Capitolele 2 si 3 din 1 Tesaloniceni sunt deosebite pentri ca in ele descoperim inima de pastor a lui Pavel. In versetele de azi Pavel isi exprima atat de clar sentimentele, ceea ce gandeste si isi deschide atat de frumos sufletul, aparandu-si lucrarea, si explicandu-si comportamentul din timpul sederii lui la ei.
Pavel incepe capitolul cu doua afirmatii care descriu caracterul lucrarii sale si disponibilitatea lui de a suferi de dragul evangheliei, vs.1,2. Trebuie sa intelegem legatura dintre aceste doua versete pentru a le interpreta corect. Pavel spune ca lucrarea lor in mijlocul tesalonicenilor nu a fost zadarnica, dar nu in sensul de a fi fara roada, pentru ca altfel nu ar avea nici o legatura cu mesajul din vs.2, ci in sensul de a fi fara un scop clar si un plan. Vizita lor le ei a fost planul lui Dumnezeu si oferirea evangheliei a fost scopul vizitei sale.
Priviti cu cata incredere a mers Pavel in mijlocul lor, desi in ultima cetate in care fusesera au fost umiliti si batjocoriti. Ceea ce s-a intamplat ieri nu i-a impiedicat sa se ridice cu incredere si sa faca ceea ce erau chemati sa faca astazi. De cate ori nu ni s-a intamplat ca din cauza experientelor de ieri sa fim descurajati si sa nu ne implinim lucrarea si scopul pe care Dumnezeu ni l-a dat pentru astazi, de la cele mai mici lucruri si pana la cele mai mari. Pavel spune ca a venit fara teama, cu inima deschisa si optimist ca sa le vesteasca evanghelia si lor chiar daca stia ca o va face si la ei in mijlocul multor lupte. Predicarea evangheliei a presupus mereu o lupta, pentru ca mesajul ei vorbeste impotriva a tot ce este lumesc, pacatos si pamantesc in oameni. Le fel este si astazi. Peste tot unde continua sa se predice adevarata evanghelie exista impotrivire si lupta. Inainte de a ajunge in Tesalonic Pavel fuisese atat insultat cat si agresat fizic in Filipi. El si Sila fusesera dezbracati, batuti si aruncati in temnita cu picioarele bagate in butuci. Au avut parte de suferinta si de umilinta publica fara ca macar sa aiba parte de vreun proces prin care sa fie gasiti vinovati de ceva anume. Daca pe noi si o insulta ne descurajeaza astazi sa ne mai deschidem gura pentru Cristos o buna bucata de vreme, pe Pavel si pe Sila tot ce patimisera in Filipi nu le-a afectat cu nimic entuziasmul si ravna pentru evanghelia lui Cristos si pentru cei pierduti. Pentru ca omul care crede cu toata fiinta lui in ceva este gata sa sufere oricand pentru lucrul acela. De aceea nimeni nu se putea indoi de sinceritatea lor in lucrarea pe care o faceau.
In versetele urmatoare Pavel descrie vizita sa din mjlocul tesalonicenilor folosind cateva metafore. Pavel se descrie ca fiind un ispravnic credincios in vs.3 si 4, ca o mama gata sa se sacrifice pentru ei in vs.5-8 si ca un tata dedicat in vs.9-12. Toate sunt descrieri care ar trebui sa ii defineasca astazi pe toti slujitorii lui Dumnezeu din Biserica Sa.
Desi cuvantul ispravnic nu apare in vs.3 si 4, asta intelegem cand Pavel spune ca au fost gasiti vrednici de Dumnezeu sa le incredinteze evanghelia. Dumnezeu i-a incredintat evanghelia lui Pavel asa cum stapanul casei incredinteaza proprietatile sale unui ispravnic sau administrator care trebuie sa se dovedeasca credincios si responsabil. Deschideti sa citim si Galateni 2:7 impreuna cu 1 Corinteni 4:1-2. De aceea Pavel face foarte clar ca mesajul lor nu va duce la ratacire si nu are nimic in comun cu necuratia si viclenia. Mesajul lor este adevarat, motivatiile lor sunr pure si metodele folosite de ei sunt sincere. Si pe baza acestor lucruri Pavel spune apoi in vs.4 ca Dumnezeu i-a gasit vrednici sa le incredinteze evanghelia. Cel care predica Evanghelia lui Dumnezeu trebuie sa fie testat, incercat, examinat si aprobat de Dumnezeu. Pavel si Sila fusesera gasiti autentici si astfel li se incredintase aceasta mare responsabilitate de catre Dumnezeu de a vesti evanghelia mantuirii.
Un alt lucru extrem de important pe care apostolul ni-l descopera in vs.4 este o lupta pe care si noi o ducem din plin astazi. Si aceea este lupta dintre a cauta sa ii placem lui Dumnezeu sau oamenilor. Daca vom cauta sa placem oamenilor acestia ne vor placea cat timp le vom da ceea ce vor de la noi. Cand nu le vom mai putea darui ceea ce ei isi doresc o sa pierdem acest lucru din partea lor. In schimb sa traiesti ca sa ii placi lui Dumnezeu presupune nu ceea ce tu ii poti da lui Dumnezeu ci ceea ce El iti poate da tie.
Dumnezeu nu are nevoie sa pretindem ca suntem altcineva, sa incercam sa il impresionam cu performantele noastre, ci vrea doar sa Il iubim. Oamenii vor sa ne foloseasca, in schimb Dumnezeu vrea sa ne iubeasca. Oamenii nu stiu ceea ce este in inima noastra, dar Pavel spune ca Dumnezeu ne cerceteaza inima si stie exact ceea ce se afla in ea.
In vs.5-8 Pavel incepe tot cu un ton de aparare impotriva acelora care il acuzau de atitudinea si lipsa lui de sinceritate. Nu am cautat sa va perii ca sa obtin aprobarea voastra, nu am cautat nici sa profit de pe urma voastra si sa cer de la voi drepturile pe care le are un apostol. Si Dumnezeu imi este martor spune Pavel. Cat de important este sa ajungi sa traiesti clipa de clipa stiind ca Dumnezeu vede totul si stie totul si ca nu ai nevoie decat de aprobarea Lui in tot ceea ce faci si nu de aprobarea oamenilor. Nu am cautat slava de la nimeni desi ca apostoli ai lui Cristos am fi putut sa o facem, spune Pavel. In schimb am fost bland cu voi precum o mama care isi creste cu drag copiii. Apostolii i-au numit adesea pe cei carora le dusesera Evanghelia, copii sau copilasi pentru ca asta erau pentru ei in credinta. Cu alte cuvinte, a avut rabdare cu ei, i-a invatat, i-a crescut, i-a hranit asa cum o doica face cu copiii sai. Si le spune in vs.8 ca ar fi facut pentru ei ce ar trebui sa fie gata sa faca orice mama si anume sa isi dea viata pentru copiii ei, daca este nevoie. O mama nu doar isi creste si isi invata copiii dar este gata sa se sacrifice oricand pentru ei. In felul acesta au trait Pavel, cu Sila si Timotei in mijlocul tesalonicenilor. Aici este un exemplu pe care Pavel mi-l da personal si mie dar si tuturor celor ce slujim ca pastori in atitudinea pe care trebuie sa o avem fata de aceia pe care ii pastorim. Sa aratam fata de biserica blandete, dragoste si spirit de sacrificiu, asa cum o mama arata copiilor ei.
In vs.9-12 Pavel se descrie pe sine asemenea unui tata. Si aici el incepe cu cateva afirmatii negative. Citim in 2 Corinteni 8 ca fratii din Macedonia traiau intr-o saracie lucie. De aceea Pavel nu a dorit sa fie o povara pentru ei si lucra pentru a-si putea acoperi nevoile si cheltuielile pentru el, pentru Sila si Timotei. In loc sa fie o povara pentru ei a fost ca un tata, atat prin invatatura ce le-a dat-o cat si prin exemplul sau vs.10-11. Pentru Pavel sa fii un exemplu pentru cei pe care ii inveti evanghelia era de datoria sa asa cum este de datoria unui tata sa fie un exemplu in toate pentru copiii sai. Toate cu scopul de a-i ajuta pe tesaloniceni sa se poarte intr-un mod vrednic de Dumnezeu care i-a chemat la Imparatia si slava Sa
Tatal are un rol educational pentru copiii sai, pe langa exemplul pe care are nevoie sa li-l dea in permanenta. Sa ii invete, sa ii incurajeze, sa ii mangaie si sa ii indemne. Sa ii indemne sa traiasca intr-un mod vrednic de Dumnezeu, de numele pe care il poarta, de jertfa care s-a facut pentru ei. Traiti intr-un mod vrednic de ceea ce ati fost chemati sa fiti aici pe pamant, dar si de ceea ce o sa fiti in vesnicie.
Este minunat cum Pavel ne spune in aceste versete ca in rolul sau de pastor a combinat rolul unui bun administrator cu cel al unei mame credincioase si al unui tata dedicat. Toate cu scopul de a-I indemna pe frati sa traiasca o viata prin care sa il onoreze pe Dumnezeu. Este un pasaj atat de important pentru noi toti, dar mai ales pentru mine si pentru toti cei ce am fost chemati sa facem lucrarea unui pastor in Biserica.
Ultima sectiune a capitolului doi, de la vs.13-20 incepe cu combinatia castigatoare in planul de mantuire. Dumnezeu, noi si voi sunt cele trei incrediente pe care Pavel le subliniaza in vs.13. Dumnezeu este sursa, noi suntem propovaduitorii, iar voi sunteti beneficiarii. Dumnezeu ne-a trimis, noi am vorbit iar voi ati primit cuvintele noastre ca venind din partea lui Dumnezeu. Acest lucru cred ca reprezinta astazi o lupta pentru multi oameni dar si pentru multi crestini. Dumnezeu a ramas sursa mantuirii. Problema este cu noi si cu voi. Noi cei ce suntem trimisi sa vorbim de la Dumnezeu, iar voi sa primiti cuvintele ce vi le spunem ca venind din partea Domnului, nu din partea noastra si apoi sa lasati acest cuvant sa lucreze in inimile voastre. Putem sa primim cuvantul, dar putem impiedica lucrarea Lui in noi daca nu il primim cu autoritatea lui Dumnezeu si daca nu ne facem din el practica noastra in fiecare zi. Ceea ce Pavel spune in acest verset este ceea ce si profetii obsinuiau sa spuna in vechime, ceea ce apostolii au facut mai departe dupa inaltarea lui Cristos si ceea ce acum pastorii si invatatorii ar trebui sa faca mai departe. Sa dea tuturor un cuvant de la Dumnezeu.
Motivul pentru care biserica din Tesalonic este data ca exemplu de credinta este faptul ca ei au avut ravna pentru evanghelie si au primit-o cu bucurie recunoscand autoritatea lui Dumnezeu si a celor ce i-au invatat, Pavel, Sila si Timotei.
Efectul pozitiv al evanghelizarii se vede atunci cand intr-o comunitate care a auzit cuvantul se intampla ceea ce citim in vs.14a. Toate bisericile lui Dumnezeu in Isus Cristos trebuie sa calce pe urmele Bisericii din Ierusalim pe care o descoperim la inceputul cartii faptele apostolilor. Pavel vorbeste in a doua parte a vs.4 intr-un mod violent si vehement impotriva iudeilor, contrar modului sau obisnuit de exprimare din celelalte epistole. Exprimarea lui pare a fi chiar a unui anti iudeu desi el insusi era iudeu. Aceste lucruri sunt insa spuse in contextul suferintelor sia persecutiilor recente de care el avusese parte in Filipi din partea iudeilor. Luca face limpede in Fapte 17 si 18 impotrivirea constanta si aspra a iudeilor care l-au urmarit si haituit pe Pavel si pe cei alaturi de care el slujea Evanghelia. Ei l-au urmarit din Tesalonic pana in Berea si de la Berea la Atena. Dupa sosirea lui la Corint de unde de altfel si scrie aceasta epistola, opozitia iudaica cu care s-a confruntat si acolo l-au facut sa ia decizia drastica de a-si concentra eforturile inaintarii evangheliei intre neamuri.
In vs.15 Pavel formuleaza o acuzatie impotriva iudeilor care cuprinde cinci lucruri, care ne amintesc de cuvintele rostite de Stefan inainte sa fie ucis cu pietre in Fapte 7. In primul rand, Pavel spune ca ei l-au omorat pe Domnul Isus, Mesia si Fiul lui Dumnezeu. Aceasta este o afirmatie foarte dura fata de iudei. Bineinteles ca romanii au avut partea lor in moartea Domnului si noi toti am avut deasemenea contributia noastra. Pavel se include si pe el in aceasta categorie, neuitand ca el insusi fusese o buna perioada prigonitor al crestinilor, lucru pe care il repeta in Galateni 2:20 si 1 Timotei 1:13. Cu toate acestea poporul evreu isi are portia sa plina de vina si chiar Domnul Isus a spus lucrul acesta in Matei 27:25.
In al doilea rand ei i-au omorat pe proroci, lucru de care si Domnul Isus i-a acuzat in Matei 23:29-31 si Luca 13:34.
In al treilea rand si pe apostoli i-au prigonit si Pavel face referire la lucrul acesta si in 1 Corinteni 4:9-13. Iudei se impotrivisera in mod constant si permanent voii si lucrarii lui Dumnezeu persecutand si ucigand pe toti aceia pe care Dumnezeu i-a trimis la ei de-a lungul timpului. Lucru care nu a facut decat sa puna varf pacatelor lor. Dar asa cum daca va aduceti aminte, Geneza 15:16 ne spune ca judecata Domnului a venit peste amoriti atunci cand pacatul lor si-a atins varful, la fel a venit si peste Israel.
De aceea Pavel spune in vs.16, “i-a ajuns mania lui Dumnezeu”. Si Pavel ne spune ca ingrozitor lucru este sa cazi in mainile Dumnezeului celui viu chiar in epistiola adresata Evreilor 10:31. Unele dintre aceste pedepse lovisera deja Israelul pana la momentul scrierii acestei epistola in anul 50 d Cr. cum ar fi foametea fara precedent care lovise Iudeea in ani 45-47 d.Cr, dar si masacrul iudeilor care venisera la temple la inchinare pentru Paste in anul 49 d.Cr.; in timp ce alte urgii urmau sa se intample in curand cum a fost distrugerea completa a Ierusalimului din anul 70 d.Cr. Pavel face aceste afirmatii foarte dure despre iudei desi el in repetate randuri s-a aratat a fi un patriot inflacarat, iar epistola catre Romani sta marturie a acestui lucru. Pavel nu se rusina de originile sale iudaice, ba chiar se mandrea cu acestea. El dorea din tot sufletul mantuirea neamului sau. Aceste lucruri le mentioneaza in epistola catre romani scrisa cativa ani mai tarziu dupa aceasta. Dar pe de alta parte Pavel nu putea nega o realitate evidenta pentru toti si anume ca evreii in mod constant se impotrivisera planului lui Dumnezeu, respingand pe profetii Lui, rastignindu-l pe Mesia si acum faceau la fel cu toti apostolii Sai. In consecinta mania lui Dumnezeu a venit peste ei asa cum de altfel Domnul Isus ii avertizase ca se va intampla.
Incepand de la vs.17 Pavel isi explica absenta din mijlocul lor. Dupa ce il fortasera sa plece de la ei, iudeii il acuzau acum pe Pavel ca i-a parasit pe tesaloniceni, ca nu le pasa de fapt de ei si ca ii uitase. Asa ca in versetele urmatoare, apostolul se apara de aceste atacuri murdare ale iudeilor. Vedem ca Pavel li se adreseaza cu apelativul “fratilor” tocmai pentru a sublinia din nou ceea ce acum sunt in Cristos si ceea ce nici un om nu le poate lua. Si apoi le da argumentele prin care demonteaza pas cu pas aceste acuzatii mincinoase.
a.In primul rand le spune ca a plecat din mijlocul lor cu multa parere de rau, 17a. Lui Pavel nu i-a placut sa paraseasca Tesalonicul atunci cand a facut-o. Dimpotriva spune el ca “am fost despartiti de voi” intr-un mod dureros. Dar Pavel stia ca aceasta urma sa fie doar o despartire temporara si i-a asigurat ca despartirea de ei nu fusese dorinta sa, ci un act fortat si impus.
b.In al doilea rand le spune ca facuse eforturi repetate de a reveni la ei, 17b,18. Si vedem ca Pavel il invinuieste pe satan pentru nereusita lui de a reveni in mijlocul lor. Satana ne-a impiedicat, ni s-a impotrivit, ne-a stat in cale, asa cum un atlet ii taie calea altuia intr-o cursa. Pavel nu ne spune exact cum l-a impiedicat satana sa ajunga la ei in tot acest timp asa ca nu vreau sa fac presupuneri si sa vorbesc eu acolo unde Biblia tace, desi sunt mai multe ipoteze care s-au vehiculat de-a lungul timpului. O intrebarea mai buna ar fi de ce ii atribuie Pavel lui satan acest blocaj pentru ca stim ca in multe alte situatii el spune ca Dumnezeu sau Duhul Sfant l-au impiedicat sau l-au oprit sa mearga intr-un loc sau altul. Raspunsul cel mai bun este ca Pavel avea de la Duhul Sfant discernamantul de a face distinctia intre mana lui Dumnezeu si mana lui satan. Au fost momente cand o piedica a avut drept scop inaintarea evangheliei si a venit de la Dumnezeu, in timp ce in alte momente s-a urmarit impiedicarea inaintarii ei si aici a fost mana lui satan. Insa desi satan nu sta degeaba si incearca sa faca tot ce ii sta in putinta ca sa opreasca inaintarea evangheliei, Dumnezeu isi pastreaza autoritatea suprema. Catd e important este si pentru noi astazi sa fim intr-o astfel de partasie cu Dumnezeu ca Duhul Sau sa ne descopere de fiecare data unde mana lui Dumnezeu este cea care lucreaza, sau mana lui satan. De cate ori nu ii atribuim astazi lucrarile lui Dumnezeu lui satan si invers. Pavel stia ca in cazul tesalonicenilor, satan fusese cel care lucrase ca sa il desparta de ei.
In vs.19 si 20, Pavel formuleaza intrebari retorice la care nu se poate raspunde, dar care au drept scop sa sublinieze dragostea nespus de mare pe care el o avea pentru fratii sai din Tesalonic. Apostolul mentioneza de doua ori cuvantul bucurie care face referire atat la prezent pentru ceea ce ei sunt acum, cat si la viitor pentru ceea ce ei vor primi la revenirea lui Cristos. Pavel spune ca bucuria lui de acum si slava sa viitoare sunt legate de tesalonicenii pe care Duhul lui Dumnezeu ii transformase intr-un mod atat de profund si care acum prin viata lor ii aduceau slava lui Cristos si lui Dumnezeu. Este ceea ce fiecare pastor ar trebui sa isi doreasca pentru biserica unde slujeste si ce minunat daca asta ar putea sa spuna.