Capitolul 4
Dupa ce in capitolul 3 a prezentat evanghelia indreptatirii prin credinta, Pavel face urmatorul pas si ne ofera un precedent din vechiul testament in persoana lui Avraam, cel mai ilustru patriarh a lui Israel, completat de David, cel mai de seama imparat al Israelului. La fel face Matei cand isi incepe evanghelia cu genealogia lui Isus, numindu-l “Fiul lui David, Fiul lui Avraam.”
Romani 4 ocupa un loc important in epistola in special pentru doua motive. In primul rand el foloseste ceea ce spune Scriptura despre Avraam si David pentru a explica intelesul cuvintelor: “indreptatire”ca socotire a celui pacatos neprihanit si “credinta”ca incredere in Dumnezeul creatiei si al invierii. In al doilea rand Pavel doreste ca iudeii crestini sa inteleaga faptul ca evanghelia indreptatirii prin credinta prezentata de el acum, nu este o noutate. Ea a fost vestita si in VT., dar doreste ca acum si crestinii dintre neamuri sa aprecieze bogata mostenire spirituala in posesia careia au intrat prin credinta in Isus si includerea lor in linia oamenilor lui Dumnezeu din VT. Prin Avraam si David el vrea sa arate ca indreptatirea prin credinta este singura cale spre mantuire pe care Dumnezeu o ofera astazi pentru toti oamenii, atat pentru iudei cat si pentru neamuri.
Pavel l-a ales pe Avraam pentru a exemplifica cum neprihanirea lui Dumnezeu vine prin credinta pentru ca acesta era modelul de credinta in poporul Israel fiind persoana privilegiata care a primit legamantul si fagaduintele lui Dumnezeu. El se bucura de un mare respect in ochii rabinilor, acestia considerandu-l intruchiparea neprihanirii si chiar prietenul special al lui Dumnezeu, Isaia 41:8, Iacov 2:23. Romani 4 presupune ca cititorul are deja cunostinta evenimnetelor biblice care descriu viata lui Avraam si in mod special patru dintre cele mai importante episoade ale acesteia. Mai intai despre cum Dumnezeu la chemat pe Avraam sa plece din casa sa si din mijlocul poporului Sau din Ur fagaduindu-I o alta tara unde va avea numerosi urmasi si prin el Dumnezeu va binecuvanta toate neamurile de pe pamant. In al doilea rand Dumnezeu identifica tara [romisa ca fiind Canaanul. In al treilea rand cand Avraam avea 99 de ani, iar Sara 90, Dumnezeu i-a confirmat fagaduinta facuta ca va avea un fiu si atunci i-a schimbat numele din Avram in avraam, care inseamna “tatal multor neamuri”, dandu-i ca semn al legamantului incheiat cu el, taierea imprejur. In al patrulea rand desi Pavel face referire doar indirect la acest eveniment, Dumnezeu l-a incercat pe Avraam cerandu-I sa I-l aduca pe Isaac singurul lui fiu ca jertfa si cand a vazut ca el era dispus sa faca asta, Dumnezeu l-a oprit si i-a confirmat inca o data legamantul pe care l-a incheiat cu el. In plus, aceste patru episoade corespund celor patru ocazii in care textul din Evrei 11 spune ca Avraam si-a dovedit credinta in Dumnezeu.
Pavel face in acest capitol trei afirmatii in legatura cu indreptatirea lui Avraam. Vs.1-8 afirma ca orice lauda este exclusa si ca Avraam nu a fost indreptatit prin fapte. Vs.9-12 ne spun ca Avraam nu a fost indreptatit prin taierea imprejur; Vs.13-17a marturisesc ca Avraam nu a fost indreptatit prin lege. Vs.17b-22 confirma adevarul suprem al indreptatirii lui Avraam prin credinta.
Pavel concluzioneaza acest capitol in vs.23-25 aplicand lectiile desprinse din credinta lui Avraam conditiei si nevoii noastre a tuturor. Istoria lui Avraam ca si intreaga Scriptura a fost scrisa pentru invatatura noastra, Romani 15:4, 1 Corinteni 10:11. Astfel, acelasi Dumnezeu care i-a socotit lui Avraam credinta drept indreptatire si neprihanire, ne-o va socoti si noua, celor ce credem in Cel ce a inviat din morti in Isus Cristos, Domnul nostru, vs.24. Avraam nu a fost un caz unic, credinta fiind calea de mantuire a lui Dumnezeu pentru toata lumea astazi. Pentru ca Dumnezeu in care trebuie sa avem incredere nu este numai Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov. El este si Dumnezeul si tatal Domnului nostru Isus Cristos prin invierea caruia suntem si noi socotiti neprihaniti, vs.25.
Apostolul ne invata in acest capitol despre natura credintei. El spune ca exista diferite grade de credinta. Credinta poate fi slaba, vs.19 sau tare, vs,20. Credinta nu inseamna ca atunci cand avem probleme trebuie sa ne inchidem ochii in fata lor, sau sa ne bagam capul in nisip ca strutii. Nu poti crede fara a rationa. Trebuie sa ne folosim mintea. Avraam a constientizat ca starea sa fizica si a sotiei sale nu le mai putea permite sa aiba copii. El a privit realitatea in fata. Dar pe de alta parte el se gandea la caracterului Celui ce ii facuse fagaduinta. Si in timp ce cu mintea sa staruia asupra lui Dumnezeu, indoiala cu privire la incapacitatea lor de a avea copii se micsora si Avraam devenea tot mai incredintat ca ceea ce Dumnezeu ii promisese, o sa se intample.
Noi suntem astazi intr-o situatie si mai binecuvantata decat a fost Avraam. De aceea nu avem nici un fel de scuza pentru necredinta noastra in promisiunile pe care ni le-a facut Dumnezeu in Cristos, 2 Corinteni 1:20. Noi traim de cealalta parte a invierii. In plus avem si o biblie completa la dispozitie. De aceea pentru noi este mai logic sa credem decat a fost pentru Avraam. Fagaduintele de care ne bucuram astazi nu sunt o inchipuire, sau un produs al imaginatiei noastre, ci sunt o certitudine. Amin!