Nimic nu este imposibil cu Dumnezeu 3
Isus Cristos este posibilul lui Dumnezeu prin care omul poate avea acces la bogatiile harului Sau, sfintenia desavarsita, bucuria deplina si la implinirea visului lui Dumnezeu pentru copiii Lui Posibilul lui Dumnezeu a venit pe acest pamant tocmai pentru a distruge imposibilurile din vietile noastre. Ca sa inteleaga exact cum acestea ne chinuie, ne produc frustrari, dezamagiri si ne limiteaza. Intreaga viata a lui Isus de la felul in care a venit pe lume, la invataturile Sale, minunile, moartea si invierea de care a avut parte proclama puterea si dorinta lui Dumnezeu de a inlatura imposibilurile noastre.
Sa mergem astazi mai departe in aceasta minunata aventura a atingerii imposibilului cu Cristos citind pasajul din evanghelia dupa Luca 2:1-20. Ce parere aveti despre modul in care Dumnezeu a lucrat ca sa ii aduca pe Iosif si Maria in Betleem, locul in care profetiile marturiseau ca se va naste Mesia? Cui alege Dumnezeu sa faca cunoscut ca Fiul Lui s-a nascut? Ce fac acei oameni dupa ce aud anuntul ingerului? Cum le afecteaza vietile acestor oameni intalnirea cu Isus Cristos?
Parca putem sa ne imaginam pe Cezar Augustus stand pe tronul lui din Roma si dand porunca ca toti supusii imperiului roman sa fie numarati. Asa ca toate popoarele indiferent de locul in care migrasera trebuiau sa se intoarca in cetatea in care isi aveau radacinile. Nu conta ca esti sanatos sau in carje, ca ai 10 copii sau ca nu ai copii sau ca esti insarcainata in 9 luni si gata sa nasti in orice clipa. Cand Roma poruncea toata lumea se supunea. Tamplarii si-au lasat proiectele deoparte, fermierii si-au lasat campurile nelucrate, crescatorii de vite au trebuit sa gaseasca oameni sa se ingrijeasca de animalele lor, pescarii si-au lasat navoadele si toti au marsaluit spre locul de bastina. Imaginati-va drumurile in acea perioada. Imaginati-va cetatile cat de pline erau in acele zile. Atat de pline ca pentru o femeie insarcinata in 9 luni a fost imposibil sa gaseasca un pat liber. Dar a oprit imposibilul ei, sa se produca posibilul lui Dumnezeu? NU! Dumnezeu si-a adus Fiul pe lume intr-o iesle de animale. Ceva ce pentru mintea omului este imposibil de imaginat.
Sa citim de la Galateni 4:4-5. Ce inseamna pentru noi, “la implinirea vremii?” Cum ne ajuta sa stim ca Dumnezeu are un timp potrivit pentru fiecare lucru din viata noastra, sa infruntam imposibilurile?
Isus s-a nascut si cerurile nu isi pot ascunde bucuria extraordinara. Dumnezeu trimite un imger sa proclame vestea cea buna a nasterii Mantuitorului care va schimba totul in aceasta lume.
Planul lui Dumnezeu pentru vietile noastre prinde in sfarsit viata prin venirea lui Isus pe acest pamant si cerurile striga despre faptul ca nu mai este nevoie sa traim in realitatea imposibilurilor noastre.
Orice echipa profesionista de marketing a zilelor noastre ar fi planificat ca descoperirea nasterii Domnului sa fie anuntata de ingeri in acelasi timp tuturor regilor si conducatorilor religiosi din orice loc al acestui pamant. Ar fi programat ca aceasta proclamare sa fie facuta tuturor printilor, printeselor, preotilor si celor mai influenti oameni din fiecare cetate, din fiecare colt al pamantului care sa anunte ca o noua putere se instaureaza in mijlocul lor. Insa planul de marketing al lui Dumnezeu a fost total diferit de acesta. El a ales sa isi descopere slava catorva pastori care isi pasteau turmele noaptea, afara sub cerul liber. El foloseste chiar si acest moment minunat al nasterii Fiului Sau tot ca sa distruga imposibilurile noastre descoperindu-se celor ce erau considerati pleava societatii, celor simpli, needucati, care cel mai probabil nu miroseau a parfum fin si ale caror haine erau murdare si lipsite de stralucire. Pastorii de animale erau considerati atat de jos in societatea iudaica de atunci ca adesea nici nu le era ingaduit sa intre in curtea templului.
De ce sa aleaga Dumnezeu pe cei ce erau “nimeni”in loc de cei ce erau “cineva”ca sa primeasca vestea venirii Fiului Sau pe acest pamant?
Pentru ca in acea noapte Dumnezeu alege sa ofere acces la El celor ce le era interzis adesea lucrul acesta datorita statului pe care il ocupau in societate si etichetei care li se pusese de toti ceilalti. Acelora pe care societatea nu punea pret si valoare, Dumnezeu ii invita in bucuria prezentei Sale, aratandu-le valoarea si pretul pe care ei il au in ochii Lui.
Ce ne invata lucrul acesta despre inima lui Dumnezeu?
Etichetele sunt adesea folosite in societatea noastra. De la produsele pe care le cumparam ca sa ne hranim, la hainele cu care ne imbracam, samd. Etichetele arata lucrurile care merita concentrarea, timpul si efortul nostru. Si acest lucru este bun. Dar cand punem etichete oamenilor din jurul nostru atunci acest lucru aduce multe imposibiluri in vietile noastre. Societatea noastra iubeste acest jocul al etichetarii. Fiecare suntem evaluati si pretuiti dupa eticheta care ni s-a pus. In timp eticheta noastra poate creste sau descreste in functie de realizarile noastre, de posesiuni, infatisare sau activitatile in care suntem implicati. Cele mai multe etichete sunt puse in urma aparentelor exterioare. Dupa inaltime, frumusete, imbracaminte, greutare, accesoriile pe care le purtam. Aletele sunt in functie de posesiuni: telefonul pe care il folosin, masina pe care o conducem, vacanta in care mergem sau casa in care locuim. Mai suntem etichetati dupa slujba pe care o avem, promovari, salariu sau premiile pe care le castigam.
Dar si dupa activitatile pe care le desfasuram: crestem copii, suntem preocupati de cumparaturi, facem lucrari de voluntariat, mentoram pe cineva, petrecem foarte mult, calatorim, sau alegem sa nu ne implicam in mai nimic.
Avand in vedere toate aceste etichete lumea le foloseste pentru a te incadra intr-o categorie sau alta. Cel care are infatisarea potrivita, slujba potrivita, lucrurile potrivite si face activitatile potrivite primesc din partea societatii biletul de aur. Restul se vor gasi in situatia de a accepta din partea societatii marginalizare, ignorare si devalorizare, cand de fapt in ochii lui Dumnezeu sunt minunati si de pret. In felul acesta etichetele noastre devin limitarile noastre, obstacolele si imposibilurile noastre.
Sa citim impreuna 1 Petru 2:9-10 ca sa intelegem mai bine cum ne vede Dumnezeu cand suntem in Cristos. Dragostea, nu etichetele sunt lentilele prin care El ne vede pe fiecare. Si doreste ca fiecare sa ne definim prin posibilul Lui, nu prin imposibilurile noastre. Asa cum el a distrus etichetele pastorilor in acea seara minunata a nasterii Mantuitorului la fel doreste sa faca si cu noi.