Studiu al epistolei catre Galateni

Capitolul 4

Candva robi, dar acum fii, vs.1-11.

Apostolul Pavel pune aici in contrast conditia omului aflat sub lege (1-3), cu conditia omului care este in Cristos (4-7). Si plecand de la acest contrast, el face un apel inflacarat pentru trairea vietii crestine (8-11). Practic el ne spune ca odinioara eram robi, dar acum suntem fii, asadar sa traim vrednic de acest dar pe care l-am primit si sa nu ne mai lasam inrobiti de trecutul nostru.

Care este conditia omului aflat sub lege? (vs.1-3) Pavel spune ca omul care traieste sub faptele legii este precum un copil care urmeaza sa mosteneasca un imperiu. Mostenirea este a lui prin testament si fagaduinta, dar nu este si practic pentru ca el este inca doar un copil. De aceea el nu este cu mult mai presus decat un rob. Pentru ca se afla sub ingrijirea si tutela cuiva asa cum sunt si robii. Altcineva ii face programul si il disciplineaza la nevoie. El nu este liber sa faca ceea ce doreste. Fiind mostenitor, el este stapan, dar fiind copil este sub autoritatea altcuiva, fiind intr-o situatie asemanatoare cu a unui rob. El va ramane in robie, “pana la data fixata de tatal sau” vs.2. Asa erau si galateni inainte de venirea lui Cristos. Cand erau sub lege erau mostenitori ai promisiuni facute de Dumnezeu lui Avraam, dar nu mostenisera inca promisiunea.  Si de ce este rea aceasta robie? Pentru ca Legea nu avea cu adevarat  puterea sa rascumpere  si nici bogatia care sa binecuvanteze. Dumnezeu a dat legea pentru a demasca pacatul si pentru a-i conduce la Cristos pe oamenii care prin lege pot sa recunoasca pacatul din viata lor. Dar satan foloseste legea pentru a scoate la iveala pacatul si pentru a-i duce pe oameni la disperare. Planul lui Dumnezeu a fost sa foloseasca Legea ca pe un pas intermediar catre indreptatirea omului, dar satan o foloseste pentru condamnarea lui. Dumnezeu a avut drept scop ca Legea sa fie o treapta spre adevarata libertate, iar satan o foloseste ca pe o capcana pentru a-I tine in inchisoarea disperarii pe om.

Care este conditia omului in Cristos? (vs.4-7) Robia legii a durat aproximativ 1300 de ani. A fost o copilarie dura si aspra. “Dar la implinirea vremii…” cea mentionata si in Marcu 1:15, cand copiii au ajuns la varsta majoratului sunt scosi de sub autoritatea tutorilor si sunt pregatiti sa mosteneasca promisiunea. La implinirea vremii, Dumnezeu a facut doua lucruri: In primul rand, Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Sau cu scopul de a rascumpara si de a infia. Nu doar pentru a-i elibera din robie, dar si pentru a-i transforma in fii. Aceasta rascumparare s-a facut prin moartea lui Cristos, Galateni 1:4 care a luat asupra Lui blestemul nostru, Galateni 3:13. Cristos s-a nascut sub lege, s-a supus toata viata Sa cerintelor legii, a reusit acolo unde toti esuasera si apoi a implinit in chip desavarsit neprihanirea ceruta de Lege. De aceea El a putut fi Mantuitor al omenirii. Daca nu ar fi fost om nu ar fi putut sa ii rascumpere pe oameni. Daca nu ar fi fost Fiul lui Dumnezeu nu i-ar fi putut face pe oameni fii ai lui Dumnezeu.              

In al doilea rand, Dumnezeu a trimis Duhul Sfant. Intrand in inimile noastre, Duhul striga acum Ava! Tata!, asa cum vedem si in Romani 8:14-17. “Ava” este diminutivul aramaic  pentru “Tata”. Este cuvantul pe care insusi Domnul Isus il foloseste in rugaciunile Sale intime. Este un fel de “Taticule” sau de “draga Tata.” Asadar Dumnezeu nu a dorit sa ne dea doar infierea prin Fiul Sau, ci sa ne dea si siguranta acestei infieri prin Duhul Sau. Cu alte cuvinte Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Sau ca sa primim statutul de fii si apoi a trimis Duhul Sau ca sa primim experienta extraordinara a infierii. Prezenta Duhului Sfant este cel mai mare privilegiu al copiilor lui Dumnezeu, vs.6. Nu avem nevoie de anumite calificari, de conditii suplimentare de intrunit. Pentru ca suntem fii ai lui Dumnezeu, primim Duhul Sau in inimile noastre.                                 In vs.7 Pavel concluzioneaza acest rationament spunand ca acum ca nu mai suntem robi, ci fii, suntem si mostenitori. Statutul nostru se schimba complet in Cristos. Nu devenim doar fii din robi prin infierea sa, dar devenim si mostenitori ai lui Dumnezeu impreuna cu Isus Cristos prin pecetluirea cu Duhul Sfant.

Apelul apostolului, vs.8-11. Pavel face din nou apel la crestini sa isi inteleaga natura cea noua pe care au primit-o prin rascumpararea facute de Cristos si prin pecetluirea cu Duhul Sfant. Este o lupta grea pe care si noi o duceam astazi intre a renunta la ceea ce este vechi pentru a face loc la ceea ce este nou.                                                                                                             

Cati dintre noi nu se intampla sa tinem dulapurile pline cu haine vechi pe care nu le-am mai purtat de ani de zile si pe care stim ca nu le vom mai purta, doar pentru ca ne este greu sa renuntam la ele? Daca facem lucrul acesta cu haine, ganditi-va cat de greu este cu obiceiuri vechi, moduri de gandire vechi, atitudini vechi, samd.

Candva nu il cunoasteati pe Dumnezeu…dar acum il cunoasteti. Acesta este motivul pentru care un om nu mai poate fi la fel dupa ce a fost nascut din nou. Cunoasterea lui Dumnezeu te transforma. Iar sa stii ca Dumnezeu te cunoaste iti da puterea si motivatia necesara de a-ti dori sa traiesti in ceea ce este nou si sa nu te mai intorci la ceea ce este vechi: la obiceiurile vechi, la atitudinile vechi, la pacatele tale vechi, samd.                                                                                                     Vs. 10 condamna exact boala de care sufera si generatia noastra astazi in biserica, formalismul religios. Acea traire pentru lucruri exterioare fara o preocupare reala pentru cele interioare. Partasia sfintilor cu Dumnezeu nu mai este o relatie personala, intima si profunda, ci a devenit o rutina obositoare si chinuitoare care tine de pastrarea anumitor ritualuri religioase exterioare fara viata. Rugaciunea este o obligatie si nu o placere, studiul cuvantului este o datorie si nu o dorinta, inchinarea este un obicei si nu o bucurie.                                                                                           In aceste conditii Pavel spune in vs.11, cu tristete: “mi-e teama ca nu cumva sa ma fi ostenit in zadar intre voi.” In loc sa cresteti in libertatea primita in Cristos, voi alunecati inapoi in vechea robie, asa cum de altfel se intampla si astazi. Este ca si cum ai spune: Doamne stiu ca tu m-ai eliberat din inchisoare, dar eu vreau sa ma intorc acolo. Stiu ca ai murit ca eu sa devin fiu, dar eu vreau sa fiu din nou sclav.

Concluzia acestor prime 11 versete din capitolul 4 este ca Pavel isi doreste sa invatam ce este viata crestina si cum sa o traim.

Ce este viata crestina? Este viata pe care o traiesti ca un fiu de Dumnezeu, nu ca un sclav. Bineinteles ca noi suntem robi ai lui Dumnezeu, ai lui Cristos si unii altora. Dar aceasta robie este una voluntara care ne produce placere si care ne aduce implinire, nu una fortata care ne produce suferinta cum era inainte. Viata crestina este eliberare de condamnarea Legii. Mantuirea  nu mai depinde de implinirea tuturor poruncilor legii. Mantuirea noastra este credinta in Isus Cristos si in ceea ce El a facut pentru noi la cruce.

Multi crestini traiesc si astazi ca sclavi ai religiei. Sunt asa cum a fost o buna bucata din viata sa, John Wesley. Tatal sau fusese preot, el era preot si pentru el sa fii crestin insemna sa ai un comportament moral si plin de fapte bune. El vizita detinutii in inchsoare, hranea saracii, ajuta copiii sa mearga la scoala cu haine si educatie. Mergea la biserica si sambata respectand sabatul si duminica ca sa ia Cina Domnului. El dadea milostenia, studia scripturile, se ruga si postea. Si desi toate aceste lucruri sunt minunate, John Wesley insasi marturiseste peste ani despre el astfel: “Mi-am dat seama ca o mare parte din viata mea crestina am avut credinta unui servitor si nu pe cea a unui fiu. Acum m-am increzut in Cristos si doar in Cristos pentru mantuirea mea. Crestinismul este religia fiilor, nu a sclavilor.”  

Cum trebuie traita viata crestina?  Viata crestina trebuie traita cu o constientizare permanenta a cine suntem si ce suntem. Totul tine de afirmatia: “Candva erati robi, dar acuma sunteti fii.” Cand stii cine esti in Cristos este imposibil sa te mai intorci la vechea viata. Dar asa cum multi crestini nu intelesesera atunci, la fel sunt multi care nu inteleg nici acum Practic facand lucrul acesta, negi ceea ce Isus facut pentru tine si negi ceea ce ai devenit prin El.

Cum putem evita aceasta crunta tragedie, aceasta cale urmata de atatia si in zilele naostre? Luand intotdeauna aminte la cuvintele lui Pavel. Sa staruim neincetat in Scriptura, sa citim din nou si din nou ca sa nu uitam cine suntem si ce suntem datorita lui Isus Cristos. Acesta este unul dintre scopurile principale ale citirii bibliei, al rugaciunii, postului si inchinarii.   Sa nu uitam cine suntem. Sa ne spunem mereu: “candva eram rob, dar acuma sunt fiu de Dumnezeu si am Duhul Sau in inima mea. Inainte nu il cunosteam pe Dumnezeu, dar acum Il cunosc si am ajuns sa fiu eu insumi cunoscut de El. Cum sa ma intorc in aceste conditii la ceea ce am fost si am facut inainte?”

John  Newton este un bun exemplu in aceasta privinta. El era singurul copil al unei mame care a murit pe cand avea doar 7 ani. Inca de la 11 ani a plecat pe mare si a lucrat pe vas. Mai tarziu s-a implicat in atrocitatile inimaginabile ale comertului cu sclavi africani cunoscand adancimile pacatului si ale degradarii umane.  La 23 de ani, pe 10 martie 1748 in timpul unei furtuni teribile vasul pe care se afla era in pericol de scufundare. Atunci Newton a strigat catre Dumnezeu pentru indurare si Dumnezeu i-a raspuns. Dupa ce a scapat cu bine din acea furtuna, Newton s-a convertit si a trait toata viata recunoscator si fara sa uite ceea ce Dumnezeu facuse pentru el in noaptea aceea. Asa ca a agatat o pancarda mare in biroul sau pe care a scris cu litere imense versetul din Deuteronom 15:15, ca sa nu uite niciodata cine fusese candva si cine era acum.

Cred ca daca toti am trai in prezent amintindu-ne mereu de ceea ce am fost candva si de ceea ce suntem astazi datorita lui Cristos, am avea o dorinta mai mare sa traim si sa fim ceea ce suntem de fapt, fii si fiice de Dumnezeu, eliberati de toate lucrurile prin Isus Cristos.

This entry was posted in Studiu Biblic and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

code