Studiu al epistolei către Romani 7

Romani 6:1-14

Dupa ce in capitolul cinci apostolul ne umple inimile de pace si bucurie sfanta amintindu-ne ca acum nu mai suntem in Adam ci suntem in Cristos si datorita Lui suntem indreptatiti si socotiti neprihaniti inaintea lui Dumnezeu, iar prin credinta, avem pace cu Tatal, traim zi de zi in harul Sau avand nadejdea slavei in inimi si suflete. Capitolul cinci este o imagine superba a triumfului harului in vietile noastre pe fundalul sumbru al vinovatiei si pacatoseniei omului.                         

In capitolul sase apostolul incepe sa vorbeasca despre viata crestina, despre crestere spirituala si ucenicie. Dupa ce descrie limpede lucrarea de indreptatire facuta de Isus Cristos in vietile noastre in capitolul precedent, Pavel vorbeste acum despre procesul de sfintire al crestinului.

„Ce vom zice acum? Sa pacatuim mereu ca sa se inmulteasca harul?„ Submineaza harul cumva responsabilitatea morala, promovand pacatuirea fara nici un fel de grija? Nicidecum! In nici un caz! Categoric nu! Daca toti am intelege semnificatia botezului si a convertirii noastre descrisa in vs.3-7, atunci aceasta intrebare nu si-ar mai avea rostul. Pavel pune la randul sau o intrebare pentru fiecare, „noi care am murit fata de pacat, cum sa mai traim in pacat?”

Unirea cu Cristos este mesajul vs.1-14. Apostolul incepe prin respingerea categorica a idei ca harul lui Dumnezeu ne da acum dreptul sa pacatuim si logica lui este exprimata in cativa pasi. Si despre acesti pasi vom vorbi azi.

1.Am murit fata de pacat. De aceea e absolut normal sa nu mai putem trai pentru ceva fata de care am murit.

2.Modul prin care am murit fata de pacat este prin botezul care ne-a unit cu Cristos in moartea Sa.

3.Daca am avut parte de Cristos in moartea Sa, atunci vom avea parte si de o viata noua in El.

4.Firea noastra veche a fost rastignita cu Cristos ca astfel sa putem fi eliberati de robia pacatului.

5.In viata noastra ca si in cea a lui Cristos a existat o moarte si o inviere. Asa cum El a murit pentru pacat, noi trebuie sa murim fata de pacat si cum El a trait pentru voia Tatalui la fel sa traim si noi.

6.Sa realizam ca noi suntem acum ceea ce a fost Cristos, morti fata de pacat si vii pentru Dumnezeu.

7.Sa oferim Domnului trupurile noastre ca instrumente ale neprihanirii.

Acum sa analizam acesti opt pasi putin mai in detaliu.                                                                                                                              Am murit fata de pacat, vs.2. Observam ca timpul folosit de apostol este viitorul simplu, tocmai pentru a descrie o atitudine continua de zi cu zi, “cum sa continuam sa traim in pacat?” Pavel nu spune ca nu mai avem posibilitatea sa pacatuim, ci vorbeste despre incompatibilitatea morala dintre pacat si cel ce a murit fata de pacat. Sunt crestini care considera ca cine a fost nascut din nou nu mai poate pacatui, ca este total insensibil la pacat si imun fata de puterea sa.  Lucrurile nu stau insa astfel. Nu asta este ceea ce apostolul Pavel a vrut sa spuna in vs.2. Daca am fi devenit imuni si total insensibili fata de pacat atunci Pavel nu ar fi trebuit sa ne indemne sa nu mai lasam pacatul sa domneasca in trupul nostru, vs.12 si sa nu mai dam madularele noastre pacatului in vs.13. Nu ar mai fi nevoit sa scrie despre asa ceva daca natura noastra cazuta ar fi pe deplin moarta si nu ar mai avea nici o pofta. Acest punct de vedere este de asemenea incompatibil cu experienta crestina. Pavel nu face referire aici la elita crestina, la un numar mic de oameni care reusesc sa traiasca o astfel de viata in care sa fie pe deplin morti fata de orice pacat. El face referire la fiecare crestin in parte care a crezut si a fost botezat in Cristos.

Asadar sa fim morti fata de pacat este o realitate pentru toti crestinii, dar este ea oare exprimata ca o insensilibitata deplina fata de pacat? Nu! Firea noastra este inca cat se poate de vie si de activa. De aceea apostolul ne si cere sa o rastignim si sa nu mai umblam prin ea in Galateni 5:16-17, 24. Problema cu aceasta conceptie gresita este ca il poate duce la dezamagire si descurajare pe cel ce tot incearca dar nu reuseste sa traiasca pe deplin in moarte fata de orice pacat. Mereu ne vom simti vinovati si sfasiati intre ceea ce credem ca spune aici Scriptura si experientele noastre de zi cu zi, asa ca vom fi ispititi fie sa nu mai credem cuvantul lui Dumnezeu, fie sa fim necinstiti cu privire la experientele noastre, negandu-le pentru a putea confirma scriptura.

Ceea ce Pavel spune aici este asemanator cu ceea ce Domnul Isus a zis cand ne-a indemnat sa ne facem ca niste copilasi. Nu inseamna ca trebuie sa incepem sa facem toate lucrurile pe care le face un copil, ci sa imitam o singura caracteristica a copiilor si anume dependenta lor deplina de parinte. La fel este si cand Pavel spune ca am murit fata de pacat. Am murit fata de placerea si dragostea fata de pacat, dar nu si fata de posibilitatea de a-l infaptui inca.

Am fost botezati in moartea lui Cristos, vs.3. Nu stiti? Intreaba sceptic apostolul. Cei care isi spun ca acum ca au primit harul lui Dumnezeu isi pot permite sa pacatuiasca isi demasca ignoranta fata de semnificatia botezului.  Pentru a intelege argumentul sau, trebuie sa facem trei clarificari in legatura cu botezul.                                                                          

In primul rand botezul la care Pavel face referire aici este botezul in apa. E bine de subliniat acest lucru pentru ca NT mai face referire si la botezul cu foc sau cu Duhul Sfant. De cate ori se face referire la termenul botez fara sa fie insotit de elementul in care se face botezul (foc sau Duh Sfant) se vorbeste despre botezul in apa. Pentru ca ori de cate ori nu este vorba despre botezul in apa se mentioneaza celalalt element in care are loc botezul.                                            

In al doilea rand botezul semnifica si curatirea de pacat si primirea darului Duhului Sfant, dar principala sa semnificatie este unirea omului cu Cristos. Sa fii botezat in Cristos inseamna sa intri intr-o relatie cu El.                       

In al treilea rand botezul nu aduce indreptatirea crestinului, ci intrarea intr-o relatie cu Cristos. Indreptatirea o face credinta asa cum am vazut in capitolele precendente. Asadar unirea cu Cristos prin credinta realizata in mod invizibil de Duhul Sfant este reprezentata in mod vizibil si pecetluita prin botez. Idea principala subliniata de apostol aici este ca a fi crestin inseamna sa te identifici personal cu Isus Cristos, iar aceasta unire cu El este proclamata in mod spectaculos prin botezul nostru.

Al treilea pas este ca Dumnezeu vrea sa fim dupa botezul nostru partasi si la invierea lui Cristos, vs.4-5. In vs.3-5 se face referire la moartea, ingroparea si invierea lui Cristos si la participarea noastra impreuna cu El la toate cele trei evenimente. Acestea nu sunt doar teme istorice si simbolice, ci experiente personale ale fiecaruia deoarece prin botezul facut cu credinta ajungem sa le experimentam si noi pe fiecare in parte. Viata noua in Cristos incepe din ziua botezului si se va desavarsi in ziua invierii noastre la intoarcerea Mantuitorului. Asadar daca am fost uniti cu el intr-o moarte asemanatoare cu a Lui, vom fi uniti cu El si intr-o inviere asemenea Lui. Laudat sa fie numele Domnului! Acea scufundare si ingropare in apa este asemenea unei morti, iar cand pentru o clipa apa ne-a inghitit pe deplin a fost precum o inmormantare, in timp ce ridicarea noastra din apa in picioare, la lumina este asemenea unei invieri.  De aceea nimeni nu poate sa vina la botez pana cand nu a murit complet fata de sine. Pentru ca doar cineva care este mort poate sa fie ingropat, nu? Doar atunci omul va avea parte si de o inviere in slava pentru a trai o viata noua cu si pentru Cristos.

Pasul cu numarul patru este ca acum stim ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu Cristos,vs.6-7.  Versetul sase ne spune ca s-a intamplat ceva, pentru a se putea intampla altceva si pentru a se putea intampla mai apoi un al treilea lucru. De aceea umblarea cu Dumnezeu si viata crestina este un proces, pas cu pas. Telul final al lui Dumnezeu a fost eliberarea noastra din sclavia pacatului. Pavel face foarte clar lucrul acesta. Dar Pavel spune ca trupul pacatului a fost nimicit. Acel „eu” pacatos care tinea de natura noastra egoista, mandra si decazuta a fost rastignit, distrus si nimicit. Acea veche identitate pe care am avut-o in Adam a fost rastignita.

Si trebuie sa intelegem diferenta intre ceea ce Pavel spune in Romani 6:6 si Galateni 5:24. In Romani 6:6 spune ceea ce ni s-a intamplat in timp ce Galateni 5:24 face referire la ceea ce noi facem. Prima este prin identificarea noastra cu Cristos, in timp ce a doua este prin dorinta noastra de a-l imita pe Cristos in sfintenie.                                                           Pe de o parte am fost rastigniti impreuna cu Cristos, pe de alta parte noi suntem cei care ne rastignim si ne respingem in mod decisiv firea pamanteasca cu toate dorintele ei, innoindu-ne aceasta atitudine in fiecare zi prin faptul ca ne luam crucea si urmam modelul lui Cristos. Prima este o moarte fata de pedeapsa pacatului, in timp ce a doua este o moarte morala fata de puterea si autoritatea pacatului. Prima apartine trecutului, este unica si irepetabila, iar a doua este in prezenta si este repetabila in viitor. Am murit fata de pacat o data si apoi mor fata de sinele meu in fiecare zi. Romani 6:6 face referire la cea dintai dintre aceste doua situatii mentionate. Versetul sapte ne spune cum prin rastignirea eu-lui nostru vechi s-a produs eliberarea noastra de sub robia pacatului. Asta este posibil pentru ca oricine a murit a fost eliberat de pacat. Singura cale prin care putem fi eliberati de pacat este ca plata pentru pacat sa se realizeze fie de catre pacatos, fie de catre cineva desemnat de Dumnezeu.

Nu exista o alta cale de a fi eliberati de autoritatea pacatului si de pedeapsa care trebuie executata din pricina lui. Pedeapsa trebuie executata pentru ca eliberarea sa se produca. Asadar in cazul nostru meritam sa murim pentru pacatele noastre si murim, dar nu in persoana noastra, ci in a lui Cristos inlocuitorul nostru care a murit in locul fiecaruia si cu care noi ne unim prin credinta si botez. Astfel ni se atribuie noua plata pentru pacate pe care a realizat-o Cristos. Iar prin unirea cu El am inviat si la o viata noua cu El. Astfel, vechea viata a pacatului s-a incheiat deoarece am murit fata de pacat fiind eliberati de puterea lui.

Pasul cu numarul cinci prin care apostolul Pavel ne face clar ca fiind sub har, nu inseamna ca putem continua sa pacatuim, este descris in vs.8-10 si se numeste, „credem ca vom si trai impreuna cu Cristos”. Dupa ce am vorbit despre implicatiile mortii lui Cristos pentru noi in vs.6-7, acum vorbim despre implicatiile invierii Lui pentru noi.  Viata pe care o traim acum este anticiparea invierii, iar invierea este desavarsirea vietii. Garantia permanentei noii noastre vieti care incepe la botez si nu se mai sfarseste niciodata, o gasim in invierea lui Cristos, vs.9a. Si putem sa spunem asta pentru ca Isus nu a fost adus la viata cum se intamplase cu Lazar, care a inviat, dar ulterior a cunoscut iar moartea. Isus a inviat si moartea nu mai are nici o stapanire asupra Lui, vs.9b. El Insasi spune in Apocalipsa 1:18,”Eu sunt Cel viu. Am fost mort si iata ca acum sunt viu in vecii vecilor.”      Vs.10 ne ajuta nu doar in intelegerea lucrarii lui Cristos, dar si in ceea ce priveste ucenicia noastra care incepe cu moartea noastra fata de pacat si continua cu viata fara sfarsit de slujire a lui Dumnezeu. Fiecare crestin are o existenta impartita in doua de momentul convertirii sale. Doua vieti despartite de momentul botezului sau. In vs.6-7 am murit cu Cristos, iar in vs.8-9 am inviat cu Cristos.

Pasul sase al logicii descrise de apostol este ca „trebuie sa ne socotim morti fata de pacat, dar vii fata de Dumnezeu”, vs.11. „Sa socotim, sa evaluam, sa consideram sau sa vedem”, nu inseamna de fapt sa ne prefacem a crede, sau sa fortam credinta pentru a crede ceva ce nu credem de fapt. Nu trebuie sa ne prefacem ca vechea noastra natura a murit, cand stim ca de fapt nu a murit. Este despre intelegerea tot mai mare cu fiecare zi a faptului ca vechea noastra viata s-a sfarsit, ca plata pentru pacatele noastre a fost achitata, dreptatea lui Dumnezeu satisfacuta si din aceasta cauza acum nu mai vrem sa avem de-a face cu pacatul. Trebuie sa ne amintim permanent si sa ne spunem ca viata dintai s-a terminat si acum traiesc o viata noua.                                                                                                                                 Sa va dau un exemplu: Este ca si cum o femeie casatorita ar trai ca si cum nu ar fi necasatorita. Poate ea sa faca asta? Da, nu este ceva imposibil. Dar ea trebuie sa isi aminteasca zi de zi statutul ei si cine este acum. Sa vada ca are o verigheta pe deget care este un simbol al noii ei vieti prin unirea cu sotul ei si sa traiasca in consecinta. La fel, poate un crestin sa mai traiasca de parca ar fi in pacatele sale? Ei bine, poate sa o faca, nu este ceva imposibil. Dar el trebuie sa isi aminteasca cine este. Sa isi aminteasca de simbolul botezului sau, al vietii noii prin unirea sa cu Cristos si atunci sa traiasca in consecinta. Pentru a trai vieti sfinte pentru Dumnezeu trebuie in permanenta sa ne amintim, sa cugetam, sa meditam, sa retinem si sa ne gasim identitatea in niste adevaruri neschimbatoare care patrund tot mai adanc in inima si in gandul nostru astfel incat revenirea la vechea viata sa ni se pare ceva de neconceput.

Sa ne oferim pe noi insine lui Dumnezeu ca instrumente ale dreptatii este ultimul pas descris de apostol in prima parte a capitolului sase, vs.12-14. Pavel ne cheama sa ne razvratim impotriva pacatului. Avand in vedere ca suntem liberi de pacat sa luptam impotriva lui. In loc sa cedam in fata pacatului si sa ii ingaduim sa foloseasca trupurile noastre pentru rau, sa ne dam pe noi insine lui Dumnezeu, trupurile noastre devenind instrumente sau unelte ale neprihanirii, vs.13. Apostolul ne mai da inca un motiv in vs.14 pentru a ne darui lui Dumnezeu si nu pacatului. Iar acesta este „pentru ca nu suntem sub lege, ci sub har.” Acesta este secretul suprem al eliberarii de sub stapanirea pacatului. Legea si harul sunt principii opuse ale vechii si noii ordini, ale lui Adam si Cristos.

A fi sub lege inseamna ca ai obligatia sa o pazesti, ajungand sub blestemul ei daca nu o faci. A fi sub har inseamna a recunoaste dependenta totala fata de lucrarea lui Cristos pentru mantuirea mea, fiind astfel indreptatiti prin El si nu condamnati.                                                        

Asadar capitolul sase face aceasta trecere de la legea care starneste pacatul si-l face sa se inmulteasca, la harul care se impotriveste pacatului si aseaza pe umerii nostri responsabilitatea sfinteniei prin trairirea unei vieti noi in Cristos ca instrumente ale neprihanirii pentru Dumnezeu. Amin!

This entry was posted in Studiu Biblic and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

code