Capitolul 5:1-11
Aceste prime 11 versete sunt direct legate de primele cuvinte ale paragrafului, „Deci fiindca suntem socotiti neprihaniti prin credinta…” Pavel face apoi sase afirmatii extraordinare pentru toti cei pe care Dumnezeu i-a indreptatit si care sunt socotiti neprihaniti prin credinta inaintea Sa. Aceste sase adevaruri descoperite in aceste versete sunt comori de o valoare inestimabila.
1.Avem pace cu Dumnezeu, vs.1. Cautarea pacii este o obsesie universala, indiferent ca este vorba de pacea internationala, pacea familiala, pacea relationala sau cea personala, toti oamenii sunt in cautarea pacii. Dar mai presus de acestea este pacea cu Dumnezeu. Calea prin care relatia omului cu Creatorul Sau este restabilita. Aceasta este cea dintai binecuvantare a indreptatirii. Indreptatirea si pacea sunt legate in mod direct una de cealalta, pentru ca Dumnezeu nu ne poate da nimanui statutul de om neprihanit pana cand nu ii ofera calea prin care sa fie impacat cu El. Si aceasta pace a fost facuta posibila pentru noi de Domnul nostru Isus Cristos.
2.Suntem in harul lui Dumnezeu, vs.2a. Prin Cristos am intrat in aceasta stare extraordinara de har. Harul fiind bunavointa primita din partea lui Dumnezeu, impreuna cu dragostea Lui nemeritata si neconditionata. Dar mai mult decat acestea harul este privilegiul pe care il primim in Cristos de a fi acceptati asa cum suntem de Creatorul nostru. Asa cum sunt la Tine vine, iar Tu Doamne ma primesti. Acest har ne ofera o pozitie clara in familia lui Dumnezeu prin care ne bucuram de o apropierea constanta de Domnul vietii, nu doar de una sporadica ca atunci cand am cere sa mergem in audienta in mod ocazional la un imparat sau presedinte. Avem privilegiul de a fi sfinti cu acte in regula in casa lui Dumnezeu, de a deveni noi insine temple ale slavei Sale. Datorita acestui har in care suntem, relatia si conexiunea noastra cu Dumnezeu este una continua, permanenta si sigura. Datorita acestui har nu cade niciodata semnalul si nici reteaua si nu suntem niciodata deconectati de la prezenta lui Dumnezeu. Ce minunat!
3.Ne bucuram in nadejdea slavei lui Dumnezeu, 2b. Nadejdea crestina nu este asemenea sperantelor pe care ni le facem sa zicem cu privire la vremea de afara. Nadejdea crestina este sigura pentru ca ea sta pe fagaduintele lui Dumnezeu. Obiectul nadejdii noastre este de fapt slava lui Dumnezeu. Dar ce inseamna asta? Ca noi traim stiind ca se apropie ziua cand stralucirea si maretia lui Dumnezeu se vor descoperi pe deplin. Acest lucru se intampla intr-o anumita masura si acum in cer si pe pamant, Psalmul 19:1. Ea s-a descoperit intr-un mod unic in Cristos, Cuvantul intrupat, Ioan 1:14 si mai ales prin moartea si invierea Lui, Ioan 12:23-24. Vine insa ziua cand cortina acestei lumi se va ridica si slava lui Dumnezeu se va descoperi in intregime. Si nu doar ca ii vom vedea slava, la intoarcerea lui Cristos, Tit 2:13, dar vom fi si transformati in ea, Coloseni 3:2, devenind astfel noi insine chipul si slava Dumnezeului vesnic. Daca acum din cauza pacatului asa cum am vazut in Romani 3:23 suntem toti lipsiti de slava lui Dumnezeu, la inviere vom avea din nou parte de ea intr-o masura deplina asa cum citim in Romani 8:17. Acest lucru constituie nadejdea noastra si ne bucuram nespus de mult in ea pentru ca stiind slava viitoare care ne asteapta, suntem motivati sa facem ceea ce avem de facut acum.
Asadar primele trei afirmatii ale lui Pavel cu privire la binecuvantarea indreptatirii au legatura cu trecutul, cu prezentul si cu viitorul nostru. Avem pace cu Dumnezeu ca o consecinta a iertarii pacatelor noastre din trecut, suntem privilegiati sa fim intr-o stare de har in prezent si ne bucuram de nadejdea slavei in ceea ce priveste mostenirea noastra in viitor. Apostolul ne prezinta inca din aceste 2 versete o imagine sublima descrisa prin pace, har, bucurie, nadejde si slava.
Dar cu Dumnezeu nu incetam sa fim niciodata uimiti. Povestea lucrarii Sale extraordinare in noi, continua. Si ajungem acum la cea de-a patra lucrare pe care indreptatirea lui Dumnezeu o face in om. Si este si cea asupra careia ne vom concentra atentia putin mai mult.
4.Ne bucuram chiar si in necazurile noastre, vs.3-8. Necazurile exprimate de apostol aici si in general in NT nu fac referire la suferintele si incercarile existentei noastre pamantesti de care au parte toti oamenii. Nu vorbeste despre boala, temeri, frustrari, lipsuri sau dezamagiri. Ele fac referire la impotrivirea si persecutia pe care copilul lui Dumnezeu o primeste din partea lumii ca urmare a noii sale identitati de sfint pe care a primit-o si in care traieste. Domnul Isus le-a spus cat se poate de clar ucenicilor, ca din cauza numelui Sau vor avea parte de necazuri in aceasta lume, Ioan 16:33. Lucru pe care apoi il intareste si apostolul Pavel in Fapte 14:22.
Ce atitudine trebuie sa avem in fata acestor necazuri? Nu doar sa le induram, dar sa invatam sa ne si bucuram in ele. Si nu este vorba de masochism aici. Pavel nu spune ca trebuie sa ne faca placere suferinta, ci ne spune in primul rand ca suferinta este singurul drum spre slava. Asa a fost in cazul lui Cristos si asa spune Pavel ca trebuie sa fie si in cazul nostru asa cum am citit in Romani 8:17. De aceea trebuie sa invatam sa ne bucuram de suferinta pentru ca in spatele ei avem imaginea slavei vesnice, a rasplatii lui Dumnezeu care ne asteapta.
In al doilea rand, ne bucuram in necazuri nu doar datorita slavei vesnice care va veni peste noi, dar si pentru ceea ce ea produce in prezent in noi ducandu-ne la starea de oameni maturi in credinta. Cand in fata suferintei nu reactionam cu manie si amaraciune ea poate fi canalul prin care Dumnezeu lucreaza in noi o rabdare sfanta. Pentru ca daca nu ar exista suferinta, atunci nu am avea ce rabda, nu? Apoi rabdarea produce in noi o forta morala care este trasatura omului matur ce a trecut cu bine prin suferinta si a fost intarit in credinta lui prin aceasta experienta. Iar apoi aceasta biruinta produce nadejde pentru ca vedem ca acelasi Dumnezeu pe care ne putem baza in prezent si care ne-a dat biruinta acum, ne putem baza si pentru viitor.
In al treilea rand, suferinta este cel mai bun context prin care putem ajunge la certitudinea ca Dumnezeu ne iubeste. Noi capatam astfel o nadejde care nu ne inseala pentru ca este garantata de dragostea statornica a lui Dumnezeu. Nadejdea pe care o dobandim prin suferinta nu ne va insela niciodata pentru ca Dumnezeu nu ne va dezamagi niciodata. Nimic nu ne poate desparti de dragostea Lui, Romani 8:35-39.
Cata nevoie are un copil ca sa se dezvolte intr-un mod sanatos de certitudinea ca parintii lui il iubesc? Este esential acest lucru. Indiferent de disciplinarile, mustrarile sau pedepsele pe care in anumite momente le primeste, cat de important este sa fie in mod constant asigurat de dragostea parintilor lui. Dragostea este principalul secret al pacii, bucuriei, libertatii, increderii si respectului de sine. Aici in Romani 5:5 gasim prima referire la Duhul Sfant din aceasta epistola. Pavel ne spune ca dragostea lui Dumnezeu a fost turnata in inimile noastre prin Duhul sfant care ne-a fost dat. Acesta este pretiosul dar al lui Dumnezeu pentru cei ce pasesc pe calea pocaintei. Si una dintre multele lucrari binecuvantate ale Duhului Sfant in viata crestinului este ca El revarsa dragostea lui Dumnezeu in inima sa.
In vs.6-8 Pavel ne spune ca modul in care intelegem cel mai bine dragostea lui Dumnezeu este prin crucea lui Cristos. Pentru asta avem nevoie sa ne amintm ca esenta dragostei este daruirea, Ioan 3:16. Deasemenea masura iubirii este data de pretul pe care este dispus sa il plateasca acela care o ofera si de cat de mult o merita cel care o primeste. Cu cat darul l-a costat mai mult pe cel ce l-a oferit si cu cat cel ce il primeste este mai putin vrednic de el, cu atat dragostea este considerata mai mare. De aceea cand masura dragostei este evaluata dupa aceste standarde, dragostea pe care ne-a oferit-o Dumnezeu nu are comparatie si este absolut unica. Pretul darului este clar, „Cristos a murit”. Dumnezeu trimisese inainte in lume profeti si chiar ingeri. Dar in vremurile din urma l-a trimis pe singurul Sau Fiu si l-a dat ca jertfa pentru ispasirea pacatelor noastre ale tuturor.
Iar noi cei care beneficiem de acest dar nemasurabil suntem descrisi prin patru epitete. In vs.8 spune ca suntem pacatosi, adica nu ne putem ridica la inaltimea standardelor sfinteniei lui Dumnezeu. In al doilea rand suntem nelegiuiti, vs.6b. Adica toti ne-am razvratit impotriva legii si autoritatii lui Dumnezeu. Si fiind in aceasta stare suntem neputinciosi, vs.6a. Cu alte cuvinte nu putem face nimic ca sa ne mantuim singuri. Si pe langa acestea trei, in vs.10 Pavel spune ca suntem si vrajmasi ai lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte modul in care gandim si actionam sunt ostile sfinteniei lui Dumnezeu. Aceasta este descrierea hidoasa pe care apostolul ne-o face tuturor si imaginea celor ce astazi sunt inca in afara legamantului cu Cristos. De aceea nu exista doar o impotrivire rea a pacatosului fata de Dumnezeu, ci si o impotrivire sfanta a lui Dumnezeu fata de pacatos.
Toti oamenii sunt pacatosi, nelegiuiti, neputiniosi si vrajmasi ai lui Dumnezeu. Si cu toate acestea, unicul Fiu al lui Dumnezeu a murit pentru noi toti. Cum am putea atunci sa ne mai indoim de dragostea lui Dumnezeu?
5.Vom fi mantuiti prin Cristos, vs.9-10. Asadar prin indreptatirea oferita prin Cristos, omul primeste pace cu Dumnezeu, intra intr-o stare minunata de har, se bucura in nadejde, dar si in necazuri. Iar acum in vs.9 si 10, Pavel spune ceea ce Cristos a realizat prin prima Sa venire pe pamant si ce va face cand se va intoarce. Mantuirea in Cristos are atat un timp trecut cat si unul prezent si viitor. De aceea cred ca daca cineva ne intreaba daca suntem mantuiti putem raspunde cu „da” si „nu”.
Da, suntem mantuiti de pacatele trecutului nostru si de judecata lui Dumnezeu pe care ar fi trebuit sa o induram din aceasta cauza si nu, nu am fost inca izbaviti in mod deplin de pacatul care locuieste in noi pentru ca nu am primit inca trupurile noi care nu vor mai fi afectate de pacat.
Pavel spune in vs.9 ca vine ziua maniei lui Dumnezeu care se va revarsa peste toti cei ce L-au respins pe Cristos si cuvantul Lui. De aceasta inspaimantatoare manie viitoare a lui Dumnezeu vom fi mantuiti, 1 Tesaloniceni 1:10. Aceasta este mantuirea viitoare. Pentru ca asa cum Cristos ne spune, credinciosul „nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata”, Ioan 5:24. Insa de asemenea in vs.10 apostolul ne descopera ca vom fi mantuiti si prin viata lui Cristos. Cum se intampla lucrul acesta? Acel Isus care a murit pentru pacatele noastre, a fost inviat din morti si astazi traieste dorind ca cei ce sunt ai Sai sa experimenteze la randul lor puterea invierii Sale. Putem avea parte de viata Lui acum si de invierea Lui in ziua de pe urma. Iar Pavel dezvolta aceste lucruri mai mult in Romani 8 si vom mai vorbi despre ele cand vom ajunge acolo. Asadar ceea ce este mai bun pentru copiii lui Dumnezeu urmeaza sa vina.
6. Ne laudam in Dumnezeu, vs.11. Aceasta ultima afirmatie a apostolului legata de indreptatire este extraordinara prin faptul ca astazi nu ne mai „laudam cu Dumnezeu”, asa cum faceau iudei, Romani 2:17, ci „ne laudam in Dumnezeu”. Traducatorii au tradus pe buna dreptate acest verset in mai multe moduri. Unii au spus „ne bucuram” altii au tradus prin „ne laudam”, dar si prin „ne falim”.Pentru ca astazi crestinul se bucura in Dumnezeu diferit de modul in care o faceau evreii in vechime. Noi ne bucuram in Dumnezeu prin faptul ca recunoastem ca nu avem nici un drept asupra Lui, apoi continuam cu o inchinare plina de recunostinta si uimire pentru ca stim ca pe cand eram noi inca pacatosi si vrajmasi ai lui Dumnezeu, Cristos singurul Lui Fiu, a murit pentru noi si se sfarseste cu o incredere smerita ca El va incheia in noi lucrarea buna pe care a inceput-o. Asadar bucuria si lauda noastra in Dumnezeu nu vine din privilegiile pe care le avem, ci din indurarea pe care stim ca am primit-o si continuam sa o primim de la El. Ea nu vine din faptul ca El este al nostru asa cum considerau evreii, ci din faptul ca noi suntem ai Lui. Aeasta este singura lauda care ii este ingaduita crestinului.
Avand in vedere toate aceste lucruri, nu ar trebui sa fim noi cei mai optimisti dintre oamenii acestui pamant? Sa fim cei mai plini de pace, de dragoste, bucurie, har si speranta? Suntem noi astfel de oameni? Lasam noi lumea aceasta sa vada aceste lucruri in noi? Fiecare trebuie sa raspundem la aceasta intrebare in mod individual si sa punem astfel un diagnostic sincer si clar in ceea ce priveste nivelul maturitatii spirituale la care am ajuns. Harul si pacea Domnului Isus sa fie cu noi cu toti. Amin!