Capitolul trei incepe cu cinci versete care vorbesc despre dorinta si eforturile repetate ale lui Pavel de a-i vizita din nou pe tesaloniceni. Deasemenea vedem si frustrarea din glasul sau pentru ca nu reusea sa primeasca vesti despre ei. Atat de mult incat spune in vs. 1, “nu mai puteam rabda.” Dar Pavel nu a stat cu mainile in san. Vazand ca el nu poate merge la ei, a gasit o cale de a primi vesti despre credinta lor, trimitandu-l pe Timotei in mijlocul lor. Pavel spune ca la acel moment aceasta a fost cea mai buna solutie, desi a fost un mare sacrificiu pentru ca insemna ca va ramane singur in Atena. Acest lucru I se mai intamplase o data lui Pavel in Atena si nu ii fusese deloc usor atunci. Citim despre acel moment de la Fapte 17:15. Lui Pavel nu ii era deloc usor sa fie din nou singur in Atena in mijlocul unei culturi dominate de idolatrie, dar a preferat sa rabde povara singuratatii de dragul primirii de informatii cu privire la fratii din tesalonic si despre credinta lor. Asta inseamna sa ai lucrarea lui Dumnezeu pe inima si o dragoste nespusa pentru fratii tai in Cristos. Sa fii gata sa suferi si sa induri doar pentru a sti ca fratii tai continua sa fie credinciosi Domnului.
Apoi Pavel il descrie atat de frumos pe Timotei in vs.2. Imi doresc sa putem sa avem o astfel de marturie de facut unii despre altii si astazi in casa Domnului. Trimiterea lui Timotei la tesaloniceni are o tripla motivatie. El trebuia sa ii intareasca si sa ii imbarbateze in credinta. Un lucru pe care astazi suntem chemati toti sa il facem unii pentru altii, Evrei 10:24-25. Al doilea motiv este ca sa ofere tesalonicenilor ceea ce au nevoie ca sa nu se clatine in mijlocul necazurilor, vs.3a. Pavel era ingrijorat de faptul ca suferintele care veneau peste ei pentru ca sunt crestini, i-ar putea ispiti sa cada din credinta. De aceea le aminteste in vs.3b ca suferinta face parte din realitatea crestinilor pe acest pamant, asa cum a fost si pentru Domnul lor. Sa nu suferi pentru numele Domnului ca si crestin este descrisa in Scripturi ca pe o problema spirituala, nu ca pe o binecuvantare. ”Stiti singuri ca la aceasta am fost randuiti”, spune Pavel. Aceste lucruri le-am stiut din ziua in care am devenit crestini, vs.4. Al treilea motiv al trimiterii lui Timotei in Tesalonic a fost ca sa ii aduca vesti despre umblarea lor cu Domnul, vs.5. Pavel face din nou aici o referire la satan si la lucrarea lui continua de a ispiti cu scopul de a-i indeparta cu inima pe crestini de Domnul lor. Satan cauta sa impiedice inaintarea evangheliei si apoi sa ii ispiteasca pe acei care totusi prin harul lui Dumnezeu au primit-o, cu scopul de a-i face sa cada. De aceea suntem in permanenta indemnati de Scriptura sa veghem, sa fim treji si cu bagare de seama, totdeauna sporind in lucrul Domnului, caci satan e ca un leu care da tarcoale si asteapta momentul potrivit ca sa se arunce asupra noastra cu orice este nevoie ca sa ne distruga credinta.
Versetele de la 6-10 exprima bucuria pe care Pavel a simtit-o atunci cand a primit prin Timotei vestile despre credinta neclintita a tesalonicenilor si despre marturia pe care ei o adusesera despre Cristos in toata Macedonia si Ahaia. Putem din aceste versete sa simtim bucuria de nedescris a apostolului Pavel si le spune ca viata lor de credinta reprezinta o sursa de putere si de mangaiere pentru ei in luptele pe care le au de dus mai departe pentru Evanghelie. Cat de important este sa vedem ca eforturile si sacrificiile noastre nu sunt in zadar? Cat de mult suntem incurajati sa vedem rezultate concrete din spatele slujirii noastre?
Pavel le spune tesalonicenilor ca acum ca stie ca ei sunt bine cu Domnul este ca o gura de aer de care avea nevoie in mijlocul furtunii ca sa continue sa lupte cu valurile puternice, vs.7-8. Si apol spune mai departe ca acum cu atat mai mult stie ca trebuie sa continue sa se roage pentru ei. Sa se roage ca sa poata ajunge din nou in mijlocul lor pentru a le si mai multa hrana duhovniceasca, si mai multe descoperiri pentru ca a auzit cata foame dupa Dumnezeu este in inimile lor. Ce marturie minunata despre tesaloniceni. Si ce incurajare extraordinara pentru Pavel sa vada ca nu este singur in ceea ce el simtea pentru Domnul. Si altii ardeau pentru Cristos ca si el si isi doreau mai mult din Cristos asemenea lui. Ce indemn puternic trebuie sa fie acesta pentru biserica din timpul nostru. Domnul sa ne ajute sa avem urechi ca sa auzim si inimi ca sa punem in practica.
Versetele de la 11-13 reprezinta rugaciunea lui Pavel inaltata catre Dumnezeu. Si aici avem o noua imagine a preocuparii in rugaciune a slujitorului credincios al lui Dumnezeu. Pavel era un om care stia pentru ce trebuie sa se roage. Si drept urmare Dumnezeu ii asculta rugaciunile si ii raspundea permanent la ele.
Un alt lucru foarte important de observat aici este ceea ce va spun si va incurajez si eu de fiecare data. Sa avem rugaciuni specifice si exacte nu doar cu caracter general. Pavel inalta aici trei cereri concrete catre Dumnezeu. El se roaga ca Dumnezeu sa il duca din nou in mijlocul lor in Tesalonic. Ca Dumnezeu sa lucreze in ei tot mai mult dragostea Sa. Si ca tesalonicenii sa fie facuti tot mai desavarsiti in sfintenie. Observam iarasi ca nu putem atinge niciodata acel punct in care sa stim, sau sa avem prea mult din Domnul. Odata ce ai primit credinta, continua sa cresti. Continua sa cauti, sa ceri si sa doresti mai mult si mai mult din Domnul si din ceea ce El are de oferit. Ce trist cand avem un Tata care are resurse nelimitate, noi sa ne multumim cu firimituri. Avem un Tata care are cunostinte nelimitate, cuprinse intr-o carte cu 1300 de pagini pline de descoperiri ale intelepciunii si priceperii felurite a lui Dumnezeu, dar noi ne multumim sa cunoastem doar cuprinsul cartii. Tesalonicenii nu erau asa. Ei aveau foame dupa mai mult si Pavel se roaga Domnului ca sa poata ajunge la ei si sa “implineasca ce mai lipseste credintei lor”, asa cum am citit in vs.10. Motivul suprem din spatele tuturor acestor lucruri este acelasi de fiecare data. Ca sa fim gasiti pregatiti pentru ceruri. Sa ne gaseasca pregatiti intoarcerea Domnului nostru, vs.13. Aceasta este motivatia din spatele tuturor cuvintelor, indemnelor si a poruncilor Noului Testament. Sa fim gata sa stam fata in fata cu Isus Cristos ca sa auzim din gura Sa cuvintele spuse in Matei 25:21, “‘Bine, rob bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău.” Nu exista nimic mai important decat lucrul acesta. NIMIC! Nu vom fi intrebati ce scoli am facut, ce slujbe am avut, ce case ne-am ridicat sau cat din aceasta lume am vizitat. Evaluarea va fi facuta cu privire la credinciosia noastra fata de voia lui Dumnezeu. Si pentru asta continua sa se roage si sa se se osteneasca apostolul Pavel. Pentru ca nu este de ajuns sa incepi cursa credintei daca nu o termini in credinta. Si sa traim facand fapte vrednice de credinta pe care spunem ca o avem, ne asigura ca suntem in siguranta in continuare pe calea cea stramta care are ca linie de sosire cerurile. De aceea Pavel se roaga ca ei sa creasca tot mai mult, ca sa aiba o dragoste tot mai mare unii fata de altii si sa fie o marturie a sfinteniei lui Dumnezeu in mijlocul lumii.
Din capitolele doi si trei cred ca reiese foarte clar ca devotamentul tuturor crestinilor si in mod special al celor ce slujesc ca pastori trebuie sa fie fata de Cuvantul lui Dumnezeu si fata de dragoste. Principalele caracteristice ale lucrarii pastorale sunt adevarul si dragostea. De aceea este atat de important sa gasim echilibrul intre cele doua. Sa continuam sa spunem adevarul, dar sa o facem in dragoste. Pentru ca acestea doua sunt cele care vor zidi biserica. Dar va marturisesc din propria experienta ca acest lucru este mai usor de spus decat de facut. Unii suntem mereu gata sa luptam cu tot ce avem pentru adevar, dar in aceasta alergare dupa adevar esuam in dragoste, in timp ce altii de dragul dragostei sacrifica adevarul. Ei sunt avocati inflacarati ai dragostei, dar le lipseste devotamentul pentru adevar. Si un lucru pe care ma rog sa il invat si eu este ca adevarul daca nu este inmuiat in dragoste este prea dur de acceptat pentru multi, iar dragostea este goala daca nu este intarita de adevar. De aceea personal cred ca singura cale pentru a atinge acest echilibru dintre adevar si dragoste vine predarea si increderea tot mai mare in lucrarea Duhului Sfant, deoarece El este sursa amandurora. Duhul Sfant este Duhul Adevarului, Ioan 14:17. Si cea dintai roada a Duhului este Dragostea, Galateni 5:22. De aceea Pavel ne indeamna in Efeseni 5:18 sa fim plini de Duh. Pentru ca doar astfel vom putea sa spunem adevarul in dragoste si sa gasim acel mult dorit echilibru dintre cele doua.