Nimic nu este imposibil cu Dumnezeu 2
Este nevoie de foarte mult curaj sa ne infruntam imposibilurile. Sa ne predam complet autoritatii lui Dumnezeu si sa credem cu toata fiinta noastra in promisiunile Lui. Sa invatam sa trecem de la imposibilul nostru catre posibilul Lui este o calatorie de o viata. Ne va provoca la maxim, sa credem in lucruri mari, sa umblam aproape de El, sa ne inchinam cu profunzime, sa ne rugam cu ardoare, sa ne supunem imediat si sa iubim mai mult decat am putut crede vreodata ca putem iubi. Este o alegere cu privire la lucrurile in care doresti sa iti investesti viata.
Cum ar arata viata mea daca in loc sa fie zidita pe imposibilurile mele ar fi zidita pe posibilurile lui Dumnezeu?
Insasi venirea Domnului Isus in aceasta lume, nu a fost o coliziune directa intre imposibilul omului si posibilul lui Dumnezeu? Sa ne concentram acum atentia asupra pasajului din Luca 1:26-38.
O zi obisnuita din viata unei fete simple si modeste din Nazaret o cetate anonima din Galilea se transforma in ceva extraordinar. Un inger i se arata din cer si ii da un mesaj care pentru ea reprezinta ceva imposibil.
Cine sunt eu ca Dumnezeu sa ma aleaga? Cum pot eu sa concep un copil cand desi sunt logodita cu Iosif nu am avut nici un fel de contact fizic cu El? Si cum raspunde ingerul la intrebarea imposibila a Mariei din vs.34? Dumnezeu planuise insa lucrul acesta pentru ea inca dinainte de intemeierea lumii. Mesajul ingerului este acesta: “nasterea lui Isus este posibila.” Intrebarea Mariei a fost cat se poate de normala si naturala. Pentru ca traim intr-o realitate fizica.
Dar ceea ce i s-a intamplat Mariei, intr-o masura asemanatoare ni se ofera si noua sansa de catre Dumnezeu sa experimentam. Planul lui Dumnezeu pentru fiecare om este sa se nasca din nou. Prin alegerea personala de a fi scufundati in apa este pusa in noi o viata noua. Duhul lui Dumnezeu vina sa locuiasca in mine si incepe sa lucreze in mine tot mai mult pe Isus Cristos. Caracterul Lui incepe sa prinda forma in gandul, sufletul si inima mea. Devenim astfel oameni care la randul nostru il purtam in noi pe Isus Cristos. Nu acesta este mesajul Domnului din Ioan 3:3-5?
Pentru ca aceasta transformare extraordinara sa aiba loc in viata noastra este nevoie de un singur lucru. Sa ne dam la o parte si sa il lasam pe Domnul sa isi faca lucrarea in noi. Noi suntem cel mai mare imposibil de depasit din viata noastra. Astazi stam si noi si punem aceeasi intrebare ca a Mariei. Cum poate Isus sa ia nastere in mine? La fel cum Duhul Sfant a lucrat ca Isus sa ia nastere in pantecul Mariei, tot la fel Duhul Sfant este cel ce lucreaza ca Isus sa prinda chip in mine si in tine. Este aceeasi minunata si imposibila posibila lucrare a lui Dumnezeu. Sa citim impreuna Ioan 6:63, Fapte 2:38-39, Galateni 3:26-27 si Cum as reformula eu intrebarea Mariei pentru a-l intreba pe Dumnezeu despre imposibilul din viata mea?
As dori sa mai observam un alt lucru foarte important. Ingerul Gavril ii indica Mariei o alta persoana in viata careia imposibilul este tranformat in posibil de Dumnezeu. Este vorba de ruda ei Elisabeta. Indreptandu-I atentie catre imposibilul Elisabetei care a devenit posibil, Dumnezeu o ajuta pe Maria sa isi imagineze cum posibilul Lui poate sa se intample si in viata ei.
De aceea Dumnezeu aduce in vietile noastre oameni care trec prin acest miraculos proces de transformare a vietilor lor. Traind intr-un mod transparent unii fata de altii ne oferim ocazia fiecaruia sa ne imaginam cum puterea lui Dumnezeu lucreaza in noi cand traim in supunere si credinta fata de El. Ne ajuta sa vedem dincolo de ceea ce pare imposibil si sa credem ca vestea buna ca Isus poate sa traiasca si in noi si sa ne transforme tot mai mult dupa chipul Sau. Pentru aceasta marturie a intemeiat Mantuitorul Biserica Sa. Sa dovedeasca acestei lumi ca prin El imposibilul omului este facut posibil de Dumnezeu.
Cunoastem pe cineva care ne ajuta sa vedem puterea aceasta de transformare a lui Dumnezeu? Cum ne ajuta acea persoana sa vedem dincolo de imposibilurile noastre?
Sa revenim la Luca 1 si sa recitim vs.37. Cunoastem pe cineva care are nevoie sa i se reaminteasca aceste cuvinte astazi? Cum o sa i le spunem? Avem noi nevoie sa ne aducem aminte de cuvintele acestea astazi mai mult ca oricand?
In vs.38 vedem cum Maria alege sa nu mai traiasca prin vedere, ci prin credinta. Ce schimbare extraordinara. Nu ei i se datoreaza aceasta transformare, ci lui Dumnezeu. Nu ea trebuie laudata pentru asta, nici ingerul Gabriel care i-a dus mesajul, ci doar Dumnezeu care a adus posibilul Lui in realitatea ei imposibila. Nimic nu se schimbase in imprejurarile ei. Era tot tanara, tot obisnuita si tot fecioara. Dar ceea ce s-a schimbat a fost credinta ei in puterea lui Dumnezeu de a face ca ceea ce ea credea ca este imposibil, sa devina posibil. Din acel moment inainte viata ei nu a mai fost aceeasi. La fel cum nu va mai fi nici a noastra daca pornim in aceasta extraordinara calatorie de credinta cu Dumnezeu.
Cum pot face ca declaratia de credinta a Mariei sa devina si a mea? Cum as reformula eu intrebarea Mariei pentru a-l intreba pe Dumnezeu despre imposibilul din viata mea? Ce cred ca s-ar intampla daca as face lucrul acesta?