Studiu al epistolei catre Galateni

Galateni 5:16-25

Apostolul continua si in a doua jumatate a cap.5 sa accentueze ca viata in Cristos inseamna libertate. Insa de fiecare data cand Pavel vorbeste despre libertate, aminteste si posibilitatea de a o pierde foarte usor, intorcandu-ne in robie prin alegerea noastra de a trai pentru poftele si dorintele firii pamantesti si nu sub calauzirea si indemnul Duhului Sfant.

Apostolul spune ca putem trai ca fii, bucurandu-ne de statutul de oameni liberi in Cristos atata timp cat Duhul din inima noastra este cel ce primeste ascultare si supunere din partea noastra. Doar Duhul lui Dumnezeu ne poate tine cu adevarat liberi. Duhul este Cel ce ne sfinteste, Cel ce se poate opune carnii si poate sa produca roada neprihanirii in vietile noastre. Asadar bucuria libertatii crestine depinde de relatia crestinului cu Duhul Sfant. Cristos este Cel ce ne-a eliberat, dar Duhul este Cel ce ne pastreaza liberi prin sfintirea si calauzirea permanenta care a fost trimis sa ne-o dea. El ne ofera experienta deplina a libertatii.

In vs.16-23 descoperim in cuvintele lui Pavel conflictul din viata crestinului. Urmez indemnul firii sau pe cel ale Duhului? Firea poate fi asociata cu “natura de jos” a omului,in timp ce Duhul cu “natura de sus” primita de la Dumnezeu cu scopul de a fi regenerat, innoit si transformat. Firea este ceea ce avem prin nasterea naturala, fizica, iar Duhul este ceea ce primim prin nasterea din nou, spirituala. Iar cele doua sunt intr-un permanent conflict in viata noastra. Chiar daca si oamenii din lume experimenteaza un anumit conflict moral, la crestini el are un caracter mult mai puternic, deoarece ei au acum doua naturi, carnea si Duhul care sunt intr-o contradictie si opozitie totala.

In vs.19-21 vedem care sunt faptele firii. Si Pavel spune ca acestea sunt cunoscute pentru ca pot fi observate de absolut toata lumea. Desi firea noastra pamanteasca este invizibila, actiunile ei nu sunt. Aceasta lista contine dorinte pacatoase ale naturii noastre pamantesti cazute. Dar lista prezentata aici nu este completa pentru ca Pavel spune in vs .21 “si alte lucruri ca acestea”.  Lista lui Pavel pare sa includa patru domenii: sex, spiritualitate, relatii si alimentatie.

Cand face referire la sex, Pavel aminteste in aceasta lista a faptelor firii, desfraul, necuratia si depravarea. Recunosc ca imi place mai mult cum sunt prezentate in traducerea dupa cornilescu: preacurvia, curvia, necuratia si desfranarea. Noua traducere pune curvia si preacurvia intr-un singur cuvant ca reprezentand desfraul. Preacurvia face referire la relatiile sexuale intre persoane necasatorite, curvia o cunoastem astazi drept adulter si presupune orice incalcare a legamantului casatoriei de catre unui dintre soti sau de catre amandoi, necuratia este intealasa ca si perversiune, iar depravarea sau desfranarea este tot ce tine de a face cu nerusinare ceea ce este considerat ca fiind curat. Aceste cuvinte sunt suficiente ca sa descrie toate ofensele sexuale, intre persoane casatorite sau nu, in public sau in privat, naturale sau nenaturale.

Al doilea domeniu este cel al spiritualitatii. Pavel aminteste aici ca fapte ale firii pamantesti: idolatria si vrajitoria.

Al treilea domeniu al faptelor firii este cel al relatiilor dintre oameni: dusmania, cearta, invidia, mania, ambitiile egoiste, neintelegerile, partidele si geloziile. Aceasta categorie are prezentate cele mai multe dintre faptele firii pamantesti care lucreaza in om.

Al patrulea domeniu este cel care are legatura cu ceea ce mancam si bem: betiile si imbuibarile.

Legat de toate acestea apostolul da un avertisment foarte clar, spunand ca cei ce fac astfel de lucruri nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu. Pentru ca Imparatia lui Dumnezeu respinge price forma sau manifestare pacatoasa, in ea regasindu-se doar evlavia, neprihanirea, curatia si dragostea. Cei ce traiesc facand aceste fapte ale firii dovedesc ca Isus Cristos nu este Domnul vietii lor si ca Duhul Sfant nu lucreaza in ei.

Roada Duhului pe de alta parte este descrisa in vs.22 si 23. Si Pavel ne prezinta aici un ciorchine cu noua virtuti crestine care portretizeaza caracterul crestinului si atitudinea lui fata de Dumnezeu si fata de oameni.

Putem spune ca primele trei roade sunt indreptate in primul rand in directia lui Dumnezeu, urmatoarele trei sunt directionate in primul rand spre semenul nostru, iar ultimele trei sunt indreptate spre sine. Acestea toate alcatuiesc roada naturala din fiecare crestin care traieste in supunere si ascultare de Cristos si Duhul Sfant. De aceea Pavel spune ca impotriva acestor lucruri nu este lege.

Asadar dupa ce am vazut care sunt faptele firii si care este roada Duhului cred ca este si mai clar ca cele doua sunt in conflict direct in viata noastra. Fiecare ne trage intr-o alta directie. Rezultatul acestui conflict este ceea ce apostolul spune in vs 17. “sa nu putem face, ceea ce vrem de fapt sa facem.”  Sa facem acum o paralela intre acest pasaj si cel din Romani 7:14-23. Acesta este limbajul si dorinta fiecarui crestin care a experimentat nasterea din nou. Natura mea cea noua inseteaza dupa Dumnezeu si dupa ceea ce ii este placut Lui, dar cea veche continua sa lucreze pentru a ma impiedica sa fac lucrul acesta zi de zi si clipa de clipa. Acesta este conflictul launtric al crestinului, dur si permanent. Dar acesta nu este sfarsitul. Pentru ca daca totul s-ar sfarsit la “nu pot face ceea ce doresc cu adevarat sa fac”, atunci viata crestina ar fi ar fi o experienta a infrangerii si nu una a biruintei. Singuri nu putem, dimpotriva daca luptam singuri vom ceda in cele din urma dorintele naturii noastre vechi. Dar daca umblam calauziti de Duhul, Galateni 5:16, atunci nu vom mai implini poftele firii. Le vom simti, ne vor urmari, ne vor ispiti, dar nu le vom da curs pentru ca Duhul din noi va lucra in schimb roada Sa.

Calea victoriei crestine, vs.24 si 25. Ce facem pentru a controla poftele carnii si pentru a produce roada duhului? Trebuie pentru fiecare in parte sa avem atitudinea crestina potrivita. Sa rastignim firea pamanteasca si sa umblam prin Duhul.

Rastigniti firea pamanteasca, vs.24. As vrea sa observam ca nimeni nu poate sa faca aceasta rastignire a firii pentru noi. Noi suntem cei ce trebuie sa facem lucrul acesta. Pavel imprumuta imaginea rastignirii de la Cristos. Sa citim Marcu 8:34. Sa iti iei crucea este imaginea folosita de Domnul pentru negarea si lepadarea de sine. Este imaginea criminalului care isi poarta crucea spre locul de executie. Pavel continua aici si spune ca nu doar ne luam zi de zi crucea, dar trebuie sa ne asiguram ca rastignirea chiar are loc. Tot ce tine de firea noastra pamanteasca trebuie zi de zi rastignit.

Natura cea veche trebuie respinsa fara mila de crestin. Nu trebuie sa existe compromisuri in relatia cu firea. Rastignirea era cea mai violenta si umilitoare moarte de care aveau parte cei mai mari criminali. Cristos a avut parte de o astfel de moarte si la fel trebuie sa aiba si firea noastra pamanteasca. Sa avem o atitudinea atat de dispretuitoare fata de ea incat sa stim ca nu merita nimic altceva decat crucificarea.

Respingerea naturii vechi este dureroasa. Crucificarea presupunea o durere crunta si intensa. Este acea durere pe care o simtim cand refuzam placerile de o clipa ale firii pacatoase din noi.

Respingerea naturii vechi trebuie sa fie hotarata si decisiva. Desi moartea prin rastignire era una lenta, era su una sigura. Nimeni care era rastignit nu supravietuia. Crucificarea producea moartea in mod treptat, la fel cum nici noi nu reusim sa distrugem imediat porinile firii din noi, dar tintuind-o pe cruce sunt hotarati sa o tinem acolo pana la moarte. Pe cat de hotarata a fost decizia noastra de a ne pocai pe atat de hotarata va fi si hotararea noastra de a ne rastigni zilnic firea pamanteasca. Este o atitudine pe care ca si crestini trebuie sa ne-o innoim in fiecare zi. Sa respingem ceea ce vine din vechea noastra natura fara mila si fara compromis.

Secretul sfinteniei sta in profunzimea pocaintei inimii. Daca suntem in continuare chinuiti de pornirile firii noastre pamantesti este pentru ca nu exista o pocainta reala in viata noastra. Fie nu ne-am pocait niciodata cu adevarat fi nu ne-am pastrat atitudinea smerita de pocainta. Este ca si cum dupa ce ne-am rastignit firea pe cruce, ne intoarcem cu dor la locul executiei si incepem sa o mangaiem, sa o alintam si sa-i dorim eliberarea. Cand un gand de manie, de gelozie, de cearta, de invidie ne invadeaza mintea nu trebuie sa ne permitem sa ne jucam cu el. I-am declarat razboi si nu exista loc de negocieri cu astfel de ganduri, atitudini si pofte. Am crucificat firea si niciodata nu suntem dispusi sa scoatem cuiele.

Umblati prin Duhul, vs.25. Dupa ce am vazut ce fel de atitudine trebuie sa avem fata de fire. Acum avem nevoie sa intelegem ce atitudine sa dezvoltam in ceea ce-l priveste pe Duhul Sfant. Sa traim prin duhul si sa umblam prin Duhul. Verbul este folosit la timpul prezent si ne arata ca trebuie sa existe o colaborare intre noi si Duhul lui Dumnezeu. Duhul este Cel ce calauzeste, dar noi suntem cei ce umblam. Duhul este cel care preia initiativa si isi sustine dorintele Sale impotriva dorintelor firii, vs.17. El produce in noi dorinte sfinte si ceresti. El ne preseaza cu blandete, dar noi trebuie sa ne supunem controlului si calauzirii Sale. Duhul Sfant este atat calea pe care umblam cat si calauza care ne arata drumul. A umbla prin Duhul inseamna a pasi in mod voit pe calea trasata de Duhul Sfant.

O data ce in mod constient am rastignit firea cu poftele ei si respingem orice fel de relatie cu ea, umblam prin Duhul constienti ca aceasta este singura cale spre Dumnezeu. Cu alte cuvinte respingem o cale pentru a urma o alta. Scriptura ne indeamna ca daca suntem in Cristos sa ne gandim la lucrurile de sus. Si acestea sa fie cele ce ne insufletesc. Lucrul acesta se va vedea in viata noastra de zi cu zi, nu doar cand suntem la biserica. Nu poti doar sa te lasi controlat in mod pasiv de Duhul sfant. Ci trebuie sa si umblam activ pe calea Lui. Doar in felul acesta in viata noastra va fi tot mai evidenta roada Duhului.

In concluzie, exista un conflict aspru si deschis intre firea noastra pamanteasca si Duhul lui Dumnezeu care este in noi. Ceea ce noi avem de facut este ca zi de zi sa ne rastignim fara mila firea si sa umblam in supunere calauziti de Duhul. Victoria este la indemana fiecaruia dintre noi. Dar este nevoie sa te dedici acestei vieti crestine si acestei lupte. Pentru ca asa cum avem evanghelia, dar ea nu se predica singura, la fel avem Duhul, dar el nu ne poate transforma fara supunerea si dedicarea noastra.

This entry was posted in Studiu Biblic and tagged , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

code