Nimic nu este imposibil cu Dumnezeu 1
Imi doresc ca prin acest studiu sa reusim sa descoperim sau sa redescoperim foamea pierduta dupa Dumnezeu. Sa trezeasca in noi o dorinta fierbinte dupa prezenta si cunoasterea Lui si o pasiune pentru implinirea scopului pe care l-a dat vietilor noastre. Sa ne ajute sa inlaturam din vietile noastre acele lucruri care astazi par atat de mari si imposibil de depasit, care ne provoaca suferinta, vina, rusine si ne impiedica sa ne traim vietile la maxim si in belsug de speranta, pace si bucurie asa cum Domnul Isus spune ca a venit sa ne ofere.
Evanghelia dupa Luca este plina de oameni cu imposibiluri in viata lor ca si noi. Oameni care l-au cunoscut pe Domnul Isus si au primit asemenea noua ocazia unica de a lua decizia sa nu mai traiasca in realitatea lor imposibila, ci sa paseasca in prezenta lui Isus unde toate lucrurile sunt posibile. Indiferent de ceea ce lumea sau firea noastra pamanteasca ne spune, nu trebuie sa mai lasam imposibilurile sa ne fure bucuria, sa ne tulbure pacea si sa ne distruga increderea. Dar pentru ca lucrul acesta sa se intample avem nevoie sa luam o decizie de credinta si sa avem o inima smerita si predata adevarului Scripturii, ca orice lucru care este imposibil pentru om este posibil cu Dumnezeu.
Imposibilul este un cuvant mare. Pentru fiecare reprezinta o imagine a barierelor, obstacolelor, provocarilor si luptelor care ne definesc si ne spun cat de departe putem sa mergem intr-o anume directie si ce putem face sau nu. Uneori imposibilurile noastre sunt evidente. Chiar si cei de langa noi le pot sesiza, le pot numi si ne judeca adesea din cauza lor. Alteori insa imposibilurile din viata noastra sunt adanc ascunse in sufletele noastre si tacute. Dar desi sunt tacute, ne fura bucuria chiar si atunci cand zambim si ne fura increderea chiar atunci cand dorim sa aratam ca stim ceea ce avem de facut. De cele mai multe ori incercam sa le ascundem sub o fatada falsa care sa spuna ca suntem in control si toate lucrurile sunt ok.
Imposibilurile pot veni in viata noastra in atat de multe forme si marimi. Poate fi o criza financiara, o relatie care se destrama, o familie care nu functioneaza asa cum ar trebui, o slujba care te seaca de energie si ne impinge limitele rabdarii la maxim, o problema de sanatate constanta care te epuizeaza, un obicei distructiv, un pacat ascuns, un trecut care nu imi da pace, samd. Toate acestea seamana in mintea si inima mea teama, ingrijorare si disperare facand din imposibilurile mele un partener permanent de viata.
Care este imposibilul sau imposibilurile mele?… Este greu sa vorbim despre ele, nu? Este greu sa le numim pentru ca ne face sa ne simtim vulnerabili. Parca recunoscandu-le le facem si mai mari, mai puternice si mai infricosatoare. Ne face sa ne simtim mici, slabi, neputinciosi si de aceea ne dorim sa le lasam ingropate acolo in adancul mintii si inimii noastre si sa ne traim vietile pretinzand ca imposibilurile nu exista in viata noastra, iar daca totusi exista nu ne afecteaza in nici un fel. Dar imposibilurile ajung incet incet sa devina realitatea in care noi traim. Domnul Isus a venit sa distruga imposibilurile. Sa distruga barierele, limitele, marind posibilitatile si largind orizonturile omului. El a trait ca sa ne arata puterea lui Dumnezeu. A murit ca sa distruga si cel mai imposibil imposibil. Si a inviat ca sa ne imputerniceasca pe fiecare sa traim vieti despre care Dumnezeu spune ca este posibil sa le traim.
Intr-o singura propozitie in Luca 18:27, Domnul Isus ofera lucrul dupa care inima noastra are atata nevoie sa tanjeasca cu disperare. Imposibilurile nu trebuie sa ne defineasca vietile, sa ne modeleze, sa ne limiteze si sa ne controleze. Imposibilurile sunt puse in viata noastra doar pentru ca slava lui Dumnezeu sa fie descoperita.
Sa citim impreuna 2 Corinteni 4:6-18.
Cum spune Pavel ca sunt inimile noastre si ce ne spune noua lucru acesta?
Cum pot sa descopere trupurile noastre fragile slava lui Dumnezeu?
Cum ne ajuta puterea lui Dumnezeu sa infruntam imposibilurile?
Ce stim datorita credintei si increderii noastre in Cristos?
Cum ne ajuta faptul ca ne atintim privirile asupra lucrurilor care nu se vad sa nu ne pierdem speranta?
Este ceva atat de deosebit la vasele de lut? Nu au nimic special cu care sa se laude. Nu fac parte din categoria lucrurilor pe care sa le cumparam ca sa le punem in casa si apoi sa le privim minut in sir minunandu-ne cat de frumoase sunt. Singura lor intrebuintare este sa fie umplute cu ceva de valoare si de folos. Ce mai stim despre ele este ca sunt si foarte fragile de aceea au si fost inlocuite cu vase din material mai dure. Aceasta este imaginea zugravita pentru noi in acest pasaj de apostolul Pavel. Noi suntem vasele de lut. Nu este nimic special si deosebit la noi, suntem slabi si fragili. Dar cand suntem in mainile lui Dumnezeu, El ne umple cu ceva extraordinar de care lumea se va minuna. Cand puterea Lui se dezlantui in vietile noastre, cei din jurul meu vor vedea cum harul lui Dumnezeu prinde forma si contur, cum nadejdea creste extraordinar, bucuria este vie, dragostea este sincera, credinciosia puternica si astfel pot sa vada pentru o clipa ceva din slava lui Dumnezeu. Atunci imposibilul meu devine doar o rama care incadreaza pictura minunata a posibilului lui Dumnezeu.
Imposibilurile sunt imposibile pentru ca ne raportam la ele cu propria noastra putere si incercam sa le rezolvam prin propria noastra intelepciune. Dar imposibilurile pot fi schimbate de posibilul lui Dumnezeu cand le privim si confruntam prin credinta. Despre asta este evanghelia dupa Luca. Despre oameni care din nou si din nou sunt provocati sa isi recunoasca imposibilurile si sa accepte provocarea de a lasa posibilul lui Dumnezeu sa patrunda in inimile lor. Ceea ce este imposibil pentru oameni este posibil la Dumnezeu.
Sa revenim la Luca 18. De ce credem ca lucrurile materiale fac ca umblarea noastra sa fie prin vedere si nu prin credinta? Ce intrebare imposibila ii adreseaza ucenicii Domnului Isus? Cum ne da speranta raspunsul Lui?
De fapt in aceste versete sta chiar povara sufletelor noastre pe care trebuie sa o confruntam: imposibilul nostru sau posibilul lui Dumnezeu. Stiu ca imposibilurile noastre au devenit in timp atat de mari si imposibil de depasit, dar avem nevoie sa ne reamintim ca Dumnezeu nu a fost niciodata definit de imposibil. Nu aceasta este realitatea Sa. Noi alegem daca dorim sa ramanem in realitatea acestei lumi a imposibilurilor la fiecare pas sau sa pasim in realitatea Imparatiei lui Dumnezeu unde nimic nu este imposibil. Aceasta este viata posibila pe care Dumnezeu doreste sa ne-o ofere prin Isus Cristos.