarile inimii in fata Tatalui Sau din cer. Sa citim vs.36-46. O intristare de moarte ii cuprinsese sufletul.

Fiecare dintre noi cand trecem prin momente grele ne dorim sa avem alaturi personele dragi care sa ne sustina. De aceea Isus i-a luat cu El pe cei mai apropiati prieteni ai Sai: pe Petru, Ioan si Iacov. Singuratatea este lucrul cel mai greu de indurate, iar in acele momente Domnul Isus a simtit o singuratate profunda cu care nu se mai confruntase niciodata pana atunci. Cu Petru Ioan si Iacov s-a intamplat acelasi lucru care se intampla si cu noi dup ace mancam o masa imbelsugata. I-a luat somnul si au adormit, lasadu-l pe Domnul lor singur in acele clipe atat de grele.

Ni s-a intamplat vreodata sa trecem printr-o experienta dureroasa, iar cei de la care ne asteptam sa fie langa noi, sa nu fie acolo? Nu-i asa ca am simtit cum dezamagirea si dezanadejdea se adanceste si mai mult? Cuvintele Domnului Isus din gradina Ghetsimani ma emotioneaza de fiecare data cand le citesc, desi am facut-o probabil de zeci de ori. In strigatul de ajutor al Domnului Isus catre Tatal descopar in chip minunat latura umana a Mantuitorului cu toate slabiciunile Sale. Descopar dezamagirea, frustrarea, singuratatea, durerea si chiar neintelegerea motivului pentru care aceste lucruri I se intampla, desi El stia clar ca lucrarea Sa pe acest pamant trebuia sa se sfarseasca la cruce. Rugaciunea Domnului Isus din Gradina Ghetsimani va ramane in istoria omenirii ca fiind rugaciunea fara raspuns a Fiului catre Tatal. Paharul suferintei nu a fost indepartat. Fiul lui Dumnezeu a trait umilinta de a fi batut, scuipat, batjocorit si atarnat pe o cruce ca un talhar. Pentru ca fara acestea, noi nu am mai fi astazi aici. Nu ar mai exista o biserica, o Imparatie, o jertfa desavarsita pentru pacat si o cale de mantuire.

Ultima parte a vs.56 ne prezinta imaginea singuratatii lui Isus in fata acuzatorilor Sai “atunci toti ucenicii l-au parasit si au fugit.” Textul continua cu prezentarea momentului cand Petru s-a lepadat pe Domnul sau”nu il cunosc, nu il cunosc, nu il cunosc pe omul acesta”, cu Iuda care mustrat de constiinta se spanzura si cu multimea care striga cu ura “rastigniti-l, rastigniti-l.”

Capitolul 27 se incheie cu imaginea crunta a batai, batjocurii si rastignirii Mantuitorului. Cuvintele Sale de pe cruce sunt probabil cele mai triste cuvinte din istoria omenirii: “Eli, Eli, lema sabactani” care inseamna “Dumnezeul meu, Dumnezeul Meu, de ce m-ai parasit?” Fiul a simtit ca Tatal l-a parasit. Nimeni nu poate intelege sau explica ce s-a intamplat cu adevarat la nivelul Trinitatii in ziua aceea la Calvar

Isus Cristos nu a avut nici casa si nici mormant pe acest pamant. Dar astazi El este in ceruri Domn si Imparat pentru ca si-a dus la bun sfarsit lucrarea pe care Tatal i-a dat-o. Si El a promis ca se va intoarce pentru a-i lua in slava cerurilor pe toti aceia care vor raspunde chemarii Sale la pocainta si isi vor duce la bun sfarsit lucrarea pe care El le-a lasat-o, Ioan 14:1-3.

Sa nu uitam dragii mei ca de la dragoste la ura este doar un pas, dar si de la ura la dragoste tot un pas este. De aceea astazi atatia oameni care traiesc in pacat si nepasare fata de voia lui Cristos pot sa descopere dragostea Sa si sa primeasca harul Sau. Ultima saptamana din viata lui Isus pe acest pamant a fost saptamana care a schimbat istoria omenirii. Sa nu uitam niciodata de ce a fost nevoie ca noi sa avem astazi mantuirea si sa il onoram cu vietile noastre neincetat pe Cel ce atat de mult ne-a iubit.

This entry was posted in Predici and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

code