Studiu al epistolei catre Galateni

Capitolul 6:1-5

Ceea ce este uimitor la cuvantul lui Dumnezeu in general este cat de relevant poate sa fie pentru situatia actuala a bisericii, desi a fost scris cu mii de ani in urma. Aceasta epistola dezbate probleme ale bisericii care sunt la fel de reale acum asa cum au fost si atunci. Si este extraordinar cum noi oameni sofisticati din biserica Domnului din sec 21 ne daruim saptamana de saptamana ca sa studiem o scrisoare scrisa acum aproape doua mii de ani unei biserici dintr-o cetate pierduta undeva prin muntii Galatiei. Iar acest lucru nu face decat sa ne convinga si mai mult de inspiratia divina a acestor epistole. Cuvantul lui Dumnezeu nu este niciodata depasit sau expirat, ci mereu actual si relevant.

Trecusera aproape 30 de ani de la momentul convertirii Sale, cand Pavel scrie aceasta epistola Galatenilor. Cei mai multi cercetatori ai Bibliei afirma a fost scrisa in jurul anului 48 sau 49 D.Cr. si ca cel mai probabil aceasta scrisoare a fost trimisa celor cinci orase din partea de sud a Galatiei unde apostolul a facut prima sa calatorie misionara (Antiohia, Pisidia, Iconia, Listra si Derbe) despre care citim in Fapte 13 si 14.                              

In Galateni 5:16-25 apostolul Pavel descrie conflictul deschis din viata crestinului care se da intre fire pamanteasca si Duhul lui Dumnezeu, dar si calea catre victorie prin rastignirea firii si umblarea prin Duhul. In ultimul verset al capitolului 5 si primele cinci din capitolul sase, Pavel ne prezinta rezultatele practice ale acestei victorii. Este un pasaj care are de-a face cu relatiile noastre personale, in special cu fratii nostri din biserica. Umplarea prin Duhul se va reflecta in primul rand in relatiile pe care le avem unii cu altii. Acest lucru il regasim si in Efeseni 5:15-21. In aceste versete apostolul Pavel ne spune ce sa facem si ce sa nu facem in relatiile unul cu celalalt daca suntem oameni care ne luptam sa rastignim in fiecare zi firea pamanteasca si sa umblam prin Duhul lui Dumneze

1.Cum nu trebuie sa ne tratam unii pe altii, 5:26. Adesea purtarea noastra fata de ceilalti este determinata de parerea pe care o avem despre noi insine. Cand avem o parere prea inalta despre noi ii provocam pe ceilalti, iar cand avem o lipsa a stimei de sine, atunci ii invidiem. Cand Pavel vorbeste aici despre “provocare”, el face referire la o competitive nesanatoasa in care ne angrenam unii pe altii. Scopul provocarii este de a ne arata superioritatea fata de altcineva. Pe de alta parte cand sunt frustrat cad in pacatul de a fi invidios pe altii. Si adevarul este ca in general ca oameni adoptam unii fata de altii una dintre aceste doua atitudini: sentimente de superioritate sau sentimente de inferioritate. Daca ne consideram superiori atunci ii provocam pe ceilalti, iar pe de alta parte daca ii simtim ca ei ne sunt superiori noua, atunci ii invidiem.

Cand Duhul sfant lucreaza in viata noastra, o sa avem ca rod dragostea. Iar dragostea ne va ajuta sa avem o parere echilibrata despre noi. Oamenii care iubesc cu dragostea lui Dumnezeu, nu se considera nici superiori si nici inferiori, ci pregatiti pentru a sluji. Atitudinea pe care trebuie sa o avem unii fata de ceilalti nu trebuie sa fie nici, ”sunt mai bun ca tine si o sa iti dovedesc”, dar nici “stiu ca esti mai bun decat mine si de asta te invidiez.” Atitudinea corecta pe care trebuie sa invatam sa o avem este: stiu ca Dumnezeu te iubeste la fel de mult pe tine cum ma iubeste si pe mine, de aceea ma simt binecuvantat sa pot sa te slujesc.

2.Cum trebuie sa ne tratam unii pe altii, 6:2-5. In spatele poruncii din vs.2 apostolul ne descopera o realitate cu care toti ne confruntam si anume ca fiecare avem poveri si Dumnezeu ne-a pus unii in viata celorlalti ca sa ni le purtam unii altora. Unii nu incearca sa te deranjeze niciodata crezand ca dau dovada de tarie daca nu cer ajutorul pentru problemele lor. Aceasta nu este insa calea lasata de Dumnezeu pentru noi sa umblam pe ea. Cu siguranta ca putem veni la Domnul cu problemele noastre si nimeni in afara de Cristos nu ne poate lua povara pacatului si vinovatiei, dar apostolul nu despre povara pacatului vorbeste aici. El face referire la provocarile de zi cu zi pentru care avem nevoie si de prietenia umana.

Apostolul Pavel este un exemplu foarte bun pentru noi in acest sens. El a fost binecuvantat sa ii aiba alaturi de el in lucrare pe Barnaba, apoi pe Tit, pe Timotei, pe Sila. Prietenia umana prin care ne purtam unii altora poverile este parte a scopului lui Dumnezeu pentru poporul Sau. Avem nevoie de frati si surori care sa fie langa noi cand povara devine prea grea, care sa ne iubeasca si care sa fie gata sa ne slujeasca. Dar satan nu sta degeaba. El vrea sa ne dezbine, sa ne izoleze unii de altii. Legea lui Cristos este aceea de a ne iubi unii pe altii la fel cum ne-a iubit El pe noi. Aceasta este noua porunca data de Domnul Isus in Ioan 13:34 si 15:12. Pavel afirmase anterior in Galateni 5:14 ca prin iubirea semenului implinim legea. Cu alte cuvinte iubirea semenului, purtarea poverilor unii altora si implinirea legii sunt expresii echivalente. Sa ne iubim unii pe altii nu consta intr-un act eroic, ci in slujirea zilnica si in purtarea de grija pe care o am fata de fratii mei. Sa fii gata sa porti poverile altora este o lucrare extraordinar de importanta pentru fiecare crestin. Aceasta responsabilitate nu este doar pentru unii crestini, ci pentru fiecare crestin.

In vs.3 Pavel continua spunand ca este o atitudine de ingamfare si daca te crezi prea bun si important ca sa porti poverile altora. Slujirea are legatura cu felul in care te vezi pe tine insuti. Asa cum daca suntem ingamfati putem sa ii provocam pe ceilalti, la fel tot din ingamfare ne sustragem de la responsabilitatea de a purta poverile fratilor nostri, considerand ca avem alte lucruri mai bune si mai importante de facut cu timpul si cu resursele noastre. Astfel Pavel spune ca ne inselam singuri, avand o imagine falsa de crestini. Consideram ca suntem cineva cand de fapt suntem nimic.

Vs.4 si 5 ne spun cat de periculos este sa te compari cu altii din familia lui Dumnezeu. In loc sa il examinam pe fratele nostru pentru a ne compara cu el, trebuie sa ne cercetam lucrarea noastra, pentru ca aceasta este cea pentru care vom raspunde inaintea lui Dumnezeu. Sa nu credem ca este o contradictie intre vs.2 si 5, unde apostolul spune, “purtati-va poverile unii altora” si “fiecare isi va purta propria povara”. Unele poveri trebuie sa ni le purtam unii altora, dar exista o povara pe care nu o putem imparti si aceea este responsabilitatea noastra fata de ceea ce ne-a cerut Dumnezeu sa facem si pentru care vom da socoteala in ziua judecatii. Nimeni nu va putea purta aceasta povara pentru altcineva, fiecare va raspunde pentru lucrarea lui.

Ce inseamna sa porti povara altcuiva? Sa citim vs.1. Apostolul Pavel ne spune in acest verset ce trebuie sa facem, cine trebuie sa o faca si cum sa o faca. Haideti sa vorbim pe scurt despre fiecare dintre acestea trei.

Ce sa facem? “Sa-l indreptati” este indemnul apostolului. Acest indemn este oarecum contrar atitudinii din biserica de astazi cand fiecare considera ca trebuie sa isi vada de treaba lui si ca nu este responsabilitatea lui, sa ii atraga atentia si sa indrepte un frate sau o sora care nu traieste in voia lui Dumnezeu. Satan i-a facut pe multi sa creada ca dragostea se dovedeste prin nepasare. Ca nu trebuie sa iti bagi nasul unde nu iti fierbe oala cum spune vorba romaneasca. Si adevarul este ca multi aleg aceasta cale pentru ca este de fapt exact ceea ce ei isi doresc sa faca si ceilalti cu privire la ei, daca cumva s-ar regasi in situatia lor. Mai degraba astazi cei ce gresesc sunt criticati, barfiti si judecati de frati, in loc sa caute sa fie indreptati si ridicati de ei. Matei 18:15-17 este un bun exemplu despre cum putem indrepta un frate sau o sora care nu greseste. “Du-te tu la el!” Acesta este indemnul Domnului Isus. Intre patru ochi vorbeste cu el si incearca sa ii explici si sa ii arati cu dragoste unde greseste. Sa indrepti un frate inseamna sa cauti sa il castigi. Bineinteles ca indreptarea nu tine doar de noi si tine si de cum alege fratele nostru sa raspunda la initiativa noastra de a-l indrepta. Este nevoie de o mare capacitate de a te smeri si de o dragoste sincera pentru Domnul ca sa accepti ca ai gresit si sa te pocaiesti. Dar merita sa incerci si sa lupti pentru sufletul fratelui tau.

Cine trebuie sa o faca? “Voi care sunteti duhovnicesti.” Astazi toti au degetul si ochii indreptati spre pastorul din biserica considerand ca aceasta este reponsabilitatea lui. Pavel insa spune ca aceasta responsabilitate este a tuturor celor ce traiesc prin Duhul si umbla prin Duhul. Este responsabilitatea crestinilor maturi si spirituali asa cum citim in 1 Corinteni 2:12-15. Cata nevoie este si astazi de astfel de crestini in biserica. De frati si surori care sa vorbeasca prin Duhul, sa umble prin Duhul, sa judece lucrurile prin Duhul, sa traiasca prin Duhul si sa mustre atunci cand este nevoie prin Duhul. Cand toti considera ca alujirea este treaba pastorului, inseamna ca biserica a ajuns sa fie majoritar compusa din crestini precum cei descrisi de Pavel in 1 Corinteni 3:1-3.                                                                                                                                            Astazi descoperim in biserica, in familie si in societate, aceasta atitudine. Fiecare asteapta ca cel de langa el sa faca ceva. Si in felul acesta lucrul care trebuie facut ramane de fapt nefacut. Toti avem asteptari de la ceilalti, si mai putin de la noi. Se distribuie in mediul online citate despre cum schimbarea incepe cu fiecare dintre noi, dar nici unul nu are curajul sa faca primul pas. Pentru cei ce doresc sa inceapa schimbarea este cel mai greu. Pentru ca ei lupta cu mentalitati si tipare de gandire care s-au format in mintile oamenilor de atatia ani. Sunt multi crestini au ajuns sa foloseasca chiar biblia ca sa isi justifice modul de viata si felul in care traiesc.                                                                                                                                         Versetul 1 nu spune ca toti crestinii sunt duhovnicesti, dar spune ca ar trebui sa fie, astfel incat atunci cand un altul se lupta cu ceva ei sa fie pregatiti sa il indrepte si sa il ridice. Cel mai trist este sa vezi oameni care stau in fiecare zi cu biblia in mana si tot nu au inteles ce scop a dat Cristos vietior lor, ce inseamna biserica Sa si care e planul Sau pentru ea.

Cum trebuie sa o facem? “Cu blandete”, ne spune apostolul. Pericolul in aceasta incercare de a indrepta un frate este ca pot fi ispitit sa cad chiar eu atunci cand caut sa il indrept. Blandetea este una dintre roadele Duhului Sfant si este o trasatura de caracter de care avem atat de mare nevoie mai ales in aceste zile cand traim intr-o generatie care se ofenseaza atat de usor. Trebui sa invatam sa ne purtam cu acesti frati sau surori care gresesc ca si cu niste copii, desi ei sunt oameni in toata firea, iar unii ne pot fi chiar parinti sau bunici. Sa citim si invatatura data de apostolul Pavel lui Timotei in 1 Timotei 5:1. Sa ne dam silita sa mustram cu blandete chiar si in contextul in care traim astazi si care este atat de bine descris de apostolul Pavel in 2 Timotei 4:3-5.                                                                    Cand apostolul spune sa fim cu bagare de seama ca sa nu fim si noi ispititi, ne indeamna de fapt sa avem grija sa nu facem asta cu un sentiment de superioritate. Lucru care trebuie sa recunoastem ca reprezinta cu adevarat o ispita pentru multi dintre noi. Cand incercam sa indreptam un frate avem nevoie de un nivel ridicat de smerenie. Lucru pe care va marturisesc ca nu l-am avut intotdeauna cand am incercat sa fac acest lucru. Cred ca sunt situatii cand sa castigi un frate este mai important decat sa ii demonstrezi ca tu ai dreptate si ca el greseste. Este clar ca el nu are maturitatea sau smerenia necesara pentru a accepta ca nu traieste drept in ochii lui Dumnezeu si atunci trebuie sa fim noi duhovnicesti.

Tocmai de aceea a ajuns sa fie atat de greu sa aduci inapoi la pocainta pe cineva care a ratacit de la calea Domnului. Unora nu le pasa suficient de mult, iar altora le pasa dar nu stiu cum sa faca acest lucru. Iar in aceste conditii sunt suflete care ratacesc de la cale si pentru care Domnului I se frange inima vazandu-i cum se indeparteaza de El.

Totusi daca am trai prin Duhul si am umbla prin Duhul, daca ne-am iubi mai mult si nu ne-am da inapoi sa ne purtam poverile unii altora la nevoie, atunci cand vreunul dintre noi ar fi ispitit de satan si ar cadea, nu ne-am da inapoi nici de la a-l ridica si de la a cauta sa-l indreptam. Daca nu facem asta, atunci este evident ca toate lucrurile spuse mai sus nu sunt valabile pentru noi. Umblam mai mult prin fire decat prin duhul, nu iubim cum ar trebui sa o facem, nu ne preocupam de nevoile celorlalti asa cum vrem sa se preocupe Domnul de ale noastre si bineinteles ca atunci cand unul se lupta si cade nu cautam imediat sa-l ridicam de jos.

Asadar in concluzie va spun ca totul depinde de noi. Dumnezeu ne-a da in Cristos absolut toate lucrurile de care avem nevoie si prin Duhul Sau toate armele pentru a putea implini voia Sa: Romani 8:32, Galateni 5:22-23. Pavel ne spune sa nu ne provocam unii pe altii, nici sa nu ne invidiem ci sa ne purtam poverile unii altora. Aceasta este o expresie reala a fratiei crestine. De aceea Pavel li se adreseaza galatenilor in 6:1 cu “fratilor”. Cred ca acest paragraf este raspunsul noului testament la intrebarea iresponsabila a lui Cain din vechiul testament: “sunt eu oare pazitorul fratelui meu?” Geneza 4:9. Daca un om este prin Cristos fratele meu, atunci raspunsul este “DA”, eu sunt pazitorul lui. Trebuie sa imi pese de el, sa il iubesc, sa ii port de grija. Sa caut sa il slujesc pentru ca il iubesc. Daca are o povara sa il ajut sa o poarte. Daca o sa cada, sa il ajut cu blandete sa se ridice. Aceasta este trairea la care ne conduce o umblare constanta prin Duhul lui Dumnezeu. Sa ne rugam!                

This entry was posted in Articole, Studiu Biblic and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

code