Pasajul acesta este foarte important, pentru ca in el avem descrisa Dumnezeirea lui Cristos. El incepe cu descrierea unitatii extraordinare a Tatalui cu Fiul. Multi invatatori falsi se folosesc de versetul 30 ca sa isi sprijine pe el invatatura cum ca Isus nu ar fi fost Dumnezeu, ci doar un om. Dar lucrurile stau exact invers. Pentru ca omul face cand ceea ce ii cere Dumnezeu, cand ceea ce isi doreste el. In schimb Isus, fiind Dumnezeu, nu a putut decat sa traiasca in deplina dependenta si ascultare de Tatal, pentru ca daca nu ar fi facut astfel, atunci este ca si cum s-ar fi negat pe Sine Insasi. Isus era atat de unit cu Dumnezeu, incat in tot ce facea, facea impreuna cu El, cu autoritatea Lui, in perfecta ascultare, partasie si armonie cu Tatal ceresc. Ce exemplu ne pune inainte Mantuitorul nostru in ceea ce priveste modul in care sa isi ne traim viata de fii si fiice de Dumnezeu. Desi Isus in trup a fost pe deplin om, in duh a fost Dumnezeu. A avut si a simtit aceleasi nevoi, lupte, ispite ca si omul, dar in acelasi timp avea sfintenia si caracterul lui Dumnezeu.
In restul pasajului din capitolul cinci, Domnul Isus depune marturie despre Dumnezeirea Lui. El spune ca marturia despre cine este El nu se bazeaza doar pe ceea ce El spune despre sine. In primul rand in vs.32, Tatal Insasi marturiseste despre cine este Isus. Unii spun ca aici se face referire la Ioan, dar faptul ca “altul” este scris cu majuscule ne indica faptul ca Isus face referire la Dumnezeu, nu la un om. Dupa ce spune ca are autoritatea de a se numi Fiul lui Dumnezeu de la Iehova, Isus trece mai departe si in vs.32-36 spune ca aceeasi marturie o da despre El si profetul lui Dumnezeu, Ioan Botezatorul, care fusese trimis de Dumnezeu sa marturiseasca venirea lui Mesia, a Mielului lui Dumnezeu care ia pacatul lumii.
Vs.37-38 fac probabil aluzie la momentul botezului lui Isus. Ceea ce cred ca este important sa observam din ele, este ca Isus spune ca nimeni nu poate auzi glasul Tatalui pana cand nu crede in Fiul. Si daca nu auzi glasul lui Dumnezeu, atunci cuvantul Lui nu poate sa ramana in Tine. Iar fara cuvantul Lui, nu ai lumina si bajbai prin intuneric orb si fara speranta. Vedeti cum totul se leaga de persoana lui Isus? Totul in viata omului depinde de ceea ce face cu persoana lui Isus. Are El autoritate deplina astazi in viata noastra? Daca da, atunci vom auzi glasul lui Dumnezeu, vom primi mereu cu bucurie cuvintele Sale pentru ca ele ne lumineaza. Da, uneori ne mangaie, ne calauzesc, iar alteori ne mustra si ne cerceteaza, dar numai astfel putem sa fim deplin incredintati ca stam pe calea mantuirii.
Vs.39 poate avea o dubla interpretare. Mai intai poate insemna ca Isus le cere iudeilor sa cerceteze Scripturile ca sa vada ca acestea marturisesc despre El. Sau poate spune ca ei cercetau Scripturile si credeau ca pentru ca au cunostinta lor, atunci acest lucru le garanteaza viata vesnica. Ce trist sa stai in mana cu Biblia si sa nu il recunosti pe Isus in toate caile tale. Daca studiul Bibliei nu te conduce spre o intalnire personala cu Isus Cristos, atunci degeaba o studiezi. Cunostinta Bibliei nu te poate mantui, daca ea nu ti-l da pe Mantuitorul Isus Cristos.
Vs.40 ne expune realitatea trista din viata multor oameni. Ei stiu ce spune Scriptura, au inteles cine este Isus, dar totusi refuza sa vina la El ca sa primeasca viata. Pentru ca este una sa intelegi Scriptura cu mintea si este alta sa te supui autoritatii ei cu inima. Iubirea fata de pacat si fata de dorintele trupului este mai mare decat dragostea pentru Isus si pentru nevoile sufletul. Asta ii impiedica in continuare pe multi sa se pocaiasca.
In vs.41 Isus marturiseste ca viata Sa pamanteasca nu a fost despre a primi cinstea oamenilor, ci despre a implini voia Tatalui. El nu a venit ca sa fie elogiat si proslavit de catre oameni. El nu depindea de ceea ce oamenii ii ofereau, ci de ceea ce avea in relatia Sa cu Tatal. Este minunat sa ajungem sa experimentam in viata noastra lucrul acesta. Sa nu mai depinda fericirea, implinirea, satisfactia noastra de ceea ce primim de la oameni, ci de ceea ce avem in Dumnezeu. Amin!
Cauza principala a esecului omului de a-L primi pe Isus ca Domn si Mantuitor este descrisa in vs.42 si o reprezinta lipsa dragostea de Dumnezeu din inima lui. Cand dragostea lui Dumnezeu te copleseste, alergi spre Isus. Dar cand nu o cunosti nu simti nevoia de Isus. Nu este nimic complicat in a intelege de ce multi nu vin la pocainta si care este motivul central care trebuie sa te aduca la pocainta. Cea mai frumoasa marturie a nasterii din nou nu este frica de iad, ci dragostea de Dumnezeu.
Gandul ca ai putea sa petreci nu o zi, ci o vesnicie fara Dumnezeu este pur si simplu inacceptabil. Pentru Cristos gandul ca va fi despartit de tatal teri zile l-au facut sa transpire picaturi ca de sange cand se ruga fierbinte in gradina Ghetsimani. Cititi impreuna cu mine 1 Ioan 4:15-16. Dragostea de Dumnezeu te cheama la pocainta, ea te cheama la Isus.
Ascultati cuvintele Domnului din vs.43. Ce bine descriu acestea conditia inimii omului. Pe Cel ce a venit in numele Tatalui nu l-au primit pentru ca nu aveau in inima dragostea lui Dumnezeu. In schimb cand la om vine un alt om cu pacate ca si el, oferindu-i o cale amestecata, o cale compromisa, pe acesta il primeste cu bucurie si il cinsteste. Priviti onoarea pe care o prmesc astazi invatatorii mincinosi care spun oamenilor ceea ce le gadila urechile. Si ascultati criticile care le primesc aceia care cheama omul la o ascultare sfanta si radicala fata de Evanghelie.
Vs.44 descopera un alt motiv al neacceptarii lui Isus ca Domn in viata omului. Omul este mai preocupat sa primeasca acceptarea celui de langa el, decat aprobarea lui Dumnezeu. Este mai important ce zic sau ce cred omaneii, decat ceea ce zice sau ce crede Dumnezeu despre el. Cata vreme omul se teme mai mult de ceea ce vor spune sau vor face altii daca se pocaieste, mai mult decat se teme de ceea ce va spune si va face Dumnezeu daca nu se pocaieste, acel om nu va veni niciodata la mantuire. Ca sa vii la Isus trebuie sa iti doresti fierbinte aprobarea lui Dumnezeu, mai mult decat a oricarei alte persoane. Trebuie sa cauti slava lui Dumnezeu, nu a oamenilor.
In ultimele trei versete Isus spune ca nu este nevoie ca El sa ii acuze pe iudei inaintea lui Dumnezeu. Avea destule motive ca sa faca asta, dar nu era nevoie sa o faca. Tot ceea ce Moise le spusese si le scrisese stateau ca marturie impotriva lor. La fel tot ceea ce Isus ne-a scris si ceea ce apostolii ne-au spus vor sta ca marturie impotriva noastra. “Dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec, căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.” Ioan 12:47. Nu Cristos ne judeca, ci Cuvantul Lui o va face.
Noi avem marturia aceasta in 2 Timotei 2:16-17, “Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” Sa nu facem si noi astazi cu Isus, ceea ce au facut iudeii atunci cu El. Sa credem, sa ne pocaim si sa venim la El ca sa primim iertare, curatire si mantuire! Amin!