Capitolul 13
In capitolul 12 Pavel a analizat patru relatii crestine fundementale: relatia cu Dumnezeu, vs.1,2; relatia cu noi insine, vs.3-8; relatia cu fratii in Domnul, vs.9-16; relatia cu dusmanii, vs.17-21. In capitolul 13 el ne vorbeste despre relatia cu statul, vs.1-7;despre cum iubirea reprezinta implinirea legii, vs.8-10; despre apropierea zilei revenirii lui Cristos, vs.11-14.
Relatia dintre biserica si stat a fost intotdeauna controversata si tensionata in toate secolele istoriei crestine. In istorie au existat patru modele de relatie intre Biserica si stat: a fost erastianismul, atunci cand statul a controlat biserica; teocratia, cand biserica a controlat statul; constantianismul cand s-a facut compromisul prin care statul favoriza biserica, iar biserica se conforma la randul ei cerintelor statului; si parteneriatul atunci cand biserica si statul au recunoscut ca au resposabilitati distincte primite de la Dumnezeu si au colaborat intr-un mod constructiv. Acest al patrulea model pare sa se potriveasca cel mai bine invataturii lui Pavel din Romani 13.
Cand Domnul Isus a spus, “dati cezarului ce este al cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”, a sugerat cat se poate de clar ca biserica si statul au roluri diferite si ca un crestin are obligatii fata de Dumnezeu, dar si fata de stat. Cand Pavel scrie aceste lucruri trebuie sa ne amintim ca nu existau autoritati crestine, ci doar autoritati romane si evreiesti care nu erau deloc prietenoase fata de biserica, ba erau mai degraba ostile bisericii. Totusi Pavel le considera pe acestea ca fiind asezate de Dumnzeu si le cere crestinilor sa aiba o atitudine de supunere fata de ele.
Autoritatea statului, vs.1-3. Pavel incepe pasajul cu o porunca clara in vs.1, dupa care ne prezinta motivul acestei cerinte in vs.2. Fiti supusi autoritatilor, caci ele sunt puse peste voi de catre Dumnezeu. Cu alte cuvinte statul este o institutie cu autoritate divina, dar trebuie sa avem grija mare cum interpretam afirmatiile lui Pavel din aceste versete. Pentru ca nu inseamna ca Dumnezeu este responsabil de atrocitatile facute de Caligula, Nero, Domitian in trecut sau de Hitler, Stalin si Saddam in vremurile mai apropiate de noi. Trebuie sa invatam sa avem atitudinea lui Cristos cand a stat in fata lui Pilat, Ioan 19:11. Dumnezeu i-a dat autoritatea lui Pilat, dar el a ales sa o foloseasca gresit condamnandu-l pe Cristos.
Dupa chemarea la supunere, Pavel lanseaza si un avertisment impotriva razvratirii, vs.2,3. Asta insa nu inseamna ca autoritatile au dreptul sa impuna tirania si sa ceara supunere neconditionata cetatenilor. Cerinta lui Pavel la supunere fata de autoritati nu este absoluta. Pentru ca daca autoritatile sunt de la Dumnezeu atunci nu vor abuza de putere, lasand raul sa se propage. Devine o problema cand staul acoperera sau ingaduie raul si il pedepseste pe acela care face binele. Supunerea fata de stat trebuie sa exista pana in momentul cand aceasta ne cheama la nesupunere fata de Dumnezeu. Daca statul porunceste ceva ce Dumnezeu interzice, sau interzice ceva ce Dumnezeu porunceste sa facem, atunci avem datoria de a ne impotrivi, nu de a ne supune. Atunci cand o lege omeneasca contravine legii lui Dumnezeu porunca lui Pavel cu privire la supunerea fata de autoritati nu mai este valida. Ori de cate ori se adopta legi care contravin legii lui Dumnezeu nesupunerea civica devina o datorie crestina. Scriptura ne da astfel de exemple in Exod 1:15-17, Daniel 3, Daniel 6, Fapte 4:18-19, Fapte 5:29. In fiecare caz nesupunerea fata de autoritati presupunea un risc extrem de mare care le ameninta copiilor lui Dumnezeu nu doar libertatea, dar chiar viata. Dar scopul acestora nu a fost niciodata sfidarea autoritatilor, ci demonstrarea supunerii mai intai de toate fata de autoritatea lui Dumnezeu.
Sa privim putin Romani 13 in paralel cu Apocalipsa 13. Trecusera aproximativ 30 de ani de la scrierea epistolei catre Romani, cand persecutiile sistematice descrise in Apocalipsa 13 sub domnia lui Domitian au inceput. La acel moment statul nu mai era in slujba lui Dumnezeu ci devenise un aliat al lui satan, descris ca un balaur si o fiara iesind din mare. Dar atat Romani 13 cat si Apocalipsa 13 sunt adevarate. In functie de ceea ce statul va alege sa faca, el va fi fie un slujitor al lui Dumnezeu caruia trebuie sa ne supunem, fie un aliat al lui satan in fata caruia suntem chemati sa ne impotrivim.
Slujba statului, vs.4-7. Pavel spune ca statul a primit autoritate de la Dumnezeu, dar pentru a-si implini slujba pe care o are de implinit. Pavel foloseste in acest pasaj ca sa descrie slujba statului, acelasi cuvant prin care a descris pe cei ce slujeau in biserica, diakonoi. Diaconii puteau sa acopere o mare varietate de lucrari in Biserica.
Cei care slujesc statul in calitate de legiuitori, functionar, magistrati, politisti, asistenti sociali saiu inspectori financiari sunt chemati sa fie in aceeasi masura slujitori ai lui Dumnezeu asemenea celor care slujesc in biserica ca si diaconi. Deci care este lucrarea pe care Dumnezeu a incredintat-o statului? Statul trebuie sa caute binele cetateanului si sa pedepseasca pe acela care face raul, vs.4, acelasi lucru pe care il spune si apostolul Petru in 1 Petru 2:14. Sa privim deasemenea impreuna Romani 12:19 si Romani 13:4. Asa cum trebuie sa Il lasam pe Dumnezeu sa fie judecator peste cei ce nu se pocaiesc, la fel nu trebuie sa luam legea in propriile maini si sa ii pedepsim noi pe cei care o incalca. Sa lasam loc instantelor de judecata sa faca acest lucru aici, la fel cum o va face Dumnezeu cu privire la sufetele oamenilor in vesnicie.
In vs.4 Pavel spune ca o viata cinstita in ascultare de autoritati va aduce recunoasterea meritele unei fapte bune care apartine unei persoane sau unui grup prin oferirea unui premiu, a unei diplome, titlu, decoratii sau a unui certificat de apreciere. Cred ca ar trebui sa existe astazi in societatea noastra o incurajare mai mare pentru recunoasterea publica a acelora care fac binele.
Pavel incheie aceasta sectiune a relatiei cu statul cu o mentiune referitoare la strangerea si plata impozitelor. Anumite servicii pe care statul le ofera cetatenilor necesita strangerea unor impozite, asa ca obligatia de a plati taxele trebuie acceptata de crestini, vs.6-7. Pavel ne prezinta in aceste versete o imagine pozitiva despre stat. Iar in aceste conditii cand statul isi implineste bine slujba, crestinul trebuie sa traiasca in supunere fata de randuielile statului, respectand pe reprezentantii sai, platind taxele si rugandu-se pentru ei.
In vs.8-10, apostolul face referire la responsabilitatea noastra de a oferi iubire aproapelui. Asa cum suntem datori fata de lume sa le ducem evanghelia, fata de Dumnezeu sa traim o viata sfanta, fata de stat sa ne platim taxele, suntem datori si unii fata de altii sa ne oferim iubire. Pavel ne spune atat de minunat sa nu avem nici o datorie la cineva in afara de datoria de a-l iubi. Niciodata nu vom putea plati datoria pe care o avem de a iubi. Niciodata nu putem spune unui om ca l-am iubit destul. Mereu putem invata sa il iubim mai mult si mai profund. De ce este dragostea implinirea legii? Pentru ca dragostea nu face rau aproapelui, asa cum fac pacatele amintite de Pavel in vs.9 care au fost date de Dumnezeu lui Israel in lege. Dragostea cauta de fiecare data binele celui de langa noi, acesta fiind chiar scopul pentru care Dumnezeu a dat omului legea in vechime .
Versetele de la 11-14 fac referire la legatura dintre ceea ce traim deja si ceea ce nu am primit inca. Astazi omul a ajuns sa fie un rob al timpului. Toti avem ceasuri la mana pe care urmarim scurgerea timpului. Este insa si mai important sa cunoastem timpul lui Dumnezeu, acel timp keiros cum il numeste Scriptura, care face referire la momentul actual, la oportunitatile pe care Dumnezeu ni le pune inainte si la deciziile calauzite de El pe care trebuie sa le luam. Biblia imparte istoria in doua parti, veacul acesta si veacul viitor. In acest moment cele doua veacuri se suprapun pentru ca Imparatia lui Dumnezeu a fost deja instaurata de Cristos dupa prima sa venire pe pamant si isi va gasi implinirea la intoarcerea Sa.
Pavel face apoi trei referiri la vremuri. Mai intai spune ca “este ceasul sa va treziti din somn”. Este timpul sa ne trezim si sa incepem sa ascultam si sa facem ceea ce Dumnezeu ne cere. In al doilea rand spune ca acum mantuirea este mai aproape de noi decat atunci cand am crezut. Mantuirea este un termen care cuprinde trecutul nostru cand am fost indreptatiti, prezentul cand suntem sfintiti si viitorul cand vom fi proslaviti. Aici Pavel face referire la mantuirea noastra finala care este acum mai aproape decat in ziua cand am fost convertiti, si fiecare zi care trece o aduce si mai aproape. In al treilea rand, noaptea care este vechiul veac al intunericului s-a scurs intr-o mare masura, astfel ca se apropie tot mai mult ziua cand Cristos va reveni. Asadar Pavel ne spune ca a venit ceasul sa ne trezim pentru ca mantuirea noastra finala este aproape si noaptea aproape ca a trecut urmand sa faca loc zilei.
In vs.12 si 13 Pavel ne spune ca nu este de ajuns sa intelegem vremurile in care traim dar trebuie sa ne si comportam in consecinta. Si observati ca face trei apeluri la ce fel de vieti trebuie sa traim. Vorbeste despre lucrurile cu care trebuie sa ne imbracam (sa ne dezbracam de faptele intunericului si sa ne imbracam cu armele luminii); despre comportamentul potrivit pe care trebuie sa il aveam (sa traim frumos ca in timpul zilei); si incheie cu preocuparea care trebuie sa ne monopolizeze atentia (sa ne imbracam cu Domnul Isus, si sa nu purtam de grija firii pamantesti ca sa ii trezim poftele). Practic Pavel vine si cauta sa ne trezeasca din somn spunandu-ne ca avand in vedere vremurile in care traim, trebuie sa ne dezbracam de hainele noptii si sa ne imbracam cu hainele zilei. Sa ne dezbracam de faptele intunericului si sa ne imbracam cu cu armele luminii, pentru ca viata crestinului nu este un somn, ci o lupta. Apoi, de la imbracamintea potrivita, Pavel trece la comportamentul potrivit. Si ne spune sa traim frumos sau asa cum se cuvine pentru un copil al lui Dumnezeu. Sa intoarcem spatele lucrurilor rusinoase pe care oamenii le fac la adapostul intunericului si sa cautam sa umblam in lumina asa cum Cristos este in lumina, lucru pe care il subliniaza si apostolul Ioan in 1 Ioan 1:7. In cele din urma Pavel vizeaza preocuparea noastra. Imbracarea noastra cu Cristos in botez nu este un act unic. Noi trebuie sa continuam sa ne imbracam cu El zi de zi. Sa ne imbracam in fiecare zi tot mai mult cu ceea ce Isus Cristos a fost imbracat cata vreme a umblat pe acest pamant. Sa ne imbracam cu bunatate, cu dragoste, cu smerenie, cu blandete cu indelunga rabdare. Dar in acelasi timp Pavel spune ca trebuie sa ne imbracam cu Cristos tocmai pentru a ne proteja de poftele firii. Cu alte cuvinte armura noastra sa fie Domnul Isus Cristos. Pentru ca pe cat de frumoasa este haina spirituala a lui Cristos, pe atat de urata este carnea si firea pamanteasca care nu a fost inca complet distrusa. Firea este galagioasa si isi cere zilnic drepturile pacatoase inspitindu-ne ca sa ii implinim dorintele. De aceea, Pavel spune sa nu ii purtam de grija firii, ci sa o rastignim zi de zi.
Asadar, in concluzie Romani 13 ne vorbeste despre cum sa fim buni cetateti, continua cu modul in care trebuie sa ne iubim semenii si incheie cu motivul pentru care trebuie sa faceam aceste lucruri. Pentru ca nu exista nici o motivatie mai puternica pentru noi sa traim astfel decat promisiunea iminentei reveniri a Domnului si Mantuitorului nostru Isus Cristos. Ziua lui Cristos se apropie dragi frati si surori si suntem chemati toti sa traim in aceasta lume ca lumini in noapte. Maranata! Domnul nostru vine! Harul Sau sa fie cu noi cu toti!