Studiu al epistolei către Romani 3

Romani 3:9-30

Dupa ce demasca pe rand nelegiuirea neamurilor si apoi fatarnicia iudeilor, Pavel vine si adreseaza in Romani 3:9 o intrebare: “Ce urmeaza atunci, suntem noi mai buni decat ei?” Si doresc sa luam foarte personal aceasta intrebare astazi pe masura ce studiem mesajul apostolului din Romani 3. Am vazut cum sunt cei ce nu il cunosc pe Dumnezeu, am vazut apoi cum sunt evreii care pretind ca il cunosc pe Dumnezeu. Acum sa incercam sa raspundem la intrebarea: “suntem noi mai buni decat au fost ei atunci?”

Si raspunsul lui Pavel vine imediat. Nici nu ne da timp de gandire. El spune fara nici o urma de indoiala, “nicidecum!” Si ofera sapte citate din Vechiul Testament, primul din Eclesiastul, cinci din psalmi si unul din Isaia prin care marturiseste nelegiuirea universala a omului. Si din acest tablou sumbru pictat de Pavel ies la iveala trei caracteristici in ceea ce priveste caracterul murdar al pacatului.                                                                  

In primul rand, pacatul este revolta eului impotriva lui Dumnezeu si detronarea Lui in schimbul intronarii noastre. Pacatul este in cele din urma auto zeificarea, fiind hotararea nebuneasca a omului de a ocupa locul care Ii apartine numai lui Dumnezeu. Dumnezeu proclama faptul ca noi nu il cautam deloc, ca nu facem din slava Lui, preocuparea noastra primordiala, ca nu l-am pus pe El inaintea ochilor nostri, ca nu exista loc pentru El in gandurile noastre si ca nu Il iubim cu toata puterea noastra.              

In al doilea rand aceste versete demonstreaza caracterul atotpatrunzator al pacatului. Cu alte cuvinte pacatul afecteaza fiecare parte a fiintei omului, de la minte, emotii, sexualitate, constiinta si vointa. In vs.13-17 vedem o astfel de descriere  a diverselor parti ale corpului care sunt infectate de pacat. Fiecare madular a fost dat omului ca sa slujeasca aproapelui sau si Dumnezeului ce l-a creat. In schimb pacatul face ca ele sa produca suferinta oomenilor si sa Il dezonoreze pe Dumnezeu. Toti oamenii sunt stricati. Asta nu inseamna ca toti sunt betivi, curvari, criminali sau violatori. Pe de o parte nimeni nu este atat de rau pe cat ar putea fi, dar nu este nici atat de bun pe cat ar putea sa fie.                                                             

In al treilea rand descoperim aici caracterul universal al pacatului, vs.10-12. Toti s-au abatut si si-au urmat propriul drum asa ca nimeni nu este neprihanit, nici unul macar. Sa fii un om neprihanit inseamna sa traiesti in conformitate cu legea lui Dumnezeu. Si indiferent de cat de nobil si idealist ar fi fost un om, nu a putut sa treaca testul legii.

Vs.19 spune ca fiecare om trebuie sa taca pentru ca toti au fost gasiti vinovati inaintea lui Dumnezeu, iudei si neamuri. Nimeni nu are scuze si toti sunt vrednici de judecata lui Dumnezeu. Este asemenea celui ce sta in fata judecatorului la tribunal si in fata tuturor dovezilor ce il incrimineaza este pur si simplu redus la tacere si nu mai poate spune nimic in apararea lui. Singurul lucru pe care il poate face este sa astepte pronuntarea sentintei si executarea acesteia. Asadar neamurile nu se pot dezvinovati (1:20), iudei nu au nici o scuza la randul lor (2:1) si intreaga lume este gasita vinovata inaintea lui Dumnezeu (3:19). Pentru ca toti desi au stiut indeajuns despre Dumnezeu cat sa stie ca trebuie sa traiasca in ascultare de El, totusi au ales sa nu o faca.

In vs.20 Pavel spune ca prin lege vine cunostinta deplina a tot ce inseamna pacat. Ea a adus omului cunostinta despre pacat si nu mantuirea de pacat. Martin Luther a spus: “Legea a avut drept scop principal nu sa ii faca pe oameni mai buni, ci mai rai, descoperind fiecaruia in mod clar pacatul propriu, ca avand o astfel de cunostinta ei sa se simta umiliti, ingroziti si zdrobiti si sa ii impinga astfel spre harul lui Dumnezeu, ajungand in cele din urma la  mantuirea in Cristos.” Cum reactionam noi astazi in fata unei astfel de demascari devastatoare a pacatului si a vinovatiei universale a omului? Nu putem sa continuam sa o negam, sa incercam sa fugim de ea, sa cautam tot felul de scuze, sa dam vina pe genele noastre sau pe societate. Nici un om nu este o victima neajutorata a societatii, ci fiecare este responsabil de propriul comportament.

Asadar primul lucru pe care il putem face in fata acestei realitati dure este sa acceptam ca adevarat acest diagnostic crunt pus de Dumnezeu pentru conditia intregii umanitati.                                                                  

Al doilea lucru este sa cautam cu disperare si urgenta singurul refugiu din calea dreptei judecati a lui Dumnezeu, care este Isus Cristos. Fara Cristos nici unul dintre noi nu avem nici un argument de dezvinovatire cand stam in fata judecatii lui Dumnezeu. Abia atunci vom fi pregatiti sa auzim si sa intelegem deplin acest maret “dar acum” din vs.21. prin care apostolul Pavel incepe sa explice modul in care Dumnezeu a intervenit prin Cristos si jertfa Sa, in mantuirea noastra.

In cele din urma aceste versete ne indeamna sa Il vestim pe Cristos tuturor. Nu avem monopol pe vestea buna a lui Dumnezeu. Peste tot in jurul nostru sunt oameni care au cunoscut intr-o masura mai mica sau mai mare pe Dumnezeu si in mod voit au ales sa traiasca respingand autoritatea Sa. Fiecare dintre ei stau vinovati astazi in fata lui Dumnezeu. Educatia, religiozitatea si neprihanirea lor nu ii poate mnatui. Numai Cristos o poate face.

In versetele de la 21-26 Pavel vorbeste despre neprihanirea lui Dumnezeu descoperita prin crucea lui Cristos.

Toti oamenii, indiferent de educatie, rasa, pozitie sociala, cultura sau religiozitate sunt fara exceptie pacatosi, vinovati si fara vreun argument prin care sa se poata apara inaintea lui Dumnezeu. Aceasta este conditia omului descrisa de Pavel de la Romani 1:18 pana la 3:20. Daca totul s-ar opri aici atunci nu ar exista nici o urma de speranta pentru om. Condamnarea ar fi meritata si sigura pentru fiecare suflet.

“Dar acum”, ne spune Pavel, Dumnezeu a intervenit si dupa noaptea lunga, grea si infricosatoare, pentru om rasare in sfarsit soarele si intunericul este inundat de lumina, vs.21. Pavel ne prezinta tuturor neprihanirea lui Dumnezeu. In contrast cu mania si judecata lui Dumnezeu impotriva celor ce savarsesc raul, apostolul prezinta harul lui Dumnezeu pentru pacatosii care cred si se pocaiesc. Astfel omul primeste in loc de judecata, indreptatire.

Aceste sase versete au o valoare inestimabila pentru noi toti. Nu putini sunt cei ce au afirmat ca ele reprezinta inima acestei epistole si chiar cel mai important paragraf din toate epistolele noului testament.                        In vs.22 Pavel subliniaza ca acum este disponibila o neprihanire autentica, care este oferita de Dumnezeu, pe care o primim prin credinta si care este disponibila pentru toti oamenii. Fara indoiala ca existe grade diferite de pacatosenie ale omului. Unii sunt mai pacatosi ca altii, dar nici unul nu se poate apropia de standardul sfinteniei lui Dumnezeu. Cineva descria aceasta idee spunand: “Tarfa, criminalul si violatorul poate ca stau in adancul unei mine, in timp ce mincinosul, laudarosul si  calomniatorul stau pe varful unui munte, dar neputinta acestora din urma de a atinge stelele este la fel de mare ca si a celor dintai. Si unii si altii sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu. Iar John Calvin spunea ca, “nimeni nu poate imbraca neprihanirea lui Cristos fara sa fie nascut din nou.”

In vs.24-26 apostolul ne prezinta trei adevaruri fundamentale in legatura cu indreptatirea pe care o primim de la Dumnezeu. Vorbeste despre sursa si originea ei. Ne spune care este temeiul pe care ea se bazeaza. Si in cele din urma modul in care poate fi primita de om.

Sursa si originea indreptatirii noastre este Dumnezeu si harul Sau. Nu noi il cautam pe Dumnezeu, ci El ne cauta pe noi. Initiativa ii apartine Lui. Harul este exprimarea dragostea si a bunavointei lui Dumnezeu, Ioan 15:16.

Temeiul indreptatii noastre este Cristos si crucea Sa. Crucea lui Cristos este motivul pentru care Dumnezeu ne poate oferi indreptatirea. Nu stiu cat de mult constientizam valoarea acestor cuvinte: rascumparare, ispasire si neprihanire a celui pacatos care are credinta in Isus, Coloseni 2:14.

Modul in care primim indreptatirea lui Dumnezeu este prin credinta, vs.22,25 si 26. Indreptatirea este posibila numai prin harul lui Dumnezeu, numai in Cristos si prin credinta in El. Credinta nu este meritul nostru ci al Evangheliei, Romani 10:17.

Indreptatirea a carei sursa este Dumnezeu si harul Lui, al carei temei este Cristos si crucea Sa si a carei modalitate de primire este exclusiv prin credinta constituie inima evangheliei lui Isus Cristos. Nu exista nici o alta religie sau ideologie care sa proclame o iertare fara plata si o viata noua pentru oameni care nu au facut nimic ca sa o merite, ba dimpotriva au facut totul pentru a fi pedepsiti si condamnati.

Toate celelalte religii sau curente umaniste invata o forma sau alta de auto mantuire prin fapte bune, neprihanire proprie sau filantropie. Vorbesc despre cum omul se poate apropia prin propriile eforturi de Dumnezeu. Nici una dintre religiile non crestine nu a inteles ca intre Dumnezeul sfant si omul pacatos este o prapastie imposibil de escaladat. De aceea omul are nevoie ca Dumnezeu sa preia initiativa, sa ii ofere har si sa creeze o punte prin care omul pierdut sa poata fi gasit. Acea punte este Cristos si crucea Sa si modul in care pasesti pe ea este prin credinta. Amin!

This entry was posted in Studiu Biblic. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

code