Noi credem ca istoria acestui pamant se va termina cu intoarcerea in slava a Domnului Isus Cristos intr-o zi cunoscuta doar de Tatal si cand va avea loc invierea, judecata si intrarea in vesnicie. Amin! Apostolul Pavel face foarte clar aceste lucruri in cele doua epistole catre tesaloniceni. In a doua epistola catre biserica din Tesalonic, Pavel mentioneaza trei grupuri de oameni care tulburau pacea bisericii si vorbeste despre fiecare dintre acestea in parte. Mai intai avem grupul persecutorilor pe care ii mentionase in trei randuri si in prima epistola: 1:6, 2:14 si 3:3. Apoi vorbeste despre invatatorii mincinosi care se faceau vinovati de punerea in circulatie a unei epistole false care spunea ca ziua Domnului ar fi venit deja. In cele din urma vorbeste despre cei lenesi pe care i-am intralnit si in prima epistola, care ignorau invatatura data de apostol si astfel Pavel se vede acum nevoit sa formuleze instructiuni aspre, autoritare pana la limita excluderii din mijlocul Bisericii. Dar a doua epistola catre tesaloniceni este mai mult decat confruntarea acestor trei grupuri. Ea vorbeste despre momentul intoarcerii lui Cristos cand tot ce a fost rau va fi indreptat si judecat.
O sa privim astazi la primul capitol al cartii. Pavel ii mentioneaza din nou pe cei ce se osteneau in lucrare impreuna cu el, tocmai pentru a intari faptul ca nimeni nu poate sa reuseasca in lucurarea Domnului singur. El descrie din nou Biserica la fel ca si in prima epistola ca fiind institutia care isi are existent si radacinile in Dumnezeu si identitatea in Isus Cristos. Apoi le trimite acelasi salut urandu-le cele mai minunate daruri care sunt harul si pacea. Dupa aceste lucruri mentionate in primele doua versete restul capitolului unu poate fi impartit in trei paragrafe: o multumire adusa lui Dumnezeu pentru harul sau, vs.3-4; a aparare a dreptatii lui Dumnezeu care va fi infaptuita, vs.5-10; o rugaciune pentru ca puterea lui Dumnezeu sa lucreze in tesaloniceni, vs.11-12.
Ambele epistole dau glas multumirii din inima lui Dumnezeu pentru nespus de marea binecuvantare pe care Tatal a dat-o bisericii din Tesalonic. Pentru lucrarea extraordinare care a facut-o in mijlocul lor. Sa comparam pentru o clipa cele doua multumiri mentionate in ambele epistole. In ambele se multumeste lui Dumnezeu pentru lucrarea Sa minunata facuta in fratii din Tesalonic, merita insa remarcate doua mici deosebiri. Daca in prima epistola formularea multumirii este una simpla, aici Pavel spune ca este o datorie sa faca lucrul acesta. Iar aceasta diferenta este posibil sa fie o consecinta a recunoasterii cresterii spirituale a tesalonicenilor pe care Pavel o atribuie harului lui Dumnezeu. In al doilea rand, in prima epistola spune cum credinta, dragostea si nadejdea lor au produs roada in timp ce acum accentueaza ca ei au crescut in aceste calitati ceea ce ne arata ca rugaciunile apostolului mentionate in prima epistola pentru cresterea lor tot mai mult in aceste trasaturi au primit raspuns de la Dumnezeu. O crestere care din pacate trebuie sa o spunem ca le este straina multor frati si surori astazi cum se intampla si atunci, 1 Cor.3:1-3, Evrei 5:12-14. Despre credinta, dragoste si nadejde nu poti sa vorbesti niciodata in termeni statici. Noi avem un Dumnezeu viu si dinamic, de aceea credinta noastra la fel ca dragostea si nadejdea poate sa creasca sau sa scada. Domnul Isus spune in Matei 8:26, “putin credinciosilor” in timp ce in vs.10 spune, “nici in Israel nu am gasit o credinta asa de mare.” Deci credinta poate sa fie mai mica sau mai mare. La fel stau lucrurile si in cazul dragostei. Daca relatia cu Domnul este una vie si activa, o relatie in care investim timp, dedicare si energie atunci dragostea va creste, daca nu o facem, ea se va raci. Asa cum Cristos spune Bisericii din Efes in Apocalipsa 2:4 sau 3:16. Cum am descrie noi credinta, dragostea si nadejdea din viata noastra astazi in comparative cu anul trecut si acum 5 ani?
In vs. de la 5-10, Pavel vede in tesaloniceni nu doar dovada harului lui Dumnezeu care este la lucru in viata lor ci si “o dovada lamurita despre dreapta judecata a lui Dumnezeu.” Dar ce anume reprezinta un indiciu clar din situatia tesalonicenilor cu privire la dreapta judecata a lui Dumnezeu? Faptul ca ei sufereau pentru Cristos si aratau in mijlocul persecutiei credinta, dragoste si statornicie. Isus si-a invatat ucenicii ca suferinta este calea spre slava, a fost pentru El dar si pentru cei ce vor fi ai Sai, Marcu 8:31, Luca 24:26, Ioan 12:24. Acelasi lucru l-a spus si Pavel in Fapte 14:22 si Romani 8:17. Judecata lui Dumnezeu este dreapta. Si intr-o zi El va dovedi public vinovatia tuturor celor ce au produs suferinta copiilor Sai. Situatia persecutorilor si a celor persecutati se va inversa in ziua judecatii. Cristos va veni si va da intristare celor ce au produs suferinta si mangaiere celor ce au suferit. Judecata lui Dumnezeu nu este ca a noastra superficiala, facuta dupa aparente.
Astazi oamenii rabufnesc la adresa lui Dumnezeu cand vad atata suferinta si nedreptate in jurul lor. Cand ii vad pe cei care fac raul inflorind si pe cel neprihanit suferind. Il acuza pe Dumnezeu pentru lipsa de dreptate pe care o vad peste tot in jurul lor. Dar uita ca daca Dumnezeu are pedepsi totul acum, atunci si ei ar fi in categoria celor ce trebuie pedepsiti. Caci nu exista nici un om drept, nici unul macar, Romani 3:10. Toti meritam pedeapsa si iadul, DAR si acest dar face toata diferenta, “darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Cristos Domnul nostru. Dar El ingaduie acum uneori suferinta peste cei ce sunt ai Sai ca sa ii pregateasca de Imparatia vesnica si ingaduie ca cei rai sa triunfe pentru moment insa doar in vederea pregatirii dreptei judecati care va cadea asupra lor.
Cand vorbim despre judecata bineinteles ca se ridica destule intrebari. Cand va avea loc judecata? Cine va fi pedepsit? Ce forma va imbraca pedeapsa? Cand va avea loc judecata? Vs-6-7 ne raspunde. Acum in loc de strigatul unui arhanghel si de trambita lui Dumnezeu, Pavel vorbeste despre o flacara de foc care va fi insotita de ingerii lui Dumnezeu la descoperirea Domnului Isus din cer. Cine va fi pedepsit? Vs.8 ne da raspunsul. Cei ce nu Il cunosc pe Dumnezeu si cei ce nu asculta de Evanghelia lui Isus Cristos vor experimenta dreapta judecata a lui Dumnezeu. Asadar cunoasterea lui Dumnezeu este direct legata de ascultarea de Evanghelie. Ce forma va imbraca judecata? Vs.9 ne raspunde. O pierzare vesnica de la fata Domnului si de la slava puterii Lui. O despartire vesnica de prezenta lui Dumnezeu cu tot ceea ce ea aduce. Sa vorbim putin despre ce ofera prezenta lui Dumnezeu…
Intoarcerea lui Cristos va aduce judecata celor ce resping Evanghelia si proslavire pentru sfintii Lui. Domnul Isus va reveni in slava si cei ce sunt ai Sai vor fi transformati de slava Sa, care va fi o marturie pentru toti cei ce au crezut. Slava lui Cristos nu se va descoperi printre sfintii Sai ca si cum acestia vor fi spectatori la descoperirea Mantuitorului din ceruri, ci se va descoperi in sfintii Sai, ei fiind un mijloc prin care trece si se propaga slava lui Cristos, 1 Corinteni 15:42-49. Este ca filamentul unui bec care atunci cand este aprins devine incandescent. Spre deosebire insa de filamentul becului care atunci cand becul se stinge stinge, si el se stinge, stralucind doar temporar, transformarea sfintilor lui Dumnezeu va straluci pentru totdeauna. Cel mai bun exemplu pentru noi este momentul schimbarii la fata a Domnului Isus. Acela a fost un moment in care Cristos a fost proslavit in trupul sau de carne. Fata lui a stralucit asemenea soarelui, in timp ce pielea si hainele au devenit albe ca lumina. Acelasi lucru se va intampla cu trupul Sau spiritual care este Biserica. Biserica va fi transformata de slava lui Cristos, nu temporar, asa cum a fost schimbarea la fata a Domnului pe pamant, ci vesnic, asa cum este si El.
Versetele 11 si 12 sunt o rugaciune adresata lui Dumnezeu pentru puterea Sa. Desi viitorul celor ce sunt in Cristos este sigur, Pavel nu considera ca acest lucru trebuie sa ii faca pe tesaloniceni sa fie superficiali, ci din contra sa ii motiveze pentru a urmari sfintenia in viata lor in prezent. Rugaciunea este cea care leaga prezentul de viitor, viziunea a ceea ce este de realitatea a ceea ce va urma. Rugaciunea lui Pavel are insa un tel mai inalt decat pe tesaloniceni, pentru ca viata noastra are un tel mai inalt decat propria persoana, si acesta este slava lui Cristos. Asta inseamna de fapt lepadare de sine. Asta inseamna sa iti iei crucea in fiecare zi. Sa cauti ca viata ta sa fie pentru slava lui Cristos. De aceea ne rugam, spune el. Ca numele Domnului nostru Isus Cristos sa fie proslavit in voi si voi in El. Cei ce prin puterea lui Dumnezeu traiesc o viata vrednica de chemarea Sa, cand deciziile lor se traduc in bunatate, iar credinta lor in fapte, atunci Isus este vazut si onorat in ei, iar ei sunt vazuti ca o reflexie a chipului Sau. Dar Pavel ne face cunoscut aici un concept cu adevarat inaltator si anume ca harul lui Dumnezeu este modalitatea de a ajunge la slava. Fara har nu exista slava.
Intregul capitol unu este conturat in jurul slavel lui Cristos. Isus Cristos se va intoarce in slava. Isus Cristos va fi proslavit in toti aceia care sunt ai Sai, iar cei ce resping mesajul Evangheliei vor fi exclusi de la slava Sa. Sa citim in incheiere Ioan 17 unde putea vedea cum Mantuitorul s-a rugat Tatalui inainte de a merge la cruce chiar pentru aceste lucruri.