Studiu epistola lui Iuda vs.17-25

Sa ramanem in ceea ce ne-a fost dat, vs.17. Traim zile cand in Biserica exista doua curente foarte periculoase. Primul este acela al pierderii dragostei sincere si curate, care da curs aparitiei formalismului religios. Acest lucru face ca tot ce tine de viata crestina si inchinare sa fie doar ceva mecanic pentru ca s-a stins Duhul. Pe de alta parte exista cei care au ales directia opusa si cauta sa aiba mereu parte de emotii puternice, iar fiecare zi de inchinare s-a transformat mai mult intr-un timp in care vin la Biserica ca sa isi primeasca doza de adrenalina spirituala. Scriptura ne spune clar ca trebuie sa fim oameni care raman atat statornici in adevarul descoperit al evangheliei prin apostoli, dar si plini de Duh ca astfel evanghelia pe care o auzim sa fie intotdeauna vie si lucratoare in noi, nu o rutina plictistoare si lipsita de putere. Aceste avertismente la veghere le-au primit si apostolii inaintea noastra direct de la Domnul Isus, Marcu 13:21-23, Matei 7:15. Apostolii au dat mai departe aceste avertismente, iar noi suntem datori sa facem acelasi lucru astazi.

Apostolii ii numesc “batjocoritori” pe cei de care ne spun ca trebuie sa ne ferim. Este un cuvant folosit in VT in mod special in cartea Psalmi si Proverbe, pentru a-i descrie pe cei rai si neevlaviosi, Psalmul 1:1, 35:16, Proverbe 1:22, 9:7-8. Acesti invatatori mincinosi si imorali sunt batjocoritori la adresa lui Cristos si a autoritatii Lui.

Lucrarea acestora ne spune Iuda in vs.19 ca are ca finalitate dezbinarea. Sunt atatia si astazi care in loc sa slujeasa pentru a aduce unitate in trupul lui Cristos, prin actiunile si cuvintele lor  produc doar dezbinare. Pentru slujitorul lui Dumnezeu toti cei nascuti din nou sunt frati si surori in Cristos, indiferent de rasa, limba sau locul in care traieste. Ei faceau ceea ce citim si in prima epistola catre Corinteni. Imparteau oamenii dupa predicatori si dupa cei care ii adusesera la credinta, dezbinandu-l astfel pe Cristos, 1 Corinteni 1:10-13 si 3:1-9.

Semnul distinctiv al acestor slujiori falsi care spun despre ei ca sunt lideri in Biserica este faptul ca nu au DUHUL! Prezenta sau absenta roadei Duhului Sfant este cel mai bun indicator al autenticitatii unui slujitor al lui Dumnezeu. Este modul prin care ne putem da seama daca este un pastor adevarat sau doar un lup rapitor imbracat in blana de oaie. Deschideti impreuna cu mine la 1 Corinteni 2:10-16 si Iacov 3:11-18. “Dupa roadele lor ii veti cunoaste!” Acesta este mesajul Domnului Isus din Matei 7:15-20. Apostolul Pavel concluzioneaza foarte frumos acest mesaj al lui Iuda din vs 19 spunand in Romani 8:9b, “daca nu are cineva Duhul lui Cristos, nu este al Lui!”

Sa privim acum la vs.20-23. In aceste versete Iuda ofere patru indemnuri extraordinare fiecarui credincios. El incepe prin a spune, “dar voi preaiubitilor”. Cu alte cuvinte, spre deosebire de ei care fac toate acele lucruri, voi sa faceti toate aceste lucruri la care va indemn acum.

“Ziditi-va sufleteste pe credinta voastra prea sfanta!” Acest mesaj al zidirii este unul care apare pe tot cuprinsul NT, Matei 16:18, Fapte 20:32, Coloseni 2:6-7, etc. Crestinii ca familie, nu doar ca indivizi sunt chemati sa se zideasca unii pe altii in credinta lor preasfanta. De ce credeti ca suntem impreuna acum? De ce credeti ca facem aceste lucruri? Pentru ca asa ne zidim sufleteste pe credinta noastra prea sfanta.

“Rugati-va prin Duhul Sfant!” Aici fratilor este una dintre marile lupte ale Bisericii. Ca sa te rogi prin Duhul Sfant trebuie sa umbli prin Duh, cum spune Pavel in Galateni 5:16, sa inflacaram Duhul din noi cum suntem indemnati in 2 Timotei 1:6 si sa fii plini de Duh, Efeseni 5:18. Pentru ca nu poti sa te rogi prin ceva ce nu ai sau care este stins in tine ca urmare a unei trairi in neascultare sfanta fata de voia lui Cristos. Cand NT vorbeste despre rugaciune o asociaza cu foc, pasiune si lacrimi. Daca ne dorim sa calcam pe urmele lui Isus, atunci sa invatam sa ne si rugam ca El, Evrei 5:7, Luca 22:40-46. Sa privim cum se ruga Biserica in primul secol, Fapte 12:5. Cum spune apostolul Iacov in Iacov 5:15-16, sa fie rugaciunea noastra daca vrem sa aiba putere inaintea lui Dumnezeu? Rugaciunea sa fie facuta cu credinta si sa fie fierbinte. Rugaciunea facuta prin Duhul lui Cristos marturiseste ca Isus e Domn si Stapan in viata noastra. Asa ne indeamna Iuda aici sa ne rugam fratilor.

“Tineti-va in dragostea lui Dumnezeu!” Vreau sa intelegem ca Iuda nu spune sa ne tinem in dragostea noastra pentru Dumnezeu, ci in dragostea Lui pentru noi. De ce este atat de important lucrul acesta? Pentru ca dragostea lui Dumnezeu nu este ca si dragostea noastra. Datorita lui Cristos cu care ne-am imbracat in botez, dragostea Sa pentru noi este neconditionata si vesnica. Este nevoie insa ca noi sa luptam sa ramanem incredintati de aceasta dragoste si cand lucrurile nu merg asa cum ne-am dori in viata aceasta. Satan va cauta sa puna indoiala in inima noastra cu privire la dragostea lui Dumnezeu. Va cauta sa ridice intrebari in mintea noastra despre dragostea lui Dumnezeu. “Daca Dumnezeu te iubeste de ce permite sa ti se intample un astfel de lucru?” “Daca Dumnezeu te iubeste de ce nu iti raspunde la rugaciune?” ”Daca Dumnezeu te iubeste de ce nu te vindeca de boala ta?” Pentru aceste momente ne indeamna Iuda sa ne luptam ca sa ne tinem tari in dragostea lui Dumnezeu.

“Asteptati indurarea Domnului Isus Cristos, pentru viata vesnica!” Ultimul indemn al lui Iuda din aceste versete are bineinteles ca mesaj rasplata promisa copiilor credinciosi ai lui Dumnezeu, viata vesnica. Desi beneficiem si acum de indurarea lui Cristos, in ziua intoarcerii Sale vor primi intreaga masura a indurarii Sale. Asteptarea acestei zile a descoperirii indurarii lui Cristos nu ne cheama la a trai vieti pasive, ci ne cheama la actiune prin zidire, rugaciune, fermitate si o asteptare cu incredere deplina in ceea ce priveste primirea rasplatii vesnice.

Versetele 22 si 23 trebuie abordate si puse in practica in limitele celor doua lucruri spuse anterior de Iuda. Mustrarea fratilor trebuie facuta spre chemarea lor la pocainta, pentru mantuire. De aceea trebuie sa o facem dar sa avem in minte dragostea lui Dumnezeu si asteptarea indurarii Domnului Isus din ziua mantuirii. Mustrarea fara duhul blandetii  va produce condamnare pentru inima si mintea aceluia care este deja intr-o mare lupta pentru a-si pastra credinta. Sa cautam sa indreptam un astfel de frate sau sora tinand cont de faptul ca ei sunt deja cu picioarele pe marginea prapastiei. Mila si nu o atitudine de superioritate este ceea ce trebuie sa aratam in relatia cu fratii mai slabi. Ei au haina primita la botez, murdara de pacat. Sa nu ne murdarim si noi atunci cand ii mustram, lasandu-ne condusi de fire in actiunile si cuvintele noastre. Sa ne aducem acum aminte si de indemnul puternic din Iacov 5:20.

Ultimele doua versete al epistolei, vs.24 si 25, exprima unul dintre cele mai frumoase modele de lauda care I se cuvine lui Dumnezeu din intreaga Scriptura. Indemnuri minunate cum gasim exprimate si in Romani 16:25-27, Efeseni 3:20-21, Filipeni 4:20, 1 Timotei 1:17 sau Apocalipsa 5:13.

Daca este Cineva care ne poate ajuta sa nu cadem, atunci Acela este Dumnezeu. Noi nu stam astazi prin puterea noastra ci doar prin puterea Lui. Tot ce suntem si ce avem este prin harul Sau. Caderea poate fi produsa de pacat, dar poate fi adusa si de urmarea unor lideri slabi si imorali. Crestinii trebuie sa lupte pentru credinta ce le-a fost data in fiecare zi bazandu-se pe puterea lui Dumnezeu si nu pe puterea lor. Cea mai buna aparare impotriva caderii este o viata traita in lauda fata de Dumnezeu.

Ne dorim sa stam tari prin puterea Lui si sa nu cadem pentru ca stim ca intr-o zi toti ne vom infatisa inaintea scaunului     de judecata al lui Dumnezeu. Si cand acea zi va veni, ne dorim sa stam inaintea slavei sale, fara vina si cu bucurie. Amin! De aceea astazi indiferent de ceea ce se intampla in lume, crestinul se bucura in harul si in puterea lui Dumnezeu care il tine fara vina pentru ziua mantuirii, asa cum citim si in 1 Tesaloniceni 5:23.

De aceea, toata slava, maretia, puterea si stapanirea este a singurului Dumnezeu. Prin Isus Cristos am primit si noi harul sa putem sa ii daruim toate aceste lucruri in generatia noastra. Pentru ca toate acestea I se cuvint Tatalui ceresc inainte de toti vecii, acum si in veci. Amin!

This entry was posted in Articole. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

code