In epistolele catre Tesaloniceni Pavel scrie din pozitia unei pastor, ba chiar al unui parinte tesalonicenilor pe care ii iubeste, carora li se daruieste, pentru care se roaga neincetat si de binele carora este in permanenta preocupat dandu-le invatatura, mustrare, si incurajare. Epistolele catre Tesaloniceni aduc lumina cu privire la nevoia lucrarii neincetate de evanghelizare pe care biserica trebuie sa o faca, la standardele spirituale inalte din cadrul adunarii Domnului, la partasia frateasca, inchinarea publica, ascultarea de adevar si pregatirea si speranta pentru ziua intoarcerii Domnului.
Este imposibil sa existe vreun crestin care sa nu gaseasca incurajare, inspiratie si calauzire spirituala cercetand si studiind aceste epistole. Mesajul lui Pavel din aceste epistole poate fi rezumat foarte simplu si prin aceste trei proclamatii: Cristos a murit! Cristos a inviat! Cristos se va intoarce! Tocmai aceste adevararuri sunt cele care trebui sa indemne mereu biserica la evanghelizare. Aceste adevaruri cheama biserica la o traire in sfintenie, la o adancire in partasia crestina insufland binecuvantarea inchinarii si inaltand in inimile crestinilor nadejdea invierii.
Cand Pavel si tovarasii sai de misiune au vizitat Tesalnonicul aproximativ in anul 50 D Cr, aceasta cetate era deja o cetate cu traditie si cu o istorie bogata. Ea fusese infiintata in sec.4 I.Cr. de unul dintre ofiterii lui Alexandru cel Mare. In Fapte 17, Luca ne povesteste cum a fost evanghelizata aceasta cetate in timpul celei de-a doua calatorii misionare a lui Pavel. Sila era atunci principalul sau partener de misiune, dar pe parcurs li s-au alaturat Timotei si mai tarziu Luca. Pavel a predicat in sinagoga iudeilor din Tesalonic timp de trei sabate aratandu-le ca Scripturile vechiului testament vorbeau despre Isus ca fiind adevaratul Mesia si Cristosul care a murit, a inviat, s-a inaltat si a promis ca se va intoarce. Pavel a petrecut cateva luni in aceasta cetate si a pus temelia bisericii lui Cristos. Dar nu dupa multa vreme, invidiosi pe influenta lui Pavel unii dintre iudei au tocmit niste huligani si au pornit o razmerita. Negasindu-i pe Pavel si pe Sila, ei i-au luat pe Iason fratele la care acestia stateau si pe alti cativa credinciosi si i-au tarat in fata mai marilor cetatii, Fapte 17:6-7. Iason si ceilalti au fost pana la urma eliberati, iar Pavel si Sila au fost scosi pe ascuns noaptea din cetate.
Pavel raspunde prin aceasta epistola la raportul bun primit de la Timotei despre credinta, statornicia si dragostea tesalonicenilor, dar si acuzatiilor si criticilor care i se aduceau despre lipsa sa de sinceritate si despre anumite motive ascunse pe care le-ar fi avut si din cauza carora nu s-a mai intors in mijlocul lor. Deasemenea biserica avea nevoie de corectari si indrumari in ceea ce priveste moralitatea sexuala, castigarea existentei si mai ales trairea lor pentru a fi pregatiti de venirea Mantuitorului. Prima partea a epistolei intai catre Tesaloniceni aduce aminte fratilor despre lucrarea pe care Pavel si Sila o facusera in mijlocul lor si iar partea doua a epistolei dezbate problemele cu care tesalonicenii se luptau. Asadar aceasta epistola ne ofera atat o perspectiva istorica, cat si o invatatura practica despre trairea crestinilor dupa principiile evangheliei lui Cristos. Descoperim in cele doua epistole catre Tesaloniceni modul in care aceasta biserica a luat nastere, invatatura pe care au primit-o de la apostolul Pavel, punctele ei tari dar si cele slabe, problemele teologice si morale cu care se confrunta si modul in care evanghelia se raspandea in mijlocul lor si pretudinteni.
Un lucru frumos pe care il invatam din aceste doua epistole este felul in care Evanghelia modeleaza Biserica si cum biserica raspandeste Evanghelia. Biserica a fost intemeiata prin mesajul Evangheliei si apoi Biserica lupta ca sa traiasca o viata vrednica de Evanghelie. Un alt lucru pe care Pavel il abordeaza in aceste epistole este pericolul care ii pastea pe tesaloniceni de a fi amagiti de invataturi false pe care le primeau, unele dintre ele se spunea ca proveneau chiar de la Pavel cand de fapt erau falsuri. Li se aduce aminte de pregatirea pentru Ziua Domnului si le spune ca aceasta va fi precedata de razvratirea antihristului. Pavel ii aduce aici in discutie si pe lenesii din biserica, iar in a doua epistola le adreseaza cuvinte si mai aspre. Pavel cauta sa le faca limpede tesalonicenilor ca in lumina revenirii lui Cristos si a razvratirii anticristului ei au o mare responsabilitate fata de Cristos, unii fata de altii si fata de lume.
1 Tesaloniceni 1 il putem numi evanghelizarea crestina sau modul in care biserica raspandeste evanghelia. Scrisorile in epoca antica incepeau oarecum la fel cu prezentarea expeditorului si a destinatarilor, apoi urma un salut, o multumire, si se incheia cu o urare cu privire la bunastarea cititorului. Pavel urmeaza acelasi tipar doar ca el crestinizeaza mesajul epistolelor sale. Pavel, Sila si Timotei sunt cei trei misionari care au crestinat Tesalonicul si desi mesajul venea din partea lui Pavel el considera ca si ceilalti doi frati care au slujit impreuna cu el trebuie mentionati fratilor in epistole ca si ei sa primeasca recunoastrea care li se cuvine in mijlocul lor.
El ii multumeste in rugaciunile lui neincetat pentru fratii sai si stie ca desi era o biserica tanara care luase nastere de doar cateva luni si acum era puternic incercata prin persecutie, ei o sa ramana tari pentru ca Biserica este familia lui Dumnezeu si a Domnului Isus Cristos. Biserica care il are pe Dumnezeu ca Tata si pe Isus Cristos ca Domn nu va putea fi biruita. La fel ne spune Cristos in Ioan 15:1-6. Pavel spune in epistolele Sale ca Biserica este a lui Dumnezeu, alteori ca este a lui Cristos, ceea ce ne arata unitatea dintre Tatal si Fiul. Ce este al Tatalui este si al Fiului si invers, 1 Ioan 2:23 4:15, 5:1.
Lor le spune Pavel “har si pace” imbinand astfel salutul grecesc “chairein” care inseamna bucurie sau sanatate si crestinat s-a transformat in “charis”, har cu salutul iudaic “shalom”care inseamna pace, dorind sa aduca tuturor cititorilor epistolelor sale noua ordine din familia lui Dumnezeu care include oameni din toate popoarele. Este salutul care ar trebui sa se auda si astazi in bisericile Domnului si intre frati. Pacat ca acesta a fost inlocuit de multi crestini cu saluturi lumesti precum ciao, buna hey, sau bate cupa.
In vs.3 Pavel subliniaza ca Biserica este comunitatea care se distinge de oricare alta prin credinta, nadejde si dragoste. Aceleasi lucrui despre care Pavel spune in 1 Corinteni 13 ca vor ramane dupa ce toate vor trece. Acestea trei sunt mentionate si in epistola catre Evrei dar si in scrierile lui Petru din prima sa epistola. Ce este important de observat e ca toate trei sunt orientate spre exterior. Credinta vizeaza relatia cu Dumnezeu, dragostea relatia cu oamenii din biserica si din afara ei si nadejdea vizeaza revenirea Domnului Isus Cristos. Credinta are ca temelie experienta din trecut, dragostea opereaza in prezent si nadejdea in viitor. Asadar fiecare crestin trebuie sa fie credincios, iubitor si plin de speranta. Acestea sunt dovezile omului nascut din nou si in care locuieste Duhul Sfant. Sunt cele care ne orienteaza vietile in directia cerurilor si suntem trasi in sus spre Dumnezeu prin credinta, inspre ceilalti prin dragoste si inspre Cristos prin nadejde.
Deasemenea cele trei desi par a fi calitati abstracte, ele au consecinte concrete si practice in viata noastra. O credinta adevarata produce fapte bune, iar fara fapte credinta este moarta. O dragoste adevarata ne motiveaza sa ne slujim aproapele, iar lipsa ei ne face straini de Dumnezeu. O nadejde adevarata duce la staruinta, perseveranta si veghere. In lipsa ei abandonam cursa credintei si cadem din har. Atat de multa profunzime este in acest cuvant al apostolului din vs.3, “lucrarea credintei voastre, osteneala dragostei voastre si taria nadejdii pe care o aveti in Domnul nostru Isus Cristos.
In vs.4 Pavel descrie Biserica ca fiind o comunitate iubita si aleasa de Dumnezeu. Singurul argument pentru alegerea noastra ca sa facem parte din poporul Lui este dragostea lui Dumnezeu. Sa citim si Deuteronom 7:7-8. Dumnezeu ne-a ales pentru ca ne iubeste. Si ne iubeste nu datorita a ceea ce suntem noi, ci a ceea ce este El. Nu ne iubeste pentru ca meritam sa fim iubiti, ci pentru ca El este dragoste. Tocmai pentru ca Biserica este iubita de Dumnezeu putem sa avem incredere in stabilitatea ei. Pentru ca nimeni si nimic nu poate distruge ceea ce Dumnezeu iubeste si tine in mana Sa.
In vs.5-10 Pavel vorbeste despre Biserica ca fiind o comunitate care a primit si care a dat mai departe Evanghelia. Evanghelia le-a fost mai intai propovaduita lor, apoi ei au primit-o cu bucurie si in cele din urma de la ei cuvantul Domnului a rasunat prin toata Macedonia si Ahaia. Nevoia de a da mai departe Evanghelia este ceva ce astazi din pacate Biserica nu o mai intelege. Propovaduirea evangheliei a fost lucrarea fiecarui crestin, tanar, adult si varstnic. Acesta a fost planul lui Dumnezeu prin care Evanghelia sa ajunga la intreaga lume, prin Biserica.
Priviti acum in vs.5. Evanghelia nu a fost parasutata intr-un mod miraculos in mijlocul lor. Cineva a mers la ei cu evanghelia. Acelasi lucru suntem chemati sa il facem si noi astazi. Inainte ca Pavel, Sila si Timotei sa ajunga in Tesalonic acolo nu exista o biserica, dar dupa vizita lor in urma a ramas lucrarea evangheliei. Ce minunat ar fi ca acolo unde mergem in vizita sa lasam in urma noastra o adunare a Domnului cat de mica. Poate doar o familie care sa se intalneasca pentru inceput in casa lor, dar care vor da si ei mai departe vestea buna rudelor sau vecinilor si astfel ceea ce incepe cu un suflet sau doua se transforma intr-o familie si intr-o Biserica.
Cum a fost propovaduita evanghelia tesalonicenilor? A fost propovaduita cu vorbe, cu putere, cu Duhul Sfant si cu indrazneala. Pana nu iti deschizi gura sa vorbesti, lumea nu va putea sa auda Evanghelia. Pana cand nu vorbesti cu puterea lui Dumnezeu si nu cu a ta, lumea nu te va asculta. Pana nu lasi Duhul sa te conduca in marturia ta, cuvintele impartasit de tine vor ramane doar simple vorbe si nu vor putea sa zdruncine din temelii duhul omului. Numai Duhul te poate lumina ca sa stii ce sa spui si cand sa spui si apoi il poate cerceta pe om si il va condamna pentru pacatul din viata lui. Iar in cele din urma evanghelia nu se predica cu teama si cu indoiala, ci cu indrazneala si curaj stiind ca daca Dumnezeu este pentru tine, atunci cine poate fi impotriva ta. Astfel au putut apostolii sa stea tari si sa vorbeasca cu indrazneala chiar inaintea acelora care il omorasera pe Domnul Isus si sa nu se teama de ei. Un Duh inflacarat iti va da curaj si indrazneala, in schimb un Duh intristat sau stins te va face sa fii temator.De aceea Pavel il indeamna pe Timotei sa inflacarezi Duhul din el pentru a putea predica Evanghelia cu putere si cu indrazneala.
Voi ati primit cuvantul in multe necazuri cu bucuria care vine de la Duhul Sfant, vs.6. Evanghelia se primeste cel mai bine in necaz. Atatea cazuri am avut cand am predicat evanghelia oamenilor si nu au reactionat la ea pentru ca in viata lor era binecuvantare si liniste. Dar cand a venit furtuna si necazul peste ei, au raspuns la cuvantul lui Dumnezeu. Evanghelia intotdeauna a adus impotrivire. Dar necazul si persectia nu i-a impiedicat pe tesaloniceni sa primeasca evanghelia cu bucurie. Iar aceasta bucurie a fost lucrarea Duhului Sfant. Intelegem de ce astazi nu mai avem bucurie in Biserica? Pentru ca lipseste prezenta Duhului. Duhul face ca si in mijlocul necazului sa primesti evanghelia cu bucurie atunci cand o auzi. Astazi traim in pace si in binecuvantare si cei mai multi dintre crestini nu mai simt nici o bucurie cand aud cuvantul. De aceea in loc sa avem in Biserica o atmosfera plina de viata si entuziasm avem mai degraba imaginea unui cimitir sau a unui muzeu. Si stiti care este problema cu acestea? Ca sunt locuri unde tot ceea ce gasesti este mort. Priviti mai departe lucrarea Duhului. Pentru ca ei au primit cuvantul cu bucuria Duhului Sfant, au devenit o pilda pentru toti credinciosii din Macedonia si din Ahaia, vs.7. Cum sa fim noi un exemplu si un model pe care altii sa il urmeze daca noi le dam nimic diferit de ceea ce au si ei deja. Atunci cand citesc Scriptura este fascinant sa vad efectul pe care primirea evangheliei il avea in viata unui om, a unei familii sau a unei cetati. Totul se transforma din temelii si nimic nu mai era la fel.
De aceea spune apostolul in vs.8 ca de la ei cuvantul Domnului a rasunat in toata Macedonia si mai mult de atat vestea despre credinta lor s-a raspandit pretutindeni. Pentru ca atunci cand esti cu adevarat nascut din nou nu poti sa tii doar pentru tine ceea ce ai primit, ci simti bucuria de a impartasi cu toti cel mai mare dar si comoara pe care ai descoperit-o. De aceea astazi cand traim in epoca mass mediei trebuie sa folosim la maxim radio, tv sau internetul ca sa inundam lumea aceasta cu vestea cea buna. Sa facem sa rasune mesajul evangheliei pretudindeni. Sa ne foosim de toate metodele de comunicare pe care le avem la dispozitie. Cea mai buna si eficienta metoda de raspandire a evangheliei ramana viul grai pe care Dumnezeu ni l-a dat. Asta este ceea ce Pavel spune ca s-a aflat in toata lumea despre ei in finalul vs.8 si in vs.9. Despre ce s-a aflat in toata lumea? Despre credinta lor.
In vs.9 si 10 Pavel face o analiza a ceea ce presupune o convertire autentica. In primul rand este o ruptura categorica de idoli. In al doilea rand o slujire activa a lui Dumnezeu. In al treilea rand o asteptare cu rabdare a intoarcerii lui Cristos.
Astazi noi avem idolii nostri moderni carora ne inchinam. Ambitia, egoismul, lacomia, dragostea de bani, dorinta de afirmare, obsesia pentru munca, sport, internet, TV, sex, mancare, alcool. Toate acestea sunt forme de idolatrie. Prin evanghelie omul convertit se intoarce de la idolii care pana atunci ii controlasera viata ca sa slujeasca Dumnezeului celui viu si adevarat. Iar dovada intoarcerii unui om de la idoli este data de faptul ca el incepe sa slujeasca lui Dumnezeu.
Practic in viata omului prin convertire se schimba autoritatea aceluia pe care el il slujeste. Pana atunci a fost satan si de acum este Dumnezeu, asa cum citim in Romani 6:20-22. Robia fata de Cristos este spre deosebire de robia fata de satan, adevarata libertate. De aceea acum cel convertit traieste slujind cu bucurie si asteapta cu rabdare si cu credinta din ceruri intoarcerea lui Isus Cristos. Slujirea si asteptarea sunt doua lucruri care se intampla in acelasi timp. Multi crestini spun astazi ca ei asteapta intoarcerea lui Cristos, dar o fac fara sa fie implicati in slujirea lui Cristos. Dar inseamna ca atata timp cat Cristos se preocupa sa iti faca tie o casa in ceruri, tu te preocupi de casa Lui de pe pamant. Iar atata timp cat asteptam venirea lui Cristos slujind nu vom cadea in lenevie, nu vom cadea in neveghere, adormire, in ingamfare crezand ca suntem importanti sau in depresie crezand ca suntem neputinciosi.
Intoarcerea lui Cristos are drept scop izbavirea noastra de mania viitoare a lui Dumnezeu. Isus ne-a mantuit deja prin credinta si ascultarea de El. Dar la intoarcerea Sa, El va desavarsi lucrarea de mantuire din viata noastra izbavindu-ne de judecata infricosatoare a lui Dumnezeu care va veni peste toti locuitorii pamantului din fiecare generatie.
Asadar principalele idei care se desprind din primul capitol al epistolei intai catre Tesaloniceni sunt: Biserica care a primit evanghelia trebuie sa o dea mai departe si Biserica care da mai departe Evanghelia trebuie sa o traiasca. Nici o biserica nu poate da vestea buna mai departe cu credibilitate daca nu a suferit o transformare vizibila prin puterea mesajului pe care il propovaduieste si prin lucrarea supranaturala a Duhului Sfant asa cum se intamplase in tesaloniceni.