Capitolul 1
Ceea ce este uimitor la cuvantul lui Dumnezeu in general este cat de relevant poate sa fie pentru situatia actuala a bisericii, desi a fost scris cu mii de ani in urma. Aceasta epistola dezbate probleme ale bisericii care sunt la fel de reale si astazi. Si este extraordinar cum noi oameni sofisticati din biserica Domnului din sec 21 ne daruim saptamana de saptamana ca sa studiem o scrisoare scrisa de un iudeu crestin, trimisa acum doua mii de ani unei biserici obscure, pierduta undeva prin muntii Galatiei. Iar acest lucru nu face decat sa ne convinga si mai mult de inspiratia divina a acestor epistole precum si de autoritatea si relevanta permanenta a Scripturilor.
Trecusera aproape 30 de ani de la momentul convertirii Sale, cand Pavel scrie aceasta epistola Galatenilor. Cei mai multi cercetatori ai Bibliei afirma ca aceasta scrisoare a fost scrisa in jurul anului 48 sau 49 D.Cr. si ca cel mai probabil aceasta scrisoare a fost trimisa celor cinci orase din partea de sud a Galatiei unde apostolul a facut prima sa calatorie misionara (Antiohia, Pisidia, Iconia, Listra si Derbe) despre care citim in Fapte 13 si 14.
Epistola se deschide in vs.1 si 2 asa cu se obisnuia cu numele autorului, urmat de cel al destinatarului si cu un salut. Pavel scrie aceasta scrisoare ca urmare a tulburarii pe care invatatorii falsi o provocasera in acea regiune. Acestia atacasera autoritatea lui Pavel si evanghelia predicata de el, pretinzand ca mantuirea nu se primeste prin har, prin credinta, ci ca este necesara si taierea imprejur (circumcizia) si tinerea legii lui Moise. Asadar Pavel se identifica pe sine ca fiind apostol al lui Cristos chemat prin voia lui Dumnezeu si nu a oamenilor. Si era nevoie ca Pavel sa isi sublinieze si sa isi apere apostolia pentru ca in joc era autoritatea evangheliei predicate de el.
Pavel le trimite galatenilor un mesaj de har si de pace ca in toate celelealte epistole ale sale, vs.3-4. Aceste doua cuvinte sintetizeaza Evanghelia mantuirii predicate de catre Pavel. Pacea este natura mantuirii, evanghelia producand impacare intre om si Dumnezeu, iar harul este sursa mantuirii, fiind darul fara plata al Domnului care nu se bazeaza pe meritele si pe faptele noastre. In vs.4 trece direct la marturia ca Isus a murit pe cruce pentru pacatele noastre ca sa ne salveze din acest veac rau. Martin Luther descrie acest verset ca fiind un trasnet din cer impotriva oricarei auto neprihaniri. Pentru ca daca am inteles ca Isus s-a dat pe Sine pentru pacatele noastre, atunci am inteles ca suntem pacatosi si ca nu ne putem mantui singuri. Acest lucru s-a intamplat pentru a ne salva si pentru a ne elibera pe noi din acest veac rau. Iar Cristos a murit potrivit cu voia lui Dumnezeu, aratand ca moartea Lui a fost implinirea planului si a voii Tatalui.
In vs.6-10 apostolul vorbeste despre invatatorii falsi si despre cei din Galatia care plecasera urechea la invatatura lor. “Va intoarceti atat de repede…” Si cuvantul folosit in limba greaca descrie soldatii din armata care se revolta impotriva comandatului si dezerteaza. Pavel ii acuza pe galateni de lucrul acesta. De trecerea lor de le evanghelia harului a o alta evanghelie, a faptelor. Invatatorii falsi aveau drept invataturi ceea ce gasim in Fapte 15:1. Ei nu negau ca trebuie sa crezi in Isus, dar accentuau taierea imprejur si tinerea Legii. Cu alte cuvinte omul prin faptele lui trebuia sa termine lucrarea inceputa de Cristos. Lucru care pentru Pavel era inacceptabil. Pentru ca nu poti adauga merite omenesti si lucrari omenesti la ceea ce a facut Isus Cristos. Nimeni nu poate adauga nimic la lucrarea Mantuitorului. Si prin faptul ca galateni trecusera la o alta evanghelie, ei il si parasisera pe Cristos care i-a chemat prin har. Cu alte cuvinte Pavel spune foarte clar, si vreau sa fim atenti la lucrul acesta: daca nu ramai in invatatura Evangheliei, nu poti sa ramai in Domnul evangheliei. Nu poti sa ai parte de Cristos, daca nu traiesti in voia lui Cristos. Cand ai abandonat invatatura Evangheliei, inseamna ca l-ai abandonat si pe Cristos si asa cum spune apostolul mai tarziu in Galateni 5:4, “ai cazut din har.” Cand satan nu poate sa duca poporul lui Dumnezeu in pacat el va cauta sa il insele printr-o invatatura aparent adevarata, dar care in esenta este falsa. Pavel este surprins si indignat de ceea ce se intampla in bisericile din Galatia si invoca pentru o astfel de situatie blestemul lui Dumnezeu, vs.8-9. Atat de periculoasa este pentru om, invatatura falsa.
Vs. 10 imi atrage personal atentia pentru ca este un lucru la care consider ca in aceasta generatie trebuie sa luam seama cu foarte mare atentie. Vreau eu sa castig bunavointa oamenilor sau pe cea a lui Dumnezeu? Face u lucruri in viata mea din dorinta de a fi pe plac oamenilor? Pentru ca daca fac acest lucru, Pavel spune ca nu pot fi un rob al lui Cristos. Nimeni nu poate sluji la doi stapani. Nu poti sa traiesti ca sa fii pe placul oamenilor si pe placul lui Dumnezeu.
Poate ne intrebam de ce a fost Pavel atat de dur si de drastic in exprimare. Pentru ca se punea in discutie autoritatea lucrarii desavarsite a lui Cristos ca fiind insuficienta, avand nevoie si de faptele noastre. Si pentru ca sunt in joc sufletele oamenilor. Bineinteles ca astazi traim in vremuri in care esti considerat radical si intolerant daca ai o opinie atat de clara si puternica cu privire la adevarurile bibliei. Dar indraznesc sa spun ca daca ne-ar pasa mai mult de slava lui Dumnezeu decat de dorintele noastre, atunci nu am mai trata cu lejeritate invataturile Evangheliei.
Concluzia acestor versete este ca nu exista mai multe evanghelii, nu exista mai multe cai spre Dumnezeu, nu exista mai multe moduri de a trai dupa voia Sa. Exista o singura evanghelie care nu se schimba niciodata si o singura cale spre Dumnezeu, Isus Cristos. Si oricine crede sau propovaduieste altceva, atunci sa fie blestemat, spune apostolul Pavel.
Vs-11-24 vorbesc despre originile Evangheliei propovaduite de apostolul Pavel. Daca in vs. anterioare am vazut ca exista o singura evanghelie, acum apostolul marturiseste care este originea acestei Evanghelii, vs.11-12. Pavel spune: eu doar am predicat aceasta evanghelie, nu am inventat-o si nici nu am invatat-o de la profesori de pe pamant. Ea mi-a fost descoperita de Isus Cristos. Evanghelia pe care o avem astazi de la el, nu este nici o inventie personala, nici o traditie omeneasca, ci o revelatie divina.
Apostolul marturiseste despre ceea ce se intamplase inainte de convertirea sa, vs.15-16a. Despre cum din ravna pentru traditia stramoseasca, persecutase biserica lui Dumnezeu. Cand crestinii erau condamnati la moarte, Pavel isi oferea votul impotriva lor, Fapte 26:10. Nu doar ca era impotriva bisericii, dar in vs.13 spune ca a luptat ca sa o distruga. Pavel era fanatic prin zelul sau pentru traditiile iudaice, vs.14 si Fapte 26:5. Saul era un bigot si un fanatic devotat cu toata fiinta sa iudaismului si persecutarii lui Cristos si a bisericii Sale. Un astfel de om era imposibil de schimbat. Si totusi…, vs.15-16a. “Ce s-a intamplat? S-a intamplat ca “Dumnezeu m-a pus deoparte” si Dumnezeu m-a chemat prin harul Sau”. Cand Dumnezeu te pune deoparte pentru ceva inca dinainte ca macar sa vii pe lume, Dumnezeu isi va implini planul indiferent de impotrivirea ta sau a celor din jur. Cand dupa ce ai luptat impotriva Lui si i-ai ucis copii, El in loc sa te pedepseasca fara mila, iti arata har, nimeni nu poate rezista in fata acestui lucru. “Celor ce li s-a iertat mult, iubesc mult” Luca 7:47. Pavel intelesese cat de mult i s-a iertat si stia ca o astfel de iertare poate veni doar exclusiv prin harul lui Dumnezeu.
Apoi vorbeste despre ceea ce s-a intamplat dupa convertirea lui,vs.16b-24. Si este important lucrul acesta pentru ca Galateni aveau nevoie sa inteleaga ca Evanghelia predicata de el nu venea prin invatatura oamenilor, ci prin inspiratia Duhului Sfant. Pavel nu a discutat cu nimeni despre Evanghelia descoperita lui de Dumnezeu, nici macar cu apostolii din Ierusalim. Mesajul sau nu fusese modelat sau inspirit de ceilalti apostoli, ci era inspirat direct de Isus Cristos. Si in aceste versete apostolul ofera galatenilor cursul evenimentelor de dupa convertirea sa. Dupa o scurta perioada petrecuta in Damasc, Pavel a plecat dupa convertire direct in Arabia, vs.17 unde se pare ca a sta aproximativ 3 ani, vs.18. Timp in care cei mai multi invatati ai bibliei spun ca Pavel a primit prin Duhul Sfant descoperirea Evangheliei pe care urma sa o predice ulterior in misiunea Sa. Pavel a stat singur cu Domnul trei ani in pustia Arabiei. In vs.18-20 citim ca dupa acesti trei ani a mers la Ierusalim pentru doua saptamani, dar nu i-a vazut in timpul acela decat pe Petru si pe Iacov, fratele Domnului Isus. Nu stim cu exactitate de ce nu s-a intalnit si cu ceilalti apostoli in acele 15 zile petrecute in Ierusalim, dar motivul este cel mai probabil teama acestora de Pavel, Fapte 9:26. Deci prima vizita a lui Pavel la Ierusalim a fost la 3 ani dupa convertirea sa, a durat doar 15 zile si s-a vazut doar cu doi dintre apostoli. Asadar este ridicol pentru cineva sa creada ca intregul mesaj predicat de Pavel a fost primit in acea calatorie scurta in Ierusalim. Mai mult decat atat in Fapte 9:28-29, citim ca in timpul in care a fost in Iersusalim Pavel nu a fost student al bibliei, ci invatator al ei.
In ultima partea a capitolului, in vs.20-24, Pavel marturiseste ca a mers in Siria si in Cilicia, asa cum putem vedea ca s-a intamplat si in Fapte 9:30. Tarsul era in Cilicia. Bisericile din Iudeea doar auzisera de Pavel, dar nu il cunoscusera. Stiau doar ca Cel ce fusese candva persecutor al bisericii, se transformase acum in aparator al ei, si il slaveau pe Dumnezeu pentru aceasta extraordinara lucrare.
In concluzie avem de ales intre a primi cuvintele lui Pavel cu autoritatea lui Dumnezeu, vs.20 sau le putem trata ca fiind invataturi prea dure si exagerate potrivite doar pentru contexul crestinismului din primul secol. Dar daca Pavel are dreptate si Evanghelia predicata de el este insuflata de Dumnezeu prin Cristos si Duhul Sfant, atunci sa respingi cuvintele si invataturile lui Pavel, inseamna sa il respingi pe Dumnezeu.