Capitolul 8:1-17
Romani 8 este fara indoiala unul dintre cele mai cunoscute si indragite capitole ale NT. Un capitol in care Pavel se concentreaza exclusiv asupra lucrarii Duhului Sfant. Dupa ce in capitolul sapte apostolul face o singura referire la Duhul Sfant, in capitolul opt face referire la El de 19 ori. Scopul este acela de a arata contrastul fundamental dintre neputinta legii si puterea Duhului. Viata crestina este viata traita prin Duhul, iar fara El adevarata ucenicie crestina este imposibila. Tema dominanta a acestui capitol este siguranta absoluta de care se bucura copiii lui Dumnezeu. Sa ai Duhul este semnul caracteristic al celor mantuiti care cu adevarat ii apartin lui Cristos.
Capitolul este compus din trei sectiuni. Prima descrie complexitatea lucrarii Duhului Sfant, a doua vorbeste despre slava viitoare a copiilor lui Dumnezeu, iar a treia subliniaza statornicia dragostei lui Dumnezeu pentru ei. Astazi o sa vorbim despre prima parte a capitolului 8, lucrarea Duhului Sfant.
Cuvintele, “asadar acum” cu care incepe capitolul, ne spun ca prima binecuvantare a mantuirii este aratata prin faptul ca acum nu mai este nici o condamnare pentru cei ce sunt in Cristos Isus. Lipsa condamnarii noastre se datoreaza actiunii lui Dumnezeu de a ne oferi indreptatire prin Isus Cristos, un lucru pe care noi singuri nu il puteam obtine niciodata. Cel de-al doilea privilegiu al mantuirii este enuntat in vs.2. Suntem eliberati de legea pacatului si a mortii. Pavel insasi avusese parte de o astfel de eliberare. De aceea putem remarca ca versetul doi este singurul din tot capitolul 8 unde Pavel se adreseaza la persoana intai singular. Prin aceasta doreste sa ne sublinieze ca si el fusese izbavit de Cristos si pecetluit prin Duhul Sfant. Pavel numeste aceasta lucrare a lui Dumnezeu, legea Duhului vietii sau legea datatoare de viata a Duhului.
Metoda prin care evanghelia ne elibereaza este dezvoltata de apostol in vs.3-4. Mai intai Dumnezeu a avut initiativa de a face un lucru care era cu neputinta pentru lege. Legea nu putea nici sa indreptateasca si nici sa sfinteasca, deoarece firea pamanteasca din om o facea sa fie fara putere. Neputinta nu a constat in lege ci in om, in natura noastra sa cazuta si egoista. Asa ca ceea ce legea slabita de pacat nu a putut face, a facut Dumnezeu. El a rezolvat atat problema indreptatirii noastre prin jertfa lui Cristos cat si pe cea a sfintirii noastre prin lucrarea Duhul Sau cel Sfant. Dumnezeu ne indreptateste si astazi prin fiul Sau si ne sfinteste prin Duhul Sau. Scopul imediat al mortii lui Cristos afost ca prin El noi sa primim iertare, dar scopul final al lui Dumnezeu in trimiterea Fiului Sau pe pamant a fost ca dupa ce primim iertare si curatire prin sangele nevinovat al Fiului Sau, Duhul Sfant sa poate veni ca sa locuiasca in noi si astfel sa putem trai prin El, nu in perfectiune, dar in supunere si placere fata de voia Tatalui.
Dumnezeu a profetit aceste lucruri prin proorocii Sai, Ezechiel cand a spus, “Voi pune Duhul Meu in voi” si prin Ieremia care a proclamat, “voi pune Legea mea inlauntrul lor si o voi scrie in inima lor.” Cand prin sangele lui Isus primim iertare, trupurile noastre sunt gata sa primeascain ele Duhul Sau pe care Tatal il trimite si care practic scrie legea lui Dumnezeu in noi in fiecare zi in care noi umblam prin Duhul. Sfintirea noastra reprezinta scopul suprem al intruparii lui Isus si a ispasirii pe care El a facut-o la cruce. Ca noi sa devenim un popor Sfant al lui Dumnezeu, care isi gaseste placerea sa traiasca in legea Lui.
In vs.5-8 apostolul ne descopera gandirea Duhului si dezvolta aceasta antiteza dintre carne si Duh care apare in fiecare verset. Scopul lui este acela de a ne face sa intelegem ca ascultarea de legea lui Dumnezeu este posibila doar pentru aceia care traiesc potrivit cu Duhul. Duhul Sfant nu doar ca ne naste din nou, dar vine si locuieste in toti cei care suntem ai lui Dumnezeu facand posibila trairea noastra dupa placul si voia Tatalui. Pavel descrie aceasta lupta intre carne si Duh si in Galateni 5:16-26, subliniind acolo ca cele doua sunt intr-un conflict permanent si ireconciliabil. Dar aici Pavel se concentreaza asupra gandului si a mentalitatii celor ce sunt caracterizati de umblarea fie prin fire, fie prin Duh si spune:
In primul rand, mentalitatea noastra exprima natura noastra fundamentala, de crestin sau de necrestin. Unii umbla in fire, altii in Duh. Cel ce umbla prin Duhul gandeste altfel decat ceilalti pentru ca el este altfel decat ei. Natura noastra va determina mentalitatea noastra si modul in care gandim despre toate lucrurile din aceasta viata. Si acest lucru va face diferenta dintre biruinta si neputinta, dintre ingrijorare si pace, dintre amaraciune si bucurie, dintre curaj si teama.
In al doilea rand, mentalitatea noastra are consecinte eterne. Gandul omului controlat de fire este moarte, in timp ce gandul omului controlat de Duhul este viata si pace. Mentalitatea oamenilor stapaniti de Duhul atrage dupa sine viata si pace. Ei sunt vii fata de Dumnezeu, sunt insetati dupa prezenta Sa si sunt conectati la realitatile spirituale. Ei au pace cu Dumnezeu, stiu cum sa traiasca in pace cu aproapele lor si au pace interioara.
In al treilea rand, mentalitatea noastra vizeaza atitudinea noastra fata de Dumnezeu. Motivul pentru care gandul carnii este moarte este acela ca ea este ostila fata de Dumnezeu, in timp ce aceia care sunt in Duhul se lasa pe ei deoparte pentru a-I fi placuti lui Dumnezeu in orice lucru. Astfel vom trai vieti care Il cinstesc, Il onoreaza si Il marturisesc pe Dumnezeu. Diferentele dintre oameni desi par atat de multe, de fapt nu sunt. Fiecare om de pe acest pamant este pierdut sau mantuit. Nascut din nou sau mort in pacatele sale. Traieste prin Duhul sau traieste prin fire. Una are ca finalitate viata in timp ce cealalta are moartea. De aceea mintea noastra joaca un rol atat de important in comportamentul nostru, dar si in destinul nostru vesnic.
In vs.de la 9-15 apostolul ne descopera ce inseamna ca Duhul sa salasluiasca in noi. In acest punct apostolul face trecerea de la persoana a treia plural la persoana a doua plural, adresandu-li-se in mod personal cititorilor epistolei sale, vs.9. Acest verset este foarte important pentru ca ne invata ca semnul distinctiv al credinciosului autentic il reprezinta aceasta posesiune a Duhului Sfant care salasluieste in el. Cristos Domnul a promis in Ioan 14:17 ca Duhul va ramane in noi si va fi cu noi. Ca urmare a acestei fagaduinte, fiecare crestin nascut din nou a primit Duhul, iar trupul sau a devenit un templu pentru acesta. Bineinteles ca binecuvantarea Duhului Sfant in viata crestinului este foarte mare si cu experiente bogate, complexe si minunate, dar salasluirea personala a Duhului Sfant in credincios reprezinta privilegiul sau de la inceput. In consecinta cele trei persoane ale Trinitatii sunt insepararabile. Tatal lucreaza prin fiul si Fiul lucreaza prin Duhul. Oriunde se afla unul dintre ei, acolo sunt prezenti si ceilalti doi, Ioan 14:16-23.
Pavel continua si vorbeste mai departe despre doua consecinte majore ale acestei salasluirii a Duhului in noi. Atat vs. 10 cat si 11 incep cu “daca” si nu pentru a contesta prezenta Duhului in crestin, ci pentru a sublinia consecintele locuirii Lui in el. Duhul pot sa il inflacarez sau sa il intristez, sa il aprind sau sa il sting. Destinul final al trupurilor noastre nu este moartea, ci invierea. Spre acest adevar isi indreapta apostolul atentia in vs.11. Trupurile noastre nu sunt inca rascumparate, dar vor fi si noi asteptam acest moment cu nerabdare. Cum putem fi siguri ca acest lucru se va intampla. Datorita Duhului care locuieste in noi. El este nu numai Duhul vietii, dar este si Duhul invierii. Invierea lui Cristos este garantia si tiparul invierii noastre. Acelasi Duh care da viata duhurilor noastre, vs.10, va da viata si trupurilor noastre, vs.11.
Ca urmarea a acestor lucruri apostolul spune in vs.12 ca acum avem o obligatie sau o datorie de a trai o viata neprihanita. Nu mai avem obligatia de a trai pentru firea pacatoasa, in schimb datoria noastra este fata de Duhul ca sa traim dupa indemnurile si dorintele Lui. Versetul 13 ne prezinta aceasta optiune de tip viata, moarte pe care o avem. Exista un fel de viata pe care o poti trai dar in final duce la moarte si altul care duce la final la viata.
In vs.14-17 Pavel ne vorbeste despre marturia Duhului si subliniaza patru lucruri importante despre Duhul Sfant in aceste versete. Primul este ca Duhul ne conduce spre sfintenie. Al doilea este ca in relatia noastra cu Dumnezeu, El inlocuieste teama cu libertatea. Al treilea adevar despre marturia Duhului este ca El ne ofera privilegiul sa strigam Ava catre Dumnezeu in rugaciunile noastre. A patru marturie este ca in Cristos suntem mostenitori ai lui Dumnezeu. Asadar sfintenia, libertatea, intimitatea cu Tatal si roada vesnica sunt toate marturii ale Duhului Sfant care locuieste in cei ce sunt copiii lui Dumnezeu.
Haideti sa le luam putin pe rand.
Duhul ne conduce spre starea de sfintenie, vs.14. Copiii lui Dumnezeu sunt caracterizati in viata lor de o calauzire constanta si permanenta a Duhului Sfant. Astfel dezvoltam o relatie personala, speciala, unica, intima cu Tatal nostru ceresc impreuna cu indrazneala de a veni inaintea Sa ca fii in rugaciune.
Duhul pune in inima noastra libertatea in locul fricii, vs.15. Pavel foloseste imaginea robiei si a libertatii pentru a aseza in contrast doua era, vechiul si noul, ceea ce aveam inainte de convertire si ceea ce avem acum in Cristos. Trecutul nostru era sub influenta fricii de condamnarea lui Dumnezeu, prezentul insa ne face sa traim cu nadejde ca Cel ce este Judecator ne este acum si Tata. Totul s-a schimbat pentru cel ce este in Cristos si in care locuieste Duhul Sfant.
Duhul marturiseste despre noi ca suntem copii ai lui Dumnezeu, vs.16. “Ava” este un cuvant cu adevarat special. Este formula de adresare a Domnului Isus in rugaciunile Sale inaltate lui Dumnezeu. Nici un iudeu nu ar fi indraznit sa I se adreseze astfel lui Dumnezeu, dar Duhul spune ca El poate sa faca lucrul acesta pentru noi. Atat de intima poate fi relatia noastra cu Tatal prin partasia cu Fiul si locuirea Duhului Sfant in noi. De aceea in rugaciunile noastre cuvintele pe care le spunem ne apartin, dar marturia inaintea lui Dumnezeu este a Duhului Sfant.
Duhul proclama ca suntem mostenitori ai lui Dumnezeu, vs.17. Primul lucru la care ne gandim cand citim acest verset este cu privire la lucrurile pe care Dumnezeu ni le va da in ceruri pentru ca aceasta este natura noastra umana, “Doamne noua ce ne iese ca am lasat totul si te-am urmat?” Asta l-a intrebat si Petru pe Domnul Isus, daca va aduceti aminte. Dar ma gandeam ca acest verset este posibil sa spuna ca mostenirea pe care urmeaza sa o primim este mai mult decat binecuvantarile ceresti, este Dumnezeu Insusi. Mostenirea noastra este Dumnezeu si faptul ca vom putea sa fim cu el clipa de clipa pentru o vesnicie. Asa cum a fost si in cazul levitilor daca citim in Deuteronom 18:1-2, sau cum vedem scris in Psalmul 73:25-26.
Se face insa aici inca o mica precizare: “daca suferim impreuna cu El ca sa fim si proslaviti impreuna cu El.” Scriptura pune mereu acceptul pe faptul ca suferinta este drumul spre slava, asa cum a fost si in cazul lui Cristos, Luca 24:26. Petru sustine si el acelasi adevar in 1 Petru 4:13. Sa fii ucenic autentic al lui Isus inseamna sa te faci una cu El atat in suferintele Sale cat si in slava Lui. Drum spre ceruri trece pe la cruce. Fara cruce nu exista ceruri. De aceea Domnul ne spune ain fiecare zi cand ne trezim luam crucea Sa si mergem mai departe.
Asadar iubitii Domnului, ce adevarari minunate ne descopera aceste versete, nu? Duhul Sfant are drept scop sa ne aduca siguranta si sa ne duca in siguranta in cerurile vesnice. Duhul ne-a eliberat din robia legii, dandu-ne in acelasi timp puterea de a trai dupa voia lui Dumnezeu; Duhul este cel ce aliniaza gandirea si mentalitatea noastra slaba cu cea de invingatori a lui Dumnezeu; Duhul locuieste in noi si ne indeamna sa traim dupa placerea lui Dumnezeu, nu dupa indemnurile firii; Duhul mijloceste pentu noi in rugaciune inaintea Tatalui si marturiseste pentru noi ca suntem copiii lui Dumnezeu si mostenitori ai Sai impreuna cu Mantuitorul nostru, Isus Cristos. Slavit sa fie Dumnezeu Tatal pentru Fiul Sau si pentru Duhul Sau cel vesnic, darul Sau extraordinar pentru copiii Lui. Amin!