Capitolul 7
Inainte de a citi Romani 7 sa ne amintim putin ce anume a scris Pavel pana in acest punct despre scopul pentru care Dumnezeu a dat legea. El spune ca teoretic, omul care implineste toata legea va trai prin ea. Dar cum practic nici o fiinta umana nu a reusit vreodata sa implineasca toata legea, ea nu poate fi o cale spre mantuire. Pavel a spus ca legea ne-a descoperit pacatul 3:20; il osandeste pe pacatos 3:19; si defineste pacatul ca fiind incalcarea legii lui Dumnezeu, 4:15, 5:13. In consecinta, pacatosii sunt indreptatiti de catre Dumnezeu nu prin ascultarea de lege, ci prin credinta in Domnul Isus Cristos, 3:27.
Pana in acest punct toate referirile lui Pavel cu privire la lege au fost negative. Legea descopera pacatul, nu poate sa mantuiasca si aduce manie si nu har. In capitolul 6:14-15, Pavel face poate cea mai socanta afirmatie pentru urechile iudeilor spunand ca acum credinciosii nu mai sunt sub lege, ci sunt sub har. Aceasta afirmatie deschide practic larg portile catre ceea ce el ne spune mai apoi in capitolul 7.
De cate ori intalnim o afirmatie negativa, nu o putem interpreta decat dupa ce am identificat celalalt termen cu care este in contrast. De exemplu. Daca cineva ne-ar spune “Tu nu esti om.” Fara sa adauge apoi si un element pozitiv, am interpreta aceasta afirmatie ca pe o insulta, nu? Dar daca ar spune: “Tu nu esti om, esti un inger.” Atunci am primi acest lucru ca pe un compliment. La fel este si daca v-as spune, “nu am mai facut baie de o saptamana”. Imediat v-ati uita urat la mine si probabil ca v-ar fi mila de sotia mea. Dar daca spun ca nu am mai facut baie de o luna, insa am facut dus in fiecare zi, atunci lucrurile s-ar schimba, nu?
Asta face Pavel cand spune ca nu mai suntem sub lege. Daca s-ar fi oprit aici, atunci ar fi fost o afirmatie negativa si ofensatoare pentru iudei. Dar el a continuat spunand ca nu mai suntem sub lege, ci suntem sub har. Legea ramane bineinteles in continuare o descoperire a voii lui Dumnezeu in ceea ce priveste moralitatea omului pe care El asteapta sa vada ca o implinim in vietile noastre, dar doar atat. Indreptatirea si sfintirea noastra nu tin de lege, ci tin de harul lui Dumnezeu. Noi nu trebuie sa facem nimic ca sa capatam indreptatire in ochii Lui si nici ca sa primim statutul de sfinti in viata noastra. Acestea sunt exclusiv lucrarile Sale. Nu este o lucrare a legii, ci o lucrare a Duhului. In versetele de la 1-6 Pavel foloseste metafora casatoriei. El incepe acest paragraf adresandu-se cu afectiune cititorilor epistolei cu apelativul “fratilor” si intrebandu-i pentru a treia oara de la inceputul cartii, “nu stiti?” Dupa ce a intrebat acest lucru despre botez in 6:3 si despre implicatiile robiei in 6:16, acum ii intreaba, daca nu stiu ca legea are in present o juristictie limitata, adica ea nu mai are autoritate in toate aspectele relatiei noastre cu Dumnezeu. Si tema principala a acestui paragraf este izbavirea de lege, pentru ca Pavel foloseste aceasta expresie de trei ori, in vs.2, 3, 6.
Pavel enunta patru lucruri in aceste prime sase versete ale capitolului 7:
1.Principiul legal, vs.1. “Legea avea stapanire asupra omului cata vreme el traia.” Sau, “legea era obligatorie pentru o persoana numai in timpul vietii sale. Acesta este un principiu al vietii omenesti. Cat timp suntem in viata trebuie sa traim dupa legile ce sunt in vigoare. Pavel exprima autoritatea legii si spune ca ea este limitata la durata vietii noastre. Moartea este cea care o invalideaza si aduce dezlegare pentru cel mort de toate obligatiile contractuale. Dupa ce ai murit nu mai ai obligativitatea de a te supune legii.
2. Ilustratia conjugala, vs.2-3. Pavel alege casatoria ca exemplu al acestui principiu general si odata cu ilustratia extinde principiul. Moartea nu schimba doar obligatiile celui decedat, ci si obligatiile supravietuitorilor care fusesera intr-un legamant cu acea persoana, vs.2.Constrastul este evident: legea o leaga pe sotie de sot, iar moartea sotului o elibereaza, eliberarea ei fiind una deplina. Cat timp ii traieste barbatul, daca ea se marita cu altul, atunci este numita preacurva. Daca ii moare insa barbatul, ea este libera sa se recasatoreasca deoarece a fost dezlegata de legea care anterior o legase de sotul ei. Moartea sotului face diferenta dintre o viitoare casatorie adultera sau nu. Numai moartea ii putea aduce eliberare de legea casatoriei si dreptul de a se recasatori. Pavel foloseste aceste principii pentru a da mai apoi in vs.4, o aplicatie teologica.
3. Aplicatia teologica, vs.4. Pavel face legatura intre legile omenesti si legea lui Dumnezeu. Legea data de Dumnezeu lui Moise avea stapanire la randul ei asupra omului pana la moartea sa. Anterior omul fusese casatorit cu legea si se afla sub autoritatea ei, dar prin trupul rastignit al lui Cristos, el au murit fata de obligatiile legii si acum se poate recasatori ca sa apartina Altuia si anume, Celui ce a fost inviat din morti. Cu alte cuvinte Pavel ne spune ca Isus a murit in trup, iar moartea Sa ne-a fost atribuita noua, si acum suntem eliberati de relatia de casatorie cu Legea pentru ca am murit si avem dreptul sa ne recasatorim si sa intram in legamant cu Acela care a inviat, Cristos.
Sa observam acum asemanarile dintre Romani 6, unde apostolul vorbeste despre eliberarea de pacat si Romani 7 unde Pavel descrie eliberarea de lege. La fel cum am murit fata de pacat, la fel am murit fata de lege. Dupa cum am murit fata de pacat prin unirea in moartea lui Cristos, la fel am murit fata de lege prin trupul lui Cristos. Asa cum am fost indreptatiti si eliberati de pacat, la fel am fost eliberati si fata de lege. Dupa cum am luat parte la invierea lui Cristos prin botez, la fel acum ii apartinem Celui care a fost inviat din morti. Si dupa cum roada pe care o seceram duce la sfintire, tot asa acum roada pe care o aducem este pentru Dumnezeu.
Asadar scopul imediat al mortii noastre impreuna cu Cristos fata de lege este ca sa ii apartinem lui Isus, iar scopul final este ca sa ii aducem roada lui Dumnezeu.
4. O antiteza fundamentala, vs.5-6. Apostolul descrie in aceste doua versete antiteza dintre doua veacuri, doua legaminte si doua dispensatii. Si intrucat fiecare dintre noi a fost transferat din omul cel vechi in omul cel nou, la fel este o antiteza acum si intre viata noastra veche si cea de dupa convertirea noastra. Vs. 5 ne spune ca in vechea viata eram dominati de un cvartet inspaimantator: carnea, legea, pacatul si moartea. Dar in noua noastra viata fiind izbaviti de lege, suntem robii lui Dumnezeu si traim prin puterea Duhului Sfant. Nu exista comparatie intre cele doua. Inainte eram in carne, acum suntem in Duhul. Eram atatati de lege, dar acum suntem dezlegati de ea. Aduceam roada pentru moarte, dar acum aducem roada pentru viata. Si ceea ce a adus aceasta transformare izbitoare in viata noastra a fost acel eveniment unic al mortii si invierii. Prin moartea noastra cu Cristos care a avut loc in momentul ingroparii in apa si prin invierecu El in clipa cand am iesit din apa.
Asadar mai are in present legea,un caracter obligatoriu pentru crestini? Mai trebuie sa ascultam noi astazi de ea? As spune ca da si nu! Da in sensul ca libertatea crestina este libertatea de a sluji, si nu de a pacatui. Suntem in continuare robi, dar robi ai lui Dumnezeu si ai dreptatii, nu ai pacatului. Si nu, pentru ca motivul slujirii noastre s-a schimbat. Acum nu mai slujim pentru ca legea stapaneste peste noi si suntem obligati sa o facem, ci pentru ca suntem in legamant cu Cristos, El este Mirele nostru si ne dorim sa facem asta pentru El. Nu slujim ca sa fim mantuiti, ci pentru ca suntem mantuiti nu mai putem sa traim fara sa nu Il slujim pe Acela ce ne-a dat darul mantuirii. Si cum slujim? Pavel ne spune in vs.6 ca slujim lui Dumnezeu intr-un Duh nou. Duhul lui Dumnezeu din crestin este caracteristica distinctiva a noului legamant si a noii vieti in Cristos.
In incheiere as vrea doar sa adaug cateva lucruri despre lucrarile minunate pe care Duhul Sfant le face astazi pentru noi. Pentru ca Duhul Sfant este esential atat pentru viata noastra de aici cat si pentru vesnicie. Si rolul Sau este atat de vital ca noi am acordat aici la Sibiu aproape o jumatate de an, dedicandu-ne saptamana de saptamana studiului despre Duhul Sfant. Duhul Sfant este ceea ce ne motiveza pentru a trai o viata evlavioasa, curatenia vietii noastre este un rezultat al umblarii prin Duhul. El este Cel ce mijloceste pentru noi inaintea lui Dumnezeu, dar si Cel care lucreaza in noi caracterul sfant al lui Dumnezeu prin producerea roadelor Sale. Toate aceste lucruri fac referire la ceea ce Duhul Sfant face pentru noi in prezent. In ceea ce priveste vesnicia, cea mai minunata lucrarea a Duhului Sfant este ca El reprezinta pecetea si sigiliul pe care Dumnezeu il pune peste copiii Sai pentru ziua judecatii, 2 Corinteni 1:21-22, Efeseni 1:13-14. Amin!