Capitolul are drept tema centrala “lucrarea anticristului.” In momentul scrierii acestei epistole nu doar persecutorii tulburau pacea tesalonicenilor, ci si invatatorii mincinosi. Vs.1-3 vorbesc despre erezia invatatorilor mincinosi. Se ridicasera aceia care avansasera o epistola cum ca Isus Cristos a venit deja. O versiune moderna a acestora a fost imbratisata de martorii lui Iehova.Intemeietoruil miscarii Charlea Russell a sustinut in doua randuri cand va avea loc intoarcerea lui Cristos. Si la fel a facut si succesorul sau, Rutherford. Pavel le spune tesalonicenilor sa nu se lase clatinati sau zdruncinati in gandirea si in convingerea lor de astfel de “profetii, mesaje sau epistole” care ar veni de la el. De aceea este posibil ca Pavel sa fi adoptat obiceiul de a-si semna el insusi epistolele, asa cum citim si la sfarsitul acesteia in 3:17. Pavel neaga posibilitatea ca Isus Cristos sa se fi intors deja intr-un mod invizibil pentru lume. “Nimeni sa nu va amageasca in vreun chip ” le repeta el tesalonicenilor. Si apoi spune ca exista o ordine a modului in care evenimentele se vor desafasura. Ziua Domnului nu poate fi deja aici pentru ca nu va veni inainte sa se intample alte lucruri. Mai intai va veni lepadarea de credinta si omul faradelegii pe care desi Pavel nu il numeste aici antichrist, este evident ca despre el este vorba.Ioan Scrie la randul sau despre anticrist si despre lucrarea acestuia in 1 Ioan 2:18. Si vedem ca Pavel oarecum ii mustra pe tesaloniceni ca au uitat asa de curand ceea ce le spusese prin viu grai cand fusese in mijlocul lor, vs.5. Loialitatea fata de invatatura apostolilor continua sa fie si astazi testul adevarului si scutul impotriva ereziilor.
Sa privim acum cu mai mare atentia la vs.3b-5. Aici Pavel vorbeste despre liderul razvratirii. Si ii ofera trei nume diferite: omul faradelegii, fiul pierzarii si potrivnicul. Aceste nume il caracterizeaza pe anticrist in relatia cu Dumnezeu si cu legea si il declara ca fiind absolut opus si Unuia si celeilalte. Mai intai vine opozitia fata de lege, de aceea Pavel il numeste omul faradelegii, pentru ca din cate se pare el va sfida orice forma de lege, atat morala cat si civila sustinand anarhia in numele libertatii. In al doilea rand el se va impotrivi lui Dumnezeu, dandu-se drept Dumnezeu. Si aceasta descriere a creat si continua sa creeze multe scenarii si controverse. Noi avem un mare dezavantaj astazi pentru o intelegere deplina a acestor versete. Si anume ca nu am fost acolo ca si tesalonicenii sa auzim aceste lucruri si direct din gura lui Pavel asa cum el spune in vs.5. Dar incercam sa aducem aceste versete in armonie cu altele din Scriptura si sa oferim mai multa lumina in intelegerea lor.
Referirea la templul lui Dumnezeu i-a facut pe multi sa se gandeasca la Ierusalim. Si inainte de anul 70 cand templul din Ierusalim stim a fost complet distrus impreuna cu intreg Ierusalimul, au existat mai multe desacralizari ale templului din Ierusalim. De aceea nu cred ca miscarea anticristului este una globala nu locala care vizeaza doar Ierusalimul fizic. Biserica poate fi deasemenea o alternativa pentru intelegerea acestor versete. Pentru ca Scriptura mentioneaza in repetate randuri ca Biserica este templul in care locuieste Dumnezeu. Pe de alta parte este foarte posibil sa nu se aiba in vedere un templu specific ci lucrarea de subminare a autoritatii lui Dumnezeu, prin dorinta de a-I lua locul si de a se aseza pe tronul lui Dumnezeu, dandu-se drept Dumnezeu.
Principalele doua tine ale anticristului sunt Dumnezeu si legea, religia si ordinea, care sunt cele doua liante ce sustin societatea umana. Obiectivul final al anticristului nu este anarhia ci totalitarismul, el cerand ca intreaga inchinare si ascultare sa ii fie date doar lui.
Dar cine este anticristul? Putem sa il identificam cu certitudine desi au trecut aproape 2000 de ani de cand aceasta epistola a fost scrisa? Cred ca trebuie sa fim cat se poate de intelepti si de precauti in abordarea acestui subiect. In primul rand pentru ca nu avem toate informatiile acum pe care tesalonicenii le aveau atunci. Ei primisera informatii pretioase pe aceasta tema direct de la Pavel prin gura lui, ceea ce noi nu avem. Iar acum cand le scrie nici nu le mai da prea multe detalii. De aceea acest pasaj este poate unul dintre cele mai dificile dintre toate scrierile lui Pavel. Este una dintre acela invataturi despre care vorbeste si apostolul Petru in 2 Petru 3:16.
Este un pasaj greu de inteles si multi ii rastalmacesc cuvintele lui Pavel vorbind acolo unde el nu vorbeste si spunand lucruri pe care el nu le spune. Istoria bisericii este marcata de numeroase incercari arogante de a identifica in textul lui Pavel o anumita persoana sau eveniment contemporan care sa il descrie pe anticrist. Ceea ce s-a intamplat in trecut ar trebui sa ne slujeasca drept lectie ca sa fim mai atenti decat cei dinaintea noastra cu privire la interpretarea acestor versete.
Tema impotrivirii fata de Dumnezeu are o istorie indelungata. In gradina Eden vedem pentru prima data ca fiinta umana este inselata de satan pentru a-l sfida pe Dumnezeu. Apoi profetii au vazut aceeasi aroganta exprimata de unii dintre imparatii pagani, imparatul babilonului in Isaia 14:13-14 sau imparatul Tirului in Ezechiel 28:2. Cea mai notabila intrupare a razvratirii impotriva lui Dumnezeu si a poporului Sau a avut loc in sec.2 i.Cr. Imparatul Sirian Antiochus al !V lea cunoscut si sub numele de Epiphanes s-a facut vinovat de o pangarire ingrozitoare a templului din Ierusalim. In anul 169 i.Cr. el a intrat in sfinta sfintelor si a inaltat acolo altarul lui zeus aducand inaintea sa ca jertfa un porc. Lucru care a reprezentat o uraciune a pustiirii, asa cum spune si Domnul Isus in Matei 24:15 sau Marcu 13:14. Un moment proclamat in mod profetic si de Daniel in capitolele 7-12. Dar acel moment nu a fost unul singular. De aceea profetia lui Daniel nu face referire la un singur om sau un singur moment din istoria pamantului.
Iudeii au vazut apoi un alt exemplu al “uraciunii pustiirii” in actiunile generalului roman Pompei din anul 63 D.Cr.care a cucerit Ierusalimul si a pangarit templul intrand in sfinta sfintelor. Este insa evident ca pentru Domnul Isus, desi toate aceste lucruri se intamplasera deja si subminasera autoritatea lui Dumnezeu, totusi profetia lui Daniel nu era implinita in intregime. Atunci la ce uraciune face referire Mantuitorul? Multi spun ca face referire la ceea ce s-a intamplat in razboiul iudaic din 66-70 D. Cr.cand Ierusalimul si templul au fost complet distruse de catre romani.
Armata romana a intrat in anul 70 D.Cr. in templul lui Dumnezeu din Ierusalim cu chipul imparatului aducandu-I acolo jertfe. Cu toate acestea multi teologi cred ca uraciunea pustiirii nu este o referire la ceea ce s-a intamplat in templul lui Dumnezeu din Ierusalim, ci mai degraba descrierea unei revolte globale si nu doar locale, si un anticrist care reprezinta o serie de evenimente mai degraba decat o figura contemporana. De-a lungul timpului imparatii romani au devenit pentru crestini o forma clara a anticristului pentru ca ei poruncisera sa fie inlocuite cuvintele “Isus e Domn” cu “Cezar e Domn”. Augustus este primul imparat care a pretins ca este zeu si a cerut sa I se dea inchinare. Ulterior Nero si Domitian au cerut acelasi lucru din partea crestinilor. Cel din urma fiind acela care l-a izolat pe apostolul Ioan pe insula Patmos unde apostolul a primit descoperirea cartii Apocalipsa. De aceea, cea mai plauzibila explicatie a celor doua fiare din Apocalipsa 13 ca aliati ai lui satan este ca ambele reprezinta imperiul Roman sub conducerea lui Domitian.
Apostolul Ioan vorbeste si el despre anticrist in 1 Ioan 2:18, 22, 4:3 si 2 Ioan 7 spunand ca toti cei ce zic Isus nu este Cristosul este anticristul pentru ca ei negau intruparea lui Isus. De aceea cand vorbim despre anticrist el a cunoscut mai multe impliniri de-a lungul istoriei. De aceea nu cred ca ar trebui sa cautam doar una care sa identifice un om, un loc si o zi. De-a lungul istoriei Biserica a cautat mereu sa identifice cine este anticristul, omul faradelegii in fiecare generatie. Dupa stingerea persecutiei din partea imparatilor romani si convertirea lui Constantin, s-au cautat altii prin care se dorea identificarea lor cu anticristul. De la liderii vandalilor, la Mohamed in perioada cruciadelor si pana la papii bisericii catolice. Il ultimele secole transferul s-a facut de la figurile religioase catre cele politice cand s-a vorbit despre anticrist. Printre ei s-au numarat Napoleon, Hitler, Mussolini sau Stalin.
Cum ar trebui insa sa tratam acest subiect al anticristului? Sa credem ca el exista sau nu? Scriptura il mentioneaza in mod foarte clar asa ca nu ne putem indoi de existenta lui. Cred insa ca acesta nu este doar un om si doar un loc sau un eveniment. Cred ca au existat persoane, locuri si momente multiple in care copiii lui Dumnezeu l-au putut vedea la lucru pe anticrist, de la invatatorii mincinosi descrisi de apostolul Ioan pana la toti aceia care au sfidat autoritatea lui Dumnezeu autointitulandu-se dumnezei. Asadar istoria se repeta sau mai bine spus, profetia lui Daniel are impliniri multiple. Tot ce a fost pana acum nu face decat sa indrepte atentia spre ceea ce urmeaza sa se intampla inainte de intoarcerea lui Cristos. Daca astazi credem ca Isus Cristos se va intoarce trebuie sa credem si ca anticrist va lucra cu putere inainte de acest ultim eveniment al istoriei pamantului in incercarea lui satan de a-I pierde pe cat mai multi.
Sa privim acum la vs.6-8. Termenul folosit aici de Pavel pentru izbucnirea razvratirii este apostasia. Pavel spune insa aici ca exista ceva care opreste aceasta descoperire si lucrare finala a anticristului. Si aceasta este o alta referire care a dat si da in continuare multa bataie de cap cometatorilor bibliei. Pentru ca in lipsa mai multor informatii, aceste invataturi lasa deschisa o usa catre speculatii. Au fost propuse insa trei explicatii pentru aceasta piedica din calea lui anticrist.
Prima ar fi Duhul Sfant si lucrarea lui in mijlocul Bisericii. Duhul Sfant este cel ce o opreste . A doua este lucrarea de propovaduire a evangheliei pentru chemarea universala a neamurilor la mantuire. Asadar lucrarea de evanghelizare care trebuia facuta pana la marginile pamantului. Si cea de-a treia explicatie pentru aceasta piedica din calea descoperirii anticristului a fost puterea statului, la acel moment fiind vorba de Roma. Si exista trei argumente in favoarea acestei ultime interpretari. In primul rand aceasta interpretare este logica pentru ca statul reprezinta legea si la momentul scrierii acestei epistole Roma era cea care era responsabila pentru aplicarea legii. Al doilea argument este ceea ce cunoastem cu privire la concentia lui Pavel despre stat si pe care o mentioneaza foarte clar in Romani 13:1-5. El a avut parte de judecata dreapta a statului roman in cateva randuri cand a fost acuzat de catre iudei, Fapte 18:12-16. In al treilea rand, aceasta ar fi explicatia pentru care limbajul folosit de Pavel este atat de enigmatic, intrucat existau motive evidente de prudenta atunci cand preziceai in mod deschis ca statul care opreste lucrarea anticristului acum va fi luat din drumul ei. Sa spui ca Roma va cadea nu era un lucru de care doreai sa fii acuzat. Ceea ce trebuie sa intelegem insa de aici este ca exista o anumita piedica pusa pentru moment de Dumnezeu din cauza careia mai exista inca o oarecare masura de justitie, libertate, ordine si decenta in aceasta lume. Dar in clipa cand aceasta piedica va fi indepartata ne putem astepta la o vreme de haos politic, social si moral in care atat legea cat si numele lui Dumnezeu vor fi batjocorite fara rusine inainte ca Isus Cristos sa se intoarca ca sa-l nimiceasca cu suflarea gurii Sale si sa-l prapadeasca cu aratarea venirii Lui, vs.8.
Versetele de la 9-12 ne prezinta modul in care se va desfasura aceasta razvratire. Ea va fi una vizibila si publica pe scena istoriei. Va putea fi vazuta printtr-o rasturnare a oricarei forme de ordini pe care o cunoastem, a administrarii justitiei si a practicarii adevaratei religii. Exista insa si o dinamica invizibila a acestui razboi care ii are in spatele scenei pe satana, vs.9 si pe Dumnezeu, vs.11. Multi vor fi inselati de amagirea lui antichrist. Iar motivul care sta in spatele amagirii lor este ca ei nu au primit dragostea adevarului ca sa fie mantuiti, vs.10. Dragostea pentru adevar le-a fost oferita, dar ei au refuzat-o, asa cum vedem ca se intampla atat de clar si in zilele noastre.
Din aceasta cauza Pavel spune ca Dumnezeu le trimite o lucrare de ratacire, ca sa creada o minciuna, vs.11. Refuzand in mod repetat sa primeasca adevarul si sa fie eliberati prin adevar de orice forma de amagire si manipulare, Dumnezeu ii va lasa prada propriei lor orbiri. De aceea, toti cei ce nu cred adevarul, ci isi gasesc placerea in nelegiuire, o sa fie osanditi, vs.12. Este important sa observam ca opusul credintei in adevar este gasirea placerii in nelegiuire. Ei aleg raul in detrimentul binelui, imbratiseaza pacatul gasindu-si placerea in el, refuza sa creada adevarul si sa-l iubeasca, satan vine si ii amgeste si in cele din urma Dumnezeu ii lasa prada minciunii pe care au ales sa o creada. Toti acesti pasi ne arata drumul alunecos spre distrugere al celor ce resping adevarul Evangheliei. Iubirea raului il face pe om sa respinga adevarul, il face usor de amagit de satan si ii aduce apoi impietrirea inimii de catre Dumnezeu avand parte astfel de condamnare.
Asadar Pavel ne-a prezentat procesul istorie in trei etape. Acum este inca perioada piedicii, va urma perioada razvratirii si in cele din urma cea a rasplatirii pe de o parte si a judecatii pe de alta parte, cand Cristos se va intoarce si satan va fi aruncat in iazul de foc. Istoria nu este o serie de evenimente fara sens, ci o succesiune de perioade si intamplari aflate sub stapanirea suverana a lui Dumnezeu. Tot ce trebuie sa facem este sa stam tari in adevar, iubindu-l ca sa nu ne lasam amagiti de satan.