Capitolul 12
In Romani 12, Pavel trece de la importanta Evangheliei, la ucenicia crestina de zi cu zi, vorbind atat despre comportamentul individual al crestinului cat si despre caracteristicile noii comunitatii, care este biserica. El imbina credinta cu comportamentul, insistand asupra implicatiilor practice al vietii crestine. Sfintenia nu este o stare care se obtine automat si inevitabil dupa convertirea unei persoane. Este nevoie sa urmarim acest lucru in viata noastra dedicandu-ne unei trairi zilnice in ascultare de voia Domnului. Astazi cand Domnul se uite peste ceea ce noi urmarim in viata noastra dar si pe internet sau pe Instagram, oare va vedea ca ceea ce urmarim este sfintenia?
De aceea capitolul 12 incepe cu indemnul de a ne aduce trupurile ca jertfe vii inaintea lui Dumnezeu. Cuvantul folosit de apostol aici pentru “indemn” este o combinatie intre rugaciune si porunca. Versetul spune clar cui i se adreseaza indemnul, prin apelativul“fratilor”. Aici Pavel se adreseaza tuturor credinciosilor, care indiferent de originea lor, clasa sociala sau sex, fac parte din familia internationala a lui Dumnezeu. Pavel stie ca nu ar trebui sa existe un imbold mai puternic pentru a urmari o viata sfanta decat constientizarea indurarii pe care Dumnezeu a aratat-o fata de noi. Jertfa trupurilor noastre va fi o slujba duhovniceasca din partea noastra. De ce? Pentru ca ea nu se infaptuieste in curtile templului, ci in viata noastra de zi cu zi, indiferent de locul in care ne aflam.
Asadar Dumnezeu asteapta din partea noastra atat o inchinare interioara cu inima cat si una exterioara cu trupul. Inchinarea nu este ceva abstract si mistic. Trupurile noastre exprima deasemenea prin actiuni concrete inchinarea si slujirea pe care i-o aducem lui Dumnezeu.
Dar apostolul nu se opreste la trup, ci face apel si la mintea noastra. In vs.2, Pavel ne spune ca atunci cand traim zi de zi ca sa fim inaintea lui Dumnezeu o jertfa vie, sfanta si placuta Lui, in viata noastra se va desfasura un proces de transformare si innoire a mintii noastre. Pavel spune cat se poate de clar ca cei ce sunt ai lui Dumnezeu nu se mai pot conforma culturii societatii, ci trebuie sa se lase transformati. Verbele folosite de Pavel in aceste versete sunt la imperativ. Cu alte cuvinte nu putem alege daca sa facem sau nu lucrul acesta, avand o atitudinea pasiva fata de cererea Sa. Chemarea pe care am primit-o prin Cristos este de a refuza zilnic sa ne conformam cailor lumii si de a urmari in viata noastra ce urmareste lumea, ci urmarind zi de zi ceea ce a urmarit Cristos, ingaduindu-I lui Dumnezeu sa ne transforme prin Duhul Sau. Sa nu fim asemenea cameleonului a carui culoare se schimba in functie de mediul in care este.
Fiecare dintre noi avem tendinta de a imita. Pavel ne spune ca putem sa avem ca model veacul aceasta sau voia lui Dumnezeu. El ne porunceste sa nu adoptam moda exterioara si trecatoare a lumii, ci sa fim transformati in natura noastra interioara. Iar pentru a intelege foarte bine ce fel de transformare trebuie sa se intample in noi, Pavel foloseste verbul “metamorphos” care este acelasi folosit de Matei si Marcu pentru a descrie momentul schimbarii la fata al Domnului Isus. Cu alte cuvinte Pavel spune ca in noi trebuie sa se produca tot mai mult o transformare a caracterului si a comportamentului prin indepartarea fata de valorile si standardele lumii, si prin apropierea de chipul lui Cristos. Veacul acesta si voia lui Dumnezeu sunt incompatibile si potrivnice. Multi crestini cred ca pot sa le impace pe cele doua, dar Scriptura ne spune cat se poate de clar ca acest lucru este imposibil pentru ca cele doua sunt intr-un conflict direct. Si aceasta transformare se poate produce doar prin innoirea mintii. Pentru ca doar o minte innoita poate discerne, aprecia si hotara cu intelepciune sa asculte de voia lui Dumnezeu. Si desi aici apostolul nu ne spune cum se produce aceasta innoire a mintii, din celelelate scrieri ale Sale, vedem ca reteta o reprezinta lucrarea combinata a cuvantului lui Dumnezeu si a Duhului Sfant. Asadar daca am inteles cat de mare a fost indurarea lui Dumnezeu fata de noi, atunci o sa traim cu o dorinta vie de a ne aduce trupurile in mod constant ca o jertfa placuta lui Dumnezeu nu ca o imagine placuta oamenilor, refuzand sa mai traim dupa moda lumii, ci doar dupa voia lui Dumnezeu.
Vs.3-8 vizeaza relatia cu noi insine. Pavel devine foarte specific in aceste versete. Un lucru care trebuie sa il invatam si noi, si anume sa trecem de la general la specific in viata noastra, fie ca vorbim de schimbari, rugaciune, slujire sau inchinare. O minte innoita care discerne voia lui Dumnezeu este deasemenea activa in evaluarea pe care o face despre sine, capatand o imagine corecta, echilibrata si mai ales cumpatata.
Si aici tonul folosit de apostol este din nou unul imperativ, vs.3. El vorbeste cu autoritatea lui Cristos, indemnandu-ne pe fiecare sa avem despre sine o parere smerita. Asta nu inseamna ca trebuie sa avem o parere proasta despre noi. Copilul lui Dumnezeu nu poate sa aiba o parere proasta despre sine. Dar trebuie sa invete sa aiba o parere echilibrata in conformitate cu credinta si darurile pe care le-a primit de la Dumnezeu. Asadar, credinta si darurile sunt cele doua masuri prin care fiecare trebuie sa ne evaluam.
Apoi, Pavel construieste o analogie intre corpul uman si comunitatea crestina, in vs.4-5. El spune ca toti depindem unii de altii datorita diversitatii darurilor pe care le-am primit, iar in vs.6-8, apostolul enumera sapte daruri pe care le imparte in doua categorii si ii indeamna pe crestini sa le foloseasca cu multa atentie si smerenie pentru binele comun si nu pentru cel personal. Unele daruri fac parte din categoria darurilor vorbirii (prorocia, invatatura si imbarbatarea), iar celelalte din categoria darurilor actiunii (slujirea, darnicia, conducerea si milostenia).
Darul proorociei este darul de a vorbi prin inspiratie divina. Efeseni 2:20 si 3:5 vedem ca plaseaza profetii dupa apostoli, ceea ce ne da un indiciu important cu privire la autoritatea fiecaruia dintre ei. Daca ceea ce spuneau apostolii nu putea fi contrazis, avand autoritatea lui Cristos, ceea ce spuneau profetii trebuia sa fie judecat si cercetat asa cum citim in 1 Corinteni 14:29 sau 1 Tesaloniceni 5:19. O alta diferenta intre apostoli si profeti este ca ceea ce profetii spuneau se adresa mai degraba unei situatii locale si de moment, in timp ce invatatura apostolilor avea un caracter universal si nelimitat in timp. O profetie trebuie intotdeauna sa fie in conformitate cu credinta crestina si descoperirea evangheliei. Celelalte sase daruri putem spune ca sunt mai “pamantesti” si mai usor de inteles pentru noi.
Slujirea presupune o varietate de lucrari. Orice fel de dar de slujire am avea, trebuie sa il folosim. Invatatorii trebuie sa isi cultive darul de a oferi invatatura. Nevoia acestui dar este una foarte mare in bsierica astazi in lumea intreaga intrucat cei mai multi dintre cei convertiti care se alatura bisericii nu au apoi invatatori care sa ii ajute sa creasca in credinta.
Versetul opt include inca patru daruri. A imbarbata inseamna a oferi mangaiere, incurajare, consolare sau curaj. Acest dar poate fi folosit de la amvon, dar mai ales trebuie folosit in spatele scenei in discutiile unu la unu cu cei ce au nevoie sa fie imbarbatati. Barnaba a fost numit “ fiul mangaierii” pentru ca avea cu siguranta acest dar si il folosea in mod evident. A facut acest lucru foarte frumos si pentru apostolul Pavel la inceputul slujirii lui.
Darul daruirii este urmatorul mentionat de apostol. Si aici vedem ca biserica nu reuseste sa foloseasca acest dar pentru Dumnezeu avand in vedere ca majoritatea crestinilor daruiesc astazi sub 3% din venitul lor pentru lucrarea Domnului. Darul carmuirii trebuie si el pus in practica cu ravna spune Pavel. Acest dar face referire la conducere ca este vorba de familie sau de biserica. Pavel incheie acest verset spunand ca cel ce face milostenie, sa o faca cu bucurie. Avand in vedere ca avem un Dumnezeul milostiv, copiii Lui trebuie sa fie identificati dupa aceeasi trasatura ca si Tatal lor. Sa faci milostenie inseamna sa porti de grija aceluia care are nevoie, sau este in necaz. El ii vizeaza deasemenea pe orfani si pe vaduve. Milostenia nu trebuie facuta pentru a primi slava, ci cu bucurie si smerenie.
Aceasta lista cu daruri se alatura celei din 1 Corinteni 12 unde Pavel mentioneaza 12 daruri si Efeseni 4:11 unde sunt mentionate doar 5 daruri. Ceea ce trebuie sa intelegem este ca toate listele afirma ca sursa tuturor darurilor este Dumnezeu. Este minunat ca in cele trei pasaje Scriptura ne spune ca ele sunt date de Dumnezeu-Tatal in Romani 12, Dumnezeu-Fiul in Efeseni 4 si Dumnezeu-Duhul Sfant in 1 Corinteni 12.
Toate listele afirma ca scopul darurilor vizeaza zidirea trupului lui Cristos, a bisericii. Asadar daca nu esti in biserica inseamna ca nu iti folosesti darurile pe care le-ai primit.
Toate listele subliniaza varietatea de daruri pe care Dumnezeu le-a pus in biserica Sa si care trebuie folosite dupa masura credintei pe care a dat-o Dumnezeu fiecaruia.
In versetele 9-16, Pavel vizeaza relatiile cu cei din familia lui Dumnezeu. Apostolul ne ofera aici reteta unor relatii sanatoase si armonioase in trupul lui Cristos, care sa il laude pe Domnul si care sa fie o marturie pentru cei din afara. Si vedem ca el ne spune ca reteta de succes pentru relatii sanatoase in biserica contine 12 incrediente. Doisprezece despre care stim ca in biblie reprezinta numarul perfectiuni si al desavarsirii.
Sinceritate. “Dragostea sa va fie fara prefacatorie.” Sau in alte traduceri spune ca dragostea trebuie sa fie fara ipocrizie. Dragostea nu este un teatru ci este reala. Cea mai buna imagine a dragostei lipsite de sinceritate o regasim in sarutul dat de Iuda Domnului Isus, Luca 22:48.
Discernamant sanatos. “Fie-va groaza de rau si lipiti-va tare de bine.”
Afectiune. “Iubiti-va unii pe altii cu o dragoste frateasca.”
Cinste. “In cinste fiecare sa dam intaietate altuia.” In alta traducere spune sa ne luam la intrecere in respectul pe care ni-l acordam unii altora.
Dedicare. “In ce priveste dedicarea, sa nu fiti lenesi.” Dedicarea inseamna sa te implici, sa te oferi pentru slujire intr-o mare de indiferenta care din pacate se vede astazi in biserici.
Entuziasm. “Fiti plini de ravna cu Duhul. Slujiti Domnului.” Entuziasmul religios este gresit inteles de foarte multe ori in biserica. De unii este dispretuit, in timp ce altii abuzeaza de el. Este nevoie sa gasim un echilibru, dar cu siguranta ca trebuie sa avem entuziasm in tot ce facem pentru Domnul. Cand Pavel spune sa fim plini de ravna cu Duhul cred ca toti putem intelege ca nu face referire la o lampa care palpaie, ci la o oala care fierbe in clocot.
Rabdare. “Bucurati-va in nadejde, fiti rabdatori in necaz. Staruiti in rugaciune.” Bucuria mantuirii ne invata sa avem si rabdare stiind ca pana cand vom fi proslaviti o sa trecem prin necazuri si de aceea avem nevoie sa staruim in rugaciune.
Generozitate. “Ajutati pe sfintii care sunt in nevoie.” Luati parte la nevoile lor. Fa parte si altora din ceea ce tu ai asa cum atat de frumos este descrisa biserica din Ierusalim dupa ziua Cincizecimii.
Ospitalitate. “Fiti primitori de oaspeti.” Avem nevoie sa invatam sa ne deschidem din nou casele si sa nu mai stam zavorati. Fara sa stie Lot a gazduit ingeri si ospitalitatea care le-a aratat-o i-a adus izbavirea din nenororcirea care a venit peste Sodoma si Gomora.
Solidaritate. “Bucurati-va cu cei ce se bucura; plangeti cu cei ce plang.” Dragostea nu se poate arata de la distanta ci fiind aproape de bucuriile si durerilor celorlalti. Dragostea canta impreuna cu ei si sufera impreuna cu ei.
Armonie. “Aveti aceleasi simtaminte unii fata de altii.” Ganditi acelasi lucru unii despre altii. Fiti manati de acelasi gand si aceeasi simtire. Crestinii care au o gandire innoita o sa aiba si o gandire comuna, impartasind aceleasi convingeri si preocupari.
Smerenie. “Nu umblati dupa lucruri inalte, ci ramaneti la cele smerite. Sa nu va socotiti singuri intelepti.” Poate cel mai urat gen de mandrie este snobismul. Snobii sunt cei obsedati de statutul lor prin clasificarea societatii in clase superioare si inferioare. Ei uita ca Isus i-a ales pe cei respinsi de societate si cei considerati slabi si nevrednici.
Daca intre credinciosi ar fi aceste incrediente descrise aici de Pavel, atunci cu siguranta in biserici ar fi mult mai multa fericire, dar si mult mai mult rod in lucrarea pe care o fac.
Versetele 17-21 fac referire la relatia pe care trebuie sa o avem cu cei care ni se impotrivesc. Cand suntem motivate de indurarile lui Dumnezeu, iar mintile noastre sunt innoite si au priceput care este voia lui Dumnezeu, toate relatiile noastre se vor transforma.
Cum trebuie sa reactionam fata de aceia care ne fac rau? Despre asta vorbesc ultimele versete ale cap.12.
Avem aici trei interdictii care ne spun practice acelasi lucru dar in cuvinte diferite: nu intoarceti rau pentru rau, nu va razbunati singuri si nu va lasati biruiti de rau. In ciuda proitrilor noastre de a fi justitiari si de a face dreptate, Cristos ne cheama sa ii urmam exemplul. Etica crestina interzice razbunarea asa cum putem citi si in 1 Tes.5:15 sau 1 Petru 3:9. Domnul Isus Insasi a invatat despre lucrul acesta in Matei 5:39 sau Luca 6:27.`De fiecare data cand ni se spune ce sa nu facem ni se ofera si un coresponsadent pozitiv. In vs.14 am vazut ca nu trebuie sa blestemam ci sa binecuvatam, apoi ne spune sa nu ne razbunam ci sa lasam razbunarea pentru Dumnezeu, sa nu ne lasam biruiti de rau, ci sa biruim raul prin bine.
As vrea sa va mai atrag atentia asupra unui lucru din vs.17. Pavel ne spune ca nu doar ca nu trebuie sa intoarcem rau pentru rau, dar trebuie sa si urmarim ceea ce este bine inaintea oamenilor. Nu este suficient sa nu facem raul daca nu depundem o marturie a binelui inaintea ochilor lumii, 1 Ioan 5:17, Iacov 4:17. Amnadoua versetele ne spun ce este pacatul. Sa nu intorci rau pentru rau inseamna sa refuzi sa atati o cearta dar sa mergi mai departe si sa fii cel care cauta pacea stiind ca Mantuitorul spune in Matei 5:9 ca facatorii de pace sunt numiti fii ai lui Dumnezeu. Nu este usor sa faci lucrul acesta cand ceilalti refuza sa traiasca in pace cu noi, dar la aceasta suntem chemati si asta trebuie sa fie cautarea celui care doreste sa fie numit fiu sau fiica de Dumnezeu.
Cand ne spune sa nu ne razbunam singuri, Pvel ne asigura ca nedreptatea va fi razbunata chiar de Dumnezeu. Acest lucru trebuie sa ne dea puterea in fata provocarilor sa ne inchidem gura, sa ne intoacem obrazul si sa lasam razbunarea in mana lui Dumnezeu ca astfel sa nu cadem chiar noi in capcana lui satan de a ne otravi inimile si mintile. Si in timp ce invatam sa il lasam pe Dumnezeu sa fie judecator, noi trebuie sa mergem mai departe in a demonstra ca suntem oameni nascuti din nou, cu un ADN ceresc si o minte innoita si sa dam vrajmasului nostru sa manance daca ii este foame si sa bea daca ii este sete. Observati ca in planul lui Dumnezeu pentru transformarea noastra nu existe limite. Noi suntem cei ce ne limitam in ceea ce suntem dispusi sa facem si ce nu, dar desavarsirea este telul lui Dumnezeu pentru vietile noastre. Cand Pavel spune ca facand acest lucru vom ingramadi carbuni aprinsi pe capul lor, tindem sa ne gandim la pedeapsa pe care acestia o vor primi. Si este posibil sa insemne chiar acest lucru. Dar personal cred ca in contextul acestui pasaj de a birui raul prin bine si intotdeauna de a facea ceea ce este bine si nu ceea ce este rau, aceste cuvinte reprezinta mai degraba un indemn de a face aceste lucru cu scopul de a atrage in viata acelor oameni un simt de rusine si remuscare, ca vrajmasul nostru sa fie mustrat de bunatatea noastra. Si cate astfel de povesti nu ne prezinta istoria acestui pamant. Crestini care au aratat bunatate fata de cei ce ii chinuisera in razboi si le-au oferit iertare, aducand astfel rusine, mustrare si chiar pocainta inimilor lor.
Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul prin bine. Un lucru pe care vreau sa il inteegem foarte bine este acela ca in aceste lucruri Pavel ne spune foarte clar ca nu exista varianta de mijloc si neutralitate. Alegem fie raul fie binele. Nu este de ajuns doar sa ne straduim sa nu facem ceea ce este rau, ci trebuie sa pornim ofensiva de a birui raul prin bine. Cristos nu a fost doar un om care nu a facut raul, ci a fost Acela care a chemat oamenii la Dumnezeu prin bine, prin iubire, daruire, sacrificiu si slujire. Oameni care cum spune Pavel nu doar ca fac din cand in cand cate un bine ci urmaresc in viata lor binele. Cu alte cuvinte au ravna si pasiune pentru a face binele. Oameni care au o pace atat de mare in inima lor ca nu mai pot in mijlocul unui posibil conflict decat sa caute pacea. Oameni care stiu ca razbunarea nu este in caietul lor de sarcini, ci este in responsabilitatea lui Dumnezeu, care nu doar ca nu raspund cu rau, ci ii binecuvanteaza cu bunatate pe aceia care ii ranesc. De aceea este atat de important ca in trairea noastra sa tinem impreuna aceste elemente negative cu corespondentele lor pozitive. Avem nevoie de ambele. Este bine sa nu intoarcem rau pentru rau deoarece astfel am dubla raul, dar este si mai bine sa facem ceea ce este bine ca raul sa fie astfel biruit, si sa cautam sa facem pace, sa binecuvantam si sa slujim acelora care cauta sa ne faca rau. In felul acesta vom reduce scorul raului din lume, rasplatind raului cu bine. Cand raspunzi raului cu rau esti infrant de acesta, dar cand raspunzi raului cu bine inseamna ca ai invins raul. Si acesta este drumul crucii, dragi frati si surori. Asta inseamna sa iei in fiecare zi crucea lui Cristos.