Fapte 12:1-17, Apocalipsa 3:20
Vreau sa va spun in aceasta dimineata ca daca inimile noastre inca bat este pentru ca Domnul Isus inca nu a renuntat la noi si bate la usa ca noi sa ne deschidem inimile si sa il lasam cu adevarat sa domneasca in ele. Cred ca toti cei care traim de mai multa vreme cu cineva in casa stim sa identificam cine este la usa dupa felul in care bate la usa. Spre exemplu la noi in casa incuiem usa cara da spre holul exterior pentru ca se face curent si se deschide mereu. Dar stiu cand sotia mea, Anca bate la usa pentru ca ea are o bataie delicata care imi spune ca are rabdare si ca asteapta pana cand ma ridic de unde sunt ca sa merg sa ii deschid. Apoi Ianis are o bataie imposibil de confundat, care ma anunta ca trebuie sa merg imediat sa deschid inainte sa ne auda toti vecinii. Iar Rebeca, nici nu stii ca a fost la usa decat dupa vreo doua saptamani cand reproduce o discutie privata pe care eu si sotia mea am avut-o crezand ca nimeni nu ne aude. Dar asa cum fiecare dintre noi ne distingem in bataia noastra la usa,la fel sa stiti ca se distinge si Dumnezeu. Si daca umblam indeajuns de mult si de aproape cu Domnul vom sti sa desosebim bataia Lui la usa, de bataia lui satan si sa nu mai credem ca atunci cand Dumnezeu trimite ceva la usa noastra este de fapt de la satan sau invers. Si ce mare nevoie avem sa invatam sa distingem bataia lui Dumnezeu pentru ca ceea ce pare a fi uneori o incercare de la satan este de fapt o oportunitate de crestere spirituala de la Dumnezeu si ceea ce pare a fi o binecuvantare de la Dumnezeu este de fapt o minciuna de la satan.
Ma rog Domnului sa ne vindece de aceasta boala de care sufera omul credincios din secolul 21, care crede ca Dumnezeu ii va trimite la usa doar binecuvantari. Adevarat va spun ca uneori cand ne vom ruga pentru un lucru, acel lucru poate veni printr-o incercare. De aceea personal am invatat sa fiu mai cumpatat in a ma ruga Domnului pentru rabdare. Pentru ca stiu ca rabdarea se lucreaza prin incercare. Si acum ma gandesc de 10 ori inainte sa ii mai cer Domnului sa imi dea mai multa rabdare. Pentru ca stiu ca Dumnezeu va trimite la usa mea lucruri care ma vor provoca si ma vor scoate din sarite incat ma voi trezi actionand sub influenta a tot feluri de duhuri diferite de Duhul Sfant.
Contextul in care biserica se gasea in acest moment din Fapte 12 era unul foarte dificil. Iudeii pornisera o mare prigoana impotriva bisericii si despre asta citim in capitolul 8 al cartii. Pe deasupra in capitolul 11 vedem ca o mare foamete lovise toata lumea si pusese la grea incercare si biserica. Si ca si cum aceste lucruri nu ar fi fost de ajuns, Irod il decapitase pe Iacov, unul dintre batranii si stalpii bisericii lui Cristos, iar acum il arestase pe Petru predicatorul bisericii, avand in minte sa faca acelasi lucru si cu el. Si nu vorbim aici despre Tadeu sau Toma, fara a minimaliza in vreun fel importanta lor in lucrarea lui Dumnezeu. Vorbim despre Iacov si Petru, doi dintre cei trei care au luat parte la cele mai mari si minunate lucrari facute de Domnul in timpul vietii Sale pamantesti. Dintre cei ce vazusera acel moment sublim al schimbarii la fata a Mantuitorului impreuna cu Ioan. Cei ce fusesera luati in gradina Ghetsimani ca sa se roage pentru Isus inainte de patimile Sale. Si va marturisesc ca pe masura ce studiam acest pasaj si incepeam sa inteleg realitatea de zi cu zi in care traia biserica la acel moment, mi s-a facut rusine de lucrurile de care ma plang eu sau de care ne plangem noi astazi in biserica.
Si dupa toate aceste incercari extraordinare, dupa ce il pierdusera si pe Iacov, acum biserica era aproape sa il piarda si pe Petru. Irod il arestase pe Petru, il bagase in temnita si in urmatoarea zi urma sa il scoata inaintea poporului cu gandul de a-l decapita si pe el asa cum facuse cu Iacov.Pentru ca adevarul este ca de fiecare data cand biserica creste, va intampina opozitie si impotrivire. Si mi-am dat seama de lucrul acesta in anii de cand ii slujesc Domnului in biserica Sa. De fiecare data cand biserica incepea sa creasca, de fiecare data au venit provocari de la Dumnezeu casa ne dovedim credinciosi, dar si ispite de la satan care sa ne descurajeze. Uneori am cazut, alteori am biruit, dar stiu ca din toate am invatat pentru ca am trecut prin fiecare dintre ele cu Dumnezeu.
Si in timp ce Petru era in inchisoare, biserica se ruga pentru el fierbinte. Crestinii bateau la usile cerurilor ca Dumnezeu sa le deschida si sa le raspunda. Avem pe de o parte intentia criminala a lui Irod si pe de alta parte biserica lui Dumnezeu care se roaga. O lupta intre puterea lui satan si puterea lui Dumnezeu. Si desi nu stiau deznodamantul acesteia, copii Domnului faceau ceea ei puteau sa faca, se rugau.
Iar Scriptura ne spune ca rugaciunea lor era asemenea rugaciunii Mantuitorului din gradina Ghetsimani. O rugaciune fierbinte, fara ceas la mana, fara sa stii deznodamantul lucrurilor, dar cu credinta ca Dumnezeu este in control. Un timp de rugaciune cum astazi rar mai gasim in biserica secolului 21. Acea lupta in rugaciune, acele lacrimi si strigate fierbinti c um vedem in viata bisericii din NT si cum au existat in viata Mantuitorului nostru, asa cum citim in Evrei 5:7. Imi aduc aminte de un astfel de moment cand dupa ce am predicat intr-o tabara nationala de tineret, ne-am rugat cu lacrimi, iar Dumnezeu a cercetat inimile a doua tinere chemandu-le la pocainta chiar in acea zi. Si acela a fost momenul cand mi-am capatat renumele de “predicatorul penticostal” din biserica lui Cristos din Romania. Si la inceput va marturisesc ca m-a deranjat acest lucru, dar mai tarziu am privit mereu aceste declaratii venite din partea unora dintre fratii mei ca pe niste complimente. Caci pentru mine sa te rogi cu lacrimi si sa predici cu pasiune nu este un semn al penticostalismului, ci o imagine a crestinismului noului testament….
Si in timp ce biserica se ruga fierbinte pentru el, ce facea Petru? Ne-am gandi ca se ruga si el fierbinte, ca se inchina cu pasiune si striga la Dumnezeu. Dar cititi din nou cu mine vs.6. Cu o noapte inainte de posibila sa decapitare, dupa ce vazuse pe viu lucrul acesta intamplandu-i-se lui Iacov, Petru era in temnita, in lanturi, intre doi soldati si DORMEA. Verificati va rog si in biblia voastra, pentru ca poate este o greseala in traducerea mea. Petru chiar dormea? Cum poti sa dormi cand viata ta e in joc? Care dintre noi ar putea inchide macar un ochi intr-o astfel de noapte daca am fi in locul lui Petru? Nu cred ca exista indeajuns de mult Xanax in farmacia inimii ca sa ne faca sa dormim daca ne-am afla intr-o astfel de imprejurare. Si totusi Petru dormea. Dar nu vorbim despre acelasi Petru care atunci cand era cu Domnul Isus in barca si o furtuna s-a dezlantuit pe mare era atat de infricosat ca a venit la Isus care dormea in spatele barcii si l-a trezit intrebandu-l cum poate sa doarma asa de linistit cand barca sta sa se scufunde si ei sunt aproape sa moara? Nu este acelasi Petru? Oare ce s-a intamplat cu el? De unde aceasta transformare totala in atitudinea sa in fata incercarii si a mortii? Ce trebuie sa se intample in viata unui om ca sa poata dormi linistit in lanturi, intre doi soldati, cand cel mai probabil a doua zi urmeaza sa fie decapitat? Sa fie oare faptul ca Petru nu mai traia acum prin vedere, ci traia prin credinta? Ca acum el nu se mai lasa condus de sentimente si de emotii ca in trecut, ci de Duhul lui Dumnezeu, care facuse ca frica si nelinistea din mintea si inima lui, sa fie inlocuite cu indrazneala si pace? Vedeti iubitii Domnului, atunci cand stai zi de zi in prezenta lui Isus incepi sa traiesti tot mai mult asa cum a trait El. Petru dormea si se odihnea in acea noapte pentru ca asta invatase de la Domnul Lui sa faca si ma rog ca asta sa invatam si noi tot mai mult de la Domnul. Dar o vom face doar daca umblam aproape de El.
Si ce se intampla mai departe? In timp ce biserica se ruga fierbinte pentru el, iar Petru dormea, Domnul trimite un inger in temnita. Pentru ca atunci cand biserica face cee ace este chemata si crestinul traieste cu credinta si pacea omului sigur de mantuirea, Dumnezeu vine si face restul. Si ingerul ii aplica o lovitura la coaste lui Petru si ii striga,”scoala-te iute!” Si da, uneori cand Dumnezeu vrea sa ne trezeasca ne mai da si cate una la coaste, nu doar ne mangaie. Si priviti mai departe ce adevar minunat descoperim in vs.7-9. Inainte ca lanturile sa ii cada de la maini, Petru a trebuit sa se trezeasca si sa se supuna. Pentru ca daca vrem ca astazi sa experimentam eliberarea lui Dumnezeu indiferent de lanturile noastre atunci trebuie mai intai sa ne supunem poruncii lui Cristos. Pentru ca eliberarea vine prin credinta si supunere. Petru a crezut si s-a supus, desi pasajul ne spune ca nici nu isi dadea seama daca este treaz sau daca viseaza. Fara o astfel de atitudine niciodata nu vom fi cu adevarat liberi. “Dupa ce imi pun ordine in viata o sa ma botez. Dupa ce o sa implinesc 18 ani o sa ma pocaiesc. Dupa ce ma pun la casa mea ma intorc la Domnul. Dupa ce o sa am o situatie financiara stabila o sa daruiesc mai mult. Dupa ce primesc slujba asta o sa ma dedic mai mult slujirii.” Nu, nu o sa faci aceste lucruri. Pentru ca daca nu inveti sa te supui zi de zi in lucrurile mici, nu te vei supune nici in cele mari. Cu Dumnezeu intodeauna trebuie sa incepem toate lucrurile pentru ca El este singurul care poate sa faca ordine in haosul din viata noastra.
Si va rog sa priviti la credinta lui Petru. Cand ingerul vine la el, Petru nu sta sa il legitimeze pe inger, sa il intrebe de unde vine si ce treaba are cu el, unde o sa mearga, asa cum facem noi astazi cand Dumnezeu ne cheama sa facem ceva. “Trebuie sa simt chemarea Domnului.” Serios?Pai ceea ce asculti acum ce crezi ca este? Cantecul de leagan al Domnului? El te cheama acum sa crezi, sa te supui si sa fii eliberat cum a fost si Petru in noaptea aceea. Astazi in biserica despicam firul nu in patru, ci in patruzeci. Dumnezeu ne vorbeste in atatea moduri, dar noi avem nevoie de mai multe dovezi decat a avut Moise ca sa mearga in Egipt sau decat a avut nevoie Ghedeon ca sa il creada pe Dumnezeu ca il ridica pe el un biet cioban sa conduca poporul Israel in lupta cu midianitii. Ce vrem sa ne mai spuna sau sa ne mai faca Dumnezeu ca noi sa credem si sa ne supunem? Venim la biserica saptamana dupa saptamana si ascultam mesaj dupa mesaj, dar asteptam in continuare ca Dumnezeu sa ne vorbeasca. Petru dormea cand a venit ingerul la el si tot s-a supus cand ingerul i-a spus ce sa faca. Stiti care cred ca este diferenta dintre el si noi? El era adormit fizic in timp ce noi suntem adormiti spiritual. De aceea este atat de greu pentru generatia noastra sa mai raspunda la chemarea Domnului si la poruncile Lui. Pentru ca venim la biserica, dar suntem cu inimile amortite. Petru dormea fizic, dar multi dorm astazi spiritual nu doar in lume ci si in biserica Domnului. Petru s-a ridicat si s-a imbracat fara sa stie unde se duce pentru ca asta inseamna sa traiesti prin credinta, nu prin vedere. Petru a iesit si l-a urmat pe inger fara sa aiba habar ce urmeaza sa se intample. Ce minunat sa nu mai ai in tine softul tau de GPS, ci pe al lui Dumnezeu. Nu trebuie sa fii pierdut in pacatele tale ca sa fii in lanturi. Poti sa fii in lanturile depresiei, ale mandriei, ale amaraciunii, ale lacomiei, ale barfei, ale criticismului, ale ignorantei, ale leneviei si atat de multe altele. Sunt atatea lanturi din care Domnul Isus vrea sa ne elibereze si bate la usa. Il auzim noi? O sa ii dechidem?
Si apoi priviti in vs.10 cum pas cu pas Petru trece prin toate strajile si cand ajunge in fata portii de fier a cetatii, ea se deschide singura inaintea lui. Pentru ca asta este ceea ce Dumnezeu poate sa faca pentru noi. El va deschide portile ce sunt inchise, dar nu se va scula ca sa mearga pana acolo pentru noi. Noi trebuie sa facem asta. El va face pentru noi ceea ce noi nu putem, dar nu va face pentru noi ceea ce noi trebuie sa facem. Multi dintre noi stam astazi si batem la porti pe care Dumnezeu le-a deschis deja pentru noi, dar spre deosebire de Petru, noi refuzam sa trecem prin poarta.
Si cand si-a venit in fire, Petru a inteles ca Dumnezeu era cu El si ca El facuse posibil pentru el aceste lucruri si priviti marturia sa minunata din vs.11. Nu eu am reusit, nu doctorii, nu banii mei, ci Dumnezeu a facut asta pentru mine. Si in vs.12 citim ca el ajunge la casa Mariei, mama lui Ioan si gaseste acolo o familie care inca se ruga pentru el. Pentru ca nu incetezi sa te rogi pentru un lucru pana cand nu primesti raspuns de la Dumnezeu. M-am rugat pentru sotul meu ca sa vina la pocainta 2 ani, dar nu a venit asa ca nu m-am mai rugat de atunci. Biserica se ruga pentru Petru si o facea pana cand Petru fie venea la ei cu capul pe umeri, fie cu capul intr-un sac ca Iacov. Asa se roaga copiii lui Dumnezeu, ca vaduva staruitoare din pilda Domnului Isus din Luca 18. Si stiti ce ma entuziasmeaza foarte mult cand citesc aceste cuvinte? Sa vad aici o mama care tocmai isi inmormantase fiul din pricina numelui lui Cristos si care in loc sa fie maniata si dezamagita de Dumnezeu, ea isi deschide casa ca toti sa vina si sa se roage acum pentru Petru. Si stiu cat de greu este atunci cand pierzi pe cineva drag. Nu prea iti mai vine sa te rogi cand stii ca te-ai rugat pentru fiul tau si totusi el a murit. Sa te rogi fierbinte Domnului sa iti elibereze fiul si sa il primesti acasa fara cap, iar apoi la scurt timp sa faci din casa ta o casa de rugaciune in care oamenii lui Dumnezeu sa se intalneasca ca sa se roage pentru Petru….WOW. Sa poti sa te rogi ca Petru sa fie eliberat dupa ce te rugasei ca acest lucru sa se intampla si cu fiul tau si Dumnezeu nu a raspuns rugaciunilor tale fierbinti asa cum iti doreai, cere o credinta cat un munte. Maria ne da o marturie extraodinara aici. Cel putin la fel de mareata si de frumoasa ca a bisericii si cea a lui Petru. De astfel de Marii are nevoie biserica astazi si de astfel de Petru. Nu de oameni care se poticnesc si de umbra lor, dar se bat cu pumnul in piept ca ei sunt crestini de 20 de ani.
Si ce face Petru in vs.13? Ajunge la casa Mariei si bate la usa. Si mi-l imaginez pe Petru batand la usa ca fiul meu Ianis, cu disperare. Nu pot sa mi-l imaginez pe Petru batand ca sotia mea Anca, delicat si cu rabdare. Si o slujnica pe nume Roda vine la usa si cand ii aude vocea lui Petru este atat de entuziasmata ca in loc sa ii deschida, ea fuge in directia opusa. Si ce raspuns primeste de la frati in vs.15? “Esti nebuna!” Asta da compliment! Fratilor le era mai usor sa creada ca Petru murise si ingerul lui era la usa, decat sa creada ca Petru fusese elibearat si venise la ei. Pentru ca si noi ne-am lupta sa credem asta dupa ce ne-am rugat Domnului pentru acelasi lucru cu cateva saptamani in urma si El nu a raspuns conform asteptarilor si dorintelor noastre.
Vs.16 ne spune ca Petru nu se lasa si continua sa bata la usa. La fel cum Dumnezeu continua sa bata si la usa inimii tale astazi ca tu sa ii raspunzi si sa Il lasi sa intre. Petru nu s-a oprit cand Roda fiind atat de dezorientata si entuziasmata, a plecat din fata usii. El a continuat sa bata. Nu iti impietri inima si astazi. Nu continua in incapatanarea ta nebuneasca. Isus bate la usa inimii tale. Pocaieste-te si incepe sa traiesti viata la care ai fost chemat. Va spun ca daca ne vom deschide inimile, vom constata ca desi pare imposibil, la usa sta Cristos. La fel cum desi parea imposibil in acea zi, dar la usa lor statea Petru.
Te incurajez ca indiferent de sezonul in care te gasesti in viata ta, sa nu incetezi sa crezi ca Dumnezeu te iubeste si ca este langa tine. Nu te descuraja in rugaciune doar pentru ca data trecuta Domnul nu a raspuns cum ti-ai dorit. Ai credinta in El. Si chiar daca va trebui sa iti ingropi fiul, mama,tatal, nepoata asa cum s-a intamplat aici cu Maria, fa ceea ce tine de tine ca atunci cand vor pleca de aici, sa stii ca au plecat sa fie cu Domnul si sa stii ca va fi mai bine pentru ei. Pentru ca va aduc aminte ca Maria a fost o femeie credincioasa, care l-a urmat pe Isus de la inceput si care l-a slujit. O femeie care a venit la Isus la un moment dat sa ii ceara ca fii sai sa stea unul la dreapta si altul al stanga Sa in Imparatia Lui. Si Domnul i-a raspuns la rugaciune, dar nu asa cum se astepta ea. Iacov a fost primul dintre apostoli care a mers la Domnul, iar Ioan fratele sau a fost ultimul. Si amandoi stau acum la dreapta si la stanga Mantuitorului in Imparatia Sa. Dumnezeu rugaciunilor noastre, dar uneori o face complet diferit decat ne-am astepta noi. “Iata Eu stau la usa si bat”, spune Mantuitorul in Apocalipsa 3:20. Esti gata sa ii raspunzi astazi Domnului? Sa vii la pocainta, sau daca te-ai pocait in trecut, sa incepi sa traiesti pentru Domnul, slujindu-I cu ravna, si inchinandu-te Lui cu pasiune, nu ca pana acum? “Daca imi vei deschide, voi intra la tine, voi cina cu tine si voi fi pana la capat langa tine.” Asta este promisiunea Domnului Isus pentru fiecare dintre noi.
Si vreau sa mai faceti un lucru impreuna cu mine inainte sa ne ridicam si sa ne rugam Dumnezeului nostru minunat. Priviti din nou cu atentie la capitolul 12 din cartea faptele apostolilor. Cum a inceput capitolul? Cu Irod care dupa ce l-a decapitat de Iacov, dorea acum sa faca acelasi lucru si cu Petru. Si cum se termina? Cititi impreuna cu mine vs.21-24. Capitolul se termina cu Petru liber in bratele fratilor sai si cu Irod mort de mana lui Dumnezeu. Pentru ca nimeni nu se atinge de alesii Domnului fara sa nu plateasca pretul pentru asta mai devreme sau mai tarziu. Caci Domnul este un viteaz razboinic si daca El este pentru noi cine poate sta impotriva noastra? Acesta este Dumnezeul caruia ai venit astazi sa I te inchini si caruia pleci de aici ca sa ii slujesti. Lauda numele Lui! Sa ne rugam!