Capitolul 5:1-15
Capitolul 5 incepe cu o declaratie si cu o porunca. Apostolul Pavel declara inaintea bisericii, “Acum ca Isus Cristos ne-a eliberat ca sa fim liberi” va poruncesc, “sa ramaneti tari si nu va supuneti din nou jugului sclaviei.” Dupa ce omul cunoaste eliberarea prin Isus Cristos el este chemat sa traiasca o viata in libertate deplina. Este eliberarea de sub robia legii si a efortului permanent de a implini toate poruncile lui Dumnezeu ca sa ii fim placuti Lui. Este libertatea acceptarii noastre de catre Dumnezeu prin Isus Cristos.
Asadar daca Isus ne-a eliberat, atunci sa aratam acestei lumi ce inseamna sa traiesti ca un om liber. Dar in acelasi timp sa ramanem tari ca sa nu cadem iar sub jugul sclaviei. Suntem chemati de Domnul sa traim bucurandu-ne de libertatea pe care am primit-o in Cristos prin iertarea Sa. Cei ce au trait sub jugul legii erau sub o apasare permanenta pentru ca in lipsa supunerii depline fata de lege, aceasta aducea condamnare.
Asa cum am vazut inca de la inceput in bisericile din Galatia se punea presiune de iudaizatori peste cei dintre neamuri ca sa fie circumcisi pentru a deveni crestini. Si desi nu era un lucru foarte dificil de realizat, Pavel lupta impotriva ei datorita implicatiilor doctrinare pe care aceasta invatatura le avea. De aceea Pavel le spune ca daca ei considera circumcizia necesara ca sa devina crestini, atunci Cristos nu le mai este de fapt de nici un folos. Sa adaugi orice la ceea ce a facut El, inseamna sa il pierzi pe Cristos. Insemna sa continui sa iti bazezei indreptatirea inaintea lui Dumnezeu prin fapte si acest lucru era de fapt o cadere din har. Este imposibil sa il primesti pe Cristos si astfel sa recunosti ca nu te poti mantui singur, iar apoi sa pretinzi taierea imprejur prin care sa dovedesti chiar contrariul. Daca adaugi ceva la Cristos il pierzi pe Cristos Insasi. Mantuirea este doar in Cristos, este numai harul pe care omul il primeste prin credinta.
In vs.4-6, el face trecerea de la “voi cei care v-ati instrainat de Cristos si ati cazut din har” la “noi care asteptam prin Duhul, prin credinta, dreptatea la care nadajduim.” El spune ca cel ce este in Cristos nu mai are nevoie sa lucreze pentru mantuirea sa, ci o asteptam prin credinta. Cand esti in Cristos nu mai ai nevoie de alte lucrari prin care sa primesti acceptarea lui Dumnezeu. Dar asta inseamna ca daca tot ce avem nevoie este de credinta, putem sa traim viata crestina cum vrem? Este viata crestina traita prin credinta independenta de faptele de credinta? Cu siguranta ca nu! Pentru ca as vrea sa ne concentram atentia cu privire la un alt lucru pe care il spune apostolul in vs 5 si 6. Noi nu asteptam doar prin credinta mantuirea. O asteptam traind si prin Duhul. Viata crestina nu este viata traita doar prin credinta. Duhului Sfant care este in crestin va lucra ca sa produca faptele bune ale dragostei daca crestinul umbla prin Duh, traiesti in Duh, se roaga in Duh, si face totul in viata sa sub directa calauzire si indrumare a Duhului Sfant. Pavel ne indeamna sa avem o credinta care lucreaza prin dragoste, vs.6b. Asta nu inseamna ca aceste fapte ale dragostei se vor adauga la credinta pentru a fi impreuna necesare ca sa primim mantuirea. Ne spune ca acea credinta care ne mantuieste trebuie sa fie si o credinta care se vede prin fapte pentru ca ea lucreaza prin dragoste si sub autoritatea Duhului din noi. Sa citim si Efeseni 2:8-10.
Pavel vorbeste in primele 6 versete ale capitolului 5 despre contrastul dintre “voi”, crestinii falsi si “noi”, credinciosii adevarati, iar in versetele urmatoare despre contrastul altor doua pronume. Intre “el” invatatorul fals care va tulbura si “eu”, apostolul Pavel care va invat adevarul. Vedem in vs.7 cand “odinioara alergati bine”, ca adevarata ortodoxie nu consta numai in a crede adevarul, ci in a trai in adevar. Doar cel ce se supune adevarului este un crestin autentic. Credinta unui crestin se vede in trairea lui. Iar comportamentul sau deriva din credinta lui. Galatenii asemenea multora si astazi incepusera bine alergarea crestina, bucurandu-se o perioada de libertatea pe care Cristos le-a dat-o. Dar la un moment dat pe pista au aparut obstacole, iar ei pentru ca nu au vegheat, sau impiedicat si au cazut. Iar rezultatul final a fost parasirea lui Cristos si caderea din har.
In vs.11 descoperim semnul autenticitatii predicatorului crestin care este persecutia si impotrivirea. Asa cum vedem in Galateni 4:29, Isaaci acestei lumi vor fi mereu persecutati de Ismaelitii acestei lumi. Profetii vechiului testament au trait realitatea acestei persecutii, la fel au facut-o apostolii si toti slujitorii lui Dumnezeu din fiecare generatie. Si in prezent predicatorii care nu cauta la fata omului si nu predica ca sa gadile urechile oamenilor cunosc impotrivire, uneori chiar din partea fratilor cu o constiinta slaba din biserica. Pentru ca multi au facut din biserica o statiune de relaxare cand Isus a lasat-o sa fie un spital de campanie pentru cei ce lupta pe frontul evangheliei. Crucea lui Isus a fost si va ramane un scandal pentru aceasta lume. Mesajul crucii este ofensator pentru omul din lume, dar si pentru omul din biserica care nu traieste in puterea cuvantului si a Duhului. Evanghelia le spune oamenilor ca sunt pacatosi, razvratiti si vrajmasi ai lui Dumnezeu. Le spune ca sunt neputinciosi si nu pot sa faca nimic pentru a se mantui singuri. Ca pocainta, credinta si botezul sunt calea spre Cristos, calea spre mantuire. Atunci cand cineva predica aceasta evanghelie va cunoaste impotrivire si batjocura din partea lumii si uneori va experimenta impotrivire si din partea crestinilor caldicei, lumesti sau carnali cum ii mai numeste Pavel in epistola catre corinteni, pentru care evanghelia a devenit pentru unii meniul din care aleg ce doresc sa serveasca dupa pofta pe care o au la un moment dat sau altul.
Traim intr-o epoca a tolerantei cand oamenii doresc sa aiba ceea ce este mai bun din ambele lumi si nu le place cand li se spune ca trebuie sa aleaga intre ele. Dar exact asta este ceea ce a facut Cristos. A pus inaintea omului aceasta alegere. Crestinismul nu este religia jumatatilor de masura. Crestinismul cere dedicare completa, implicare si determinare. Ceea ce galateni incercau sa faca atunci este la fel de imposibil cu ceea ce multi crestini incearca sa faca acum. Nu poti sa adaugi sau sa scoti ceva din ceea ce a facut si a spus Isus Cristos. In spatele tuturor alegerilor noastre se ascunde autenticitatea credintei noastre. Daca avem o credinta autentica atunci vom lupta sa traim o viata in ascultare de Cristos, daca nu, atunci vom cauta scurtaturi si compromisuri. In fata crucii lui Isus este acceptata o singura stare a inimii, smerita si supusa.
Libertatea este astazi un cuvant care sta pe buzele tuturor. Toti spun si cred astazi ca sunt liberi sa faca ce vor si cand vor ei. Dar comform evangheliei nici un om nu este liber pana cand nu vine la pocainta si Isus il scapa de povara vinovatiei. Ce fel de libertate este liberatatea crestina? Sa citim vs.13-15.Pavel spune aici ca am fost chemati la libertate. Asta inseamna sa fii de fapt crestin. Sa fii chemat de Dumnezeu prin Fiul Sau Isus Cristos sa traiesti ca un om liber. Din pacate imaginea crestinismului de azi nu este una a libertatii, ci tot a unei robii adesea apasatoare. Libertatea nu este doar pentru unii, ci pentru toti crestinii, intrucat Pavel se adreseaza cu cuvantul, “fratilor”. Fiecare crestin, frate si sora a fost chemat la libertate. Dar este liberatatea crestina un alt cuvant pentru anarhie? Adica acum ca suntem liberi, putem sa facem ce vrem noi? Sunt multi crestini care abuzeaza astazi de libertatea pe care au primit-o in Cristos. Unii spun ca daca sunt mantuiti prin credinta si nu prin fapte atunci esti practic liber sa traiesti cum vrei si nu trebuie sa mai dai socoteala nimanui pentru viata ta. Libertatea crestina este doar eliberarea de sub robia ingrozitoare de a munci pentru a ne castiga aprobarea lui Dumnezeu prin fapte, dar ea nu presupune eliberarea de sub autoritatea lui Dumnzeu.
In primul rand libertatea crestina nu este libertatea de a face pe plac carnii, vs.13. Acum ca sunt liber in Cristos nu inseamna ca pot sa fiu indulgent cu poftele trupului meu, ca vorbim despre cele sexuale sau alimentare. Sa fii liber in Cristos nu inseamna sa traiesti pentru propriile placer, ci pentru placerea lui Dumnezeu. Libertatea crestina este eliberarea de pacat nu eliberare pentru pacat. Este o libertate fara limite de a ne apropia de Dumnezeu, nu o libertate de a trai alimentand egosimul si mandria din noi. Acum ca am fost eliberati spiritual nu folositi libertatea aceasta pentru satisfacerea naturii voastre pamantesti cazute. Sunt atatia oameni care isi proclama zgomotos si astazi liberatatea dar ei sunt de fapt sclavi ai propriilor pofte trupesti. Libertatea crestina presupune in acelasi timp rastignirea firii pamantesti, Galateni 5:24. Crestinul care a inteles ce inseamna sa fii liber in Cristos, traieste luptand sa respinga orice dorinta pacatoasa a naturii sale vechi.
In al doilea rand, libertatea crestina nu este libertatea de a-ti exploata semenul profitand de el, vs.13b, 15. “Slujiti-va unii altora in dragoste.” Omul care a primit libertate prin Isus Cristos se poate apropia de Dumnezeu dar va cauta sa slujeasca si aproapelui sau in dragoste. Nu doar ca nu trebuie sa profitam de oameni, dar trebuie sa cautam sa ii slujim. In dragoste suntem chemati sa ne facem robi unii altora. Dovedesc ca traiesc ca un om liber in Cristos atunci cand viata mea se defineste prin slujire, nu prin egoism. Daca suntem oameni cu adevarat liberi, atunci ne vom sluji unii pe altii pentru ca ne iubim. Nu ne vom rani, nu ne vom barfi, nu ne vom judeca sau critica si nici nu vom avea atitudini rautacioase unii fata de altii, ci in dragoste ne vom sluji.
In al treilea rand, libertatea crestina nu este libertatea de a nesocoti Legea, vs.14. Sa observam cu atentie ceea ce spune apostolul aici. Care este in prezent relatia crestinului cu Legea? Desi Pavel spune ca cine devine crestin este eliberat de sub Lege si nu mai este sub jugul si robia Legii, totusi vom cauta sa traim implinind poruncile Legii nu ca sa primim aprobarea Sa, ci din dragoste pentru El. Nu mai suntem indreptatiti prin Lege si nici condamnati de esecul de a o implini, dar daca lasam Duhul Sfant sa lucreze sfintenia lui Cristos in noi atunci sfintirea noastra va consta in implinirea Legii asa cum citim si in Romani 8:3-4.
Este important sa intelegem aceste lucruri mai ales din cauza “noii moralitati”care este la moda astazi in crestinism si care respinge autoritatea. Apostolul ne spune ca desi suntem liberi in Cristos si astfel avem iertare de pacate, curatirea constiintei noastre, infiere, acceptare, indurare si pace cu Dumnezeu, totusi aceasta libertate nu inseamna ca putem trai dupa propriile pofte, profitand de aproapele tau si nerespecatand autoritatea lui Dumnezeu. Cel ce a inteles ce inseamna libertatea crestina este motivat sa traiasca vieti sfinte, sa isi slujeasca aproapele si sa se supuna in smerenie autoritatii lui Dumnzeu. Aceasta este libertatea pe care Isus Cristos a venit sa ne-o ofere si pe care apostolul Pavel a predicat-o. Sa ramanem tari in ea si sa nu cadem pe de o parte din nou in robia de dinainte sau pe de alta parte in libertinajul firii.