“Responsabilitatea de a suferi pentru Evanghelie”
Vs.1-2: “Incredinteaza adevarul evangheliei unor oameni de incredere care sa ii poata invata si pe altii.”
Primul capitol se incheie cu imaginea trista a parasirii lui Pavel de catre crestinii din Asia. Se pare ca Onisim si familia lui au facut singura exceptie de la regula. In deschiderea cap.2, Pavel il indeamna pe Timotei sa ramana pe calea cea dreapta sis a caute alti oameni de incredere capabili sa invete adevarul evangheliei pe altii. In primul capitol Pavel i-a cerut lui Timotei sa tina invatatura sanatoasa si sa pastreze comoara de pret care este Evanghelia. Acum ii cere sa transmita acest adevar generatiei urmatoare. Si Pavel spune ca acest proces se va desfasura in patru etape:
1. Evanghelia i-a fost incredintata de Cristos lui Pavel, 1:12 (Galateni 1:11-12). 2. Ceea ce Pavel a primit de la Cristos, ii incredinteaza tanarului Timotei, 2:2a. 3. Timotei este indemnat sa incredinteze Evanghelia mai departe unor oameni de incredere, 2:2b 4. Acei oameni de incredere sa ii invete la randul lor adevarul pe altii, 2:2c
Acesti oameni trebuie sa se distinga la randul lor prin credinta, purtare, integritate, caracter, dar si prin capacitatea de a da invatatura, 2:24-25. Succesiunea in transmiterea mesajului Evangheliei era de o importanta vitala, si daca una dintre zalele acestui lant s-ar fi rupt, atunci noi astazi nu am am fi vorbit despre aceste lucruri. Acelasi mesaj il primim si noi astazi. Tu ai primit Evanghelia de la fratele X, da-o mai departe unui om cu care dezvolti o relatie deosebita in Cristos, unui om pe care tu l-ai slujit si l-ai invatat adevarul Evangheliei. Apoi cere-I acestuia sa gaseasca la randul sau oameni de incredere carora sa le-o incredinteze ca sa ii invete la randul lor si pe altii. Daca noi nu continuam aceasta succesiune atunci generatiile urmatoare nu vor mai avea invatatura sanatoasa a lui Cristos, iar noi vom fi trasi la raspundere pentru lucrurl acesta.
In continuare, in vs.3-6, apostolul Pavel adauga cateva lucruri cu privire la slujba de invatator la care a fost chemat Timotei si foloseste trei metafore foarte elocvente pentru exemplificare: soldatul, atletul si plugarul. Toata implicand ca munca in Imparatia lui Dumnezeu este obositoare, necesita disciplina, suferinta si asteptare.
Vs.3,4 – Crestinul este un bun soldat. Pavel a fost de atat de multe ori inchis pentru Cristos ca a avut timp sa ii observe pe soldatii care il pazeau si a putut astfel sa se gandeasca la cateva paralele intre un soldat si un crestin. In alte epistole el a mentionat lupta crestinului ca si soldat al lui Cristos cu puterile intunericului (Efeseni 6:10). Aici insa il caracterizeaza pe crestin ca fiind un bun soldat al lui Cristos pentru ca el este devotat cauzei lui Isus si gata sa accepte suferinta de dragul Sau. Nici un soldat activ nu se asteapta sa aiba viata usoara cand este inregimentat. Greutatile, riscul si suferinta sunt lucruri la care fiecare soldat se asteapta. De aceea este de neinteles ca un crestin sa creada ca Isus l-a chemat la o viata usoara si confortabila. Orice soldat loial cauzei lui Cristos va intampina ostilitate si impotrivire. Si trebuie sa fie gata sa sufere alaturi de camarazii lui de arme. Nu cum se intampla astazi cand multi se asteapta ca suferinta si povara lucrarii sa fie dusa de pastoral bisericii. Cine ii tine lui spatele? Cine se ocupa de nevoile familiei sale cat timp el este pe campul de lupta al evangheliei? Daca esti soldat in armata lui Cristos inseamna ca ai renuntat la traiul confortabil al vietii unui civil. Si cat timp esti in stagiu militar sa te dedici in intregime liderului tau si cauzei lui. Armata ne-a dat intotdeauna fiecaruia o imagine a disciplinei, si asta este exact ceea ce avem nevoie sa vedem astazi in biserica. Cel ce a fost inregimentat in armata lui Dumnezeu nu se poate sustrage de la responsabilitatile ce I s-au incredintat. Ce se intampla in razboi cu un soldat care dezerta? Era fie intemnitat pentru o perioada lunga de timp, fie executat pe loc. Nu avem voia sa uitam de responsabilitatile noastre, de aceea Pavel ii aduce aminte aici lui Timotei de ele. Iar in a doua parte a vs.3 Pavel il avertizeaza pe Timotei sa nu se incurce in lucrurile vietii, daca vrea sa ii fie placut lui Cristos Incurcarea in lucrurile lumii ne distrage atentia de la misiunea pe care o avem, de la razboiul in care suntem angrenati.
Vs.5 – Crestinul este un atlet care concureaza dupa anumite reguli. Un atlet nu castioga o cursa daca nu are motivatie si disciplina. Fiecare sport are propriile reguli si fiecare intrecere sportiva are un premiu. Viata crestina este asemanata in repetate randuri in NT cu o alergare, dar nu in sensul unei competitii ci dpdv al dedicarii si disciplinei, 1 Corinteni 9:24-27. De aceea suntem indemnati sa dam la o parte orice piedica din calea alergarii noastre sanatoase, Evrei 12:1-2. In cursa crestina alergam dupa anumite reguli, impuse de Dumnezeu nu de noi. Chiar daca avem libertate in Cristos si nu mai traim sub lege, totusi harul lui Cristos ne cheama la randuiala si reverenta in alergarea noastra crestina. Crestinul trebuie sa slujeasca dupa voia lui Cristos, sa se inchine dupa planul lui si sa invete evanghelia pe altii, exact asa cum El i-a dat-o. De aceea Pavel nadajduia facand toata aceste lucruri ca pe masura ce alergarea sa se apropia de sfarsit, o sa primeasca cununa vietii vesnice, 2 Timotei 4:7-8.
Vs.6 – Crestinul este un fermier harnic. Inainte de a strange roadele este nevoie sa muncim din greu. Daca soldatul trebuie sa fie devotat liderului sau, iar sportivul trebuie sa joace dupa reguli, fermierul trebuie sa trudeasca din greu. Cand lucrezi pamantul indifferent ce ai planta necesita o munca greu. Adesea cantitatea de sudoare este rezultatul unei lucrari agricole rodnice. Indiferent de conditiile climatice sau de calitatea solului, fermierul trebuie sa isi continue munca. Cristos spune ca atunci cand am pus mana pe plug nu ne mai putem uita inapoi. O recolta buna se datoreaza unei trude neincetate. De aceea lenesul nu va putea avea niciodata roade ci doar rusine, Proverbe 10:5, 20:4, 24:30-31.
La ce fel de roade se asteapta Cristos de la noi? Prima este sfintenia, Galateni 5:16, 6:8. A doua este castigarea de suflete, Matei 9:37, Ioan 4:35-36. Bineinteles ca Dumnezeu este Cel care da cresterea si factorul decisiv (1 Corinteni 3:6-7). Dar noi trebuie s ane facem cu dedicare partea care este aceea de a planta samanta adevarului si de a uda campul unde am plantat-o. Sa castigi suflete pentru Cristos este cea mai grea dar si cea mai extraordinara lucrare pe care omul o poate face in aceasta viata. Nu exista o formula magica pentru asta. Este nevoie de timp, dedicare, inima, lacrimi, bani, dragoste si multa rugaciune. Dar fermierul care trudeste din greu se poate astepta sa aiba primul parte de roade. De ce a avut Pavel roada minunata in viata sa? Cand privim la lucrarea lui vedem ca a fost facuta cu atata zel, pasiune, lacrimi si cu un devotament si o daruire am putea spune obsesiva pentru misiunea ce i-a fost incredintata de Cristos. Si Dumnezeu a binecuvantat toata stradaniile lui. Pentru ca fermierul care trudeste din greu se va bucra de roade.
Fara aceste trasaturi de caracter, Timotei nu putea sa duca mai departe incredintarea data de apostolul Pavel. Fara aceste calitati nu putem obtine nici noi vreun rezultat pentru slava lui Dumnezeu. O armata care nu se daruieste nu poate castiga o lupta; un sportive care nu alearga dupa reguli nu poate fi incununat cu slava; un fermier care nu trudeste din greu nu se poate astepta sa aiba roada.
Vs.7 – Calea catre intelegere. Versetul 7 este concluzia primei parti a capitolului 2 si sustine un important echilibru biblic. Daca ne dorim sa stim si sa intelegem adevarul lui Dumnezeu intr-un mod profund si deplin, atunci este nevoie de doua lucruri. Primul este dedicarea noastra de a studia si de a medita la adevarurile lui Dumnezeu pentru a cauta sa intelegem ceea ce Evanghelia ne transmite. Al doilea este ca atunci cand ne vom gasi desfatarea in legea lui Dumnezeu, El ne va da si pricepere in toate lucrurile. Practic ceea ce Pavel ne spune este ca daca noi ne facem partea noastra, avem promisiunea ca Dumnezeu va face cee ace noi nu putem ca sa ne aduca intelepciunea duhovniceasca asupra tuturor lucrurilor. Exista o legatura extraordinara intre studiul nostru si iluminarea lui Dumnezeu pentru a putea obtine priceperea promisa de Domnul.
Unii crestini nu ajung niciodata in viata lor sa studieze cu adevarat biblia. Sa mediteze la ea, sa caute sa o inteleaga in profunzimea ei. Unul dintre motive este lenea, roada firii din noi. Ei doar rasfoiesc biblia si apoi se asteapta ca Dumnezeu sa le descopere semnificatia lucrurilor citite. Pavel ne spune sa cautam “sa intelegem” ceea ce biblia ne spune. Acest lucru implica un proces mult mai amplu de simpla rasfoire si citire a Scripturii.
Dar sunt si unii crestini care iubesc cuvantul. Care isi gasesc placerea si desfatarea in legea domnului si zi si noapte cugeta la ea. Ei sunt adevarati soldati care se lupta sa inteleaga adevarurile lui Dumnezeu. Sunt fermieri harnici care sapa adanc in textul Scripturii pentru a cauta sa-l inteleaga. Dar si ei au nevoie in ciuda tuturor acestor eforturi de Dumnezeu pentru a putea sa inteleaga mai mult decat ceea ce mintea omeneasca poate sa cunoasca. Au nevoie de descoperirea Duhului Sfant si de interpretarea Lui pentru o descoperire divina a voii Tatalui.
Vs.14-22. Slujirea fiecarui crestin consta mai intai de toate in invatatura din Scriptura pe care o da altora. Noi suntem chemati sa cunoastem in profunzime Cuvantul adevarului si sa il facem cunoscut mai departe celor ce nu il cunosc. Dar apostolul vorbeste de doua feluri de lucratori: cei incercati si gasiti vrednici care asemenea metalelor pretioase au fost trecuti prin foc si sunt recunoscuti ca find autentici in credinta lor; si cei cei ce nu sunt vrednici deoarece au cazut la testul propovaduirii. Diferenta dintre cei doi lucratori consta in efortul depus ca sa explice celorlalti corect Cuvantul adevarului.
Asadar exista doua tipuri de slujitori in Impartia lui Dumnzeu: cei buni descrisi in vs.15 care nu au de ce sa se rusineze si cei rai descrisi in vs.16-18 care au cazut testul lui Dumnezeu si trebuie sa traiasca in rusine. Lucratorul bun este cel care explica corect adevarul, iar lucratorul rau este acela care s-a ratacit de la adevar.
Cuvantul adevarului este Sfanta Scriptura. Lucratorul bun al lui Dumnezeu ramane fidel Scripturii fara sa alunece in capcana interpretarii gresite a omului. Iar faptul ca este statornic in adevarul lui Cristos nu il ajuta doar pe el sa ramana pe calea ingusta a lui Dumnezeu, ci ii ajuta si pe altii sa o urmeze.Cuvantul adevarului este o tinta pe care fie o nimeresti, fie o ratezi. Calea adevarului este un drum anevoios, pe care te vei simti adesea singur si pe care fie alegi sa continui sa mergi, fie alegi calea mai usoara si cauti scurtatura. De aceea responsabilitatea pe care o purtam nu este numai asupra sufletelor noastre, ci si asupra sufletelor celorlalti prin invatatura pe care le-o dam.
La fel cum in trecut au fost multi care au ratacit de la adevarul lui Cristos, la fel sunt si astazi. Pentru cel ce nu cunoaste in profunzime scripturile, orice invatatura imbracata in coperta bibliei, va avea inseamnatatea adevarului lui Cristos pentru el. Apostolul Pavel ne spune cat se poate de limpede, “fereste-te de acestia!” Pentru ca ei ii ruineaza pe cei ce ii asculta, vs.14 si ii vor face sa alunece tot mai mult spre lipsa de evlavie, vs.16. Invatatura mincinoasa nu este neaparat in intregime falsa, ci poate fi doar partial adevarata. Iar ascultarea partiala de adevarul lui Dumnezeu, este de fapt neacultare. Aceasta va indeparta omul de Dumnezeu, dar poate in acelasi timp sa contamineze intreaga comunitate de credinciosi, rasturnand credinta adevarata a multora, vs.18. Din aceasta cauza apostolul ne porunceste sa fim studenti dedicati ai Evangheliei ca sa putem apoi cerceta toate lucrurile si prin calauzirea Duhului Sfant sa luam doar ceea ce este bun.
Prin aceasta spune apostolul in vs.19 ca Domnul ii cunoaste pe cei ce sunt ai Lui. Lumea ne va cunaoste ca suntem ucenicii lui Isus duoa dragostea pe care o vad in noi, iar Dumnezeu ne cunoaste ca suntem ai Sai dupa felul in care umblam in adevarul Lui. Apoi Pavel ne avertizeaza pe toti cei ce rostesc numele Domnului sa ne indepartam de orice fel de nedreptate. Nici unul dintre noi nu putem vedea exact ceea ce este in inima unui om, dar putem vedea viata lui, faptele si atitudinea sa. Cand cineva spune ca nu este treaba noastra sa judecam, are dreptate. Nu ne este dat noua sa spunem daca un om va merge in rai sau in iad, aceasta judecata este doar sub autoritatea Tatalui. Dar noi putem judeca faptele, vorbele si actiunile unui om. Si trebuie sa o facem! Pentru ca acestea sunt dovezi graitoare a lucrurilor care se afla in inima acelui om. “Din prisosul inimii vorbeste gura.” “Pomul bun nu poate face roade stricate.” “Dupa roadele lor ii veti cunoaste.” Acestea sunt cuvintele lui Cristos.
Vs.20-22. Apostolul Pavel zugraveste pentru noi un tablou foarte clar. In fiecare casa sunt doua tipuri de vase: cele de cinste, din aur si argint care sunt folosite pentru ocaziile speciale si pentru servirea permanenta a stapanului casei; si cele de lemn si pamant, inferioare ca si calitate, folosite pentru intrebuintari de ocara, avand doar un caracter strict gospodaresc. La ce anume face apostolul referire prin aceasta metafora? “Casa mare” este fara indoiala biserica lui Dumnezeu. Vasele de cinste sunt lucratorii buni, iar vasele de ocara sunt lucratorii lenesi.
Vasul de cinste se caracterizeaza prin trei expresii: este sfintit, folositor Stapanului si pregatit pentru orice lucrare buna. Stapanul casei are o singura cerinta: vasele din casa Lui trebuie sa fie curate. Dar priviti ca apostolul specifica si un aspect foarte important in vs.21. Omul trebuie sa ia decizia sa se curateasca si sa devina un vas de cinste pentru Stapanul lui. Cu alte cuvinte noi trebuie sa avem determinare in inima noastra de a nu compromite adevarul Evangheliei sub nici o forma. Asta nu inseamna ca trebuie sa rupem legatura cu biserica din cauza faptului ca acolo sunt si frati care nu sunt lucratori buni, care sunt lenesi si nepsatori fata de evanghelie, asa cum multi au fost tentati sau sunt tentati sa o faca. Domnul Isus ne avertizeaza de acest lucru in pilda neghinei din Matei 13:24-29, 36-43. Nu suntem chemati sa rupem legura cu acesti oameni, ci sa nu ne lasam influentati de invatura si de felul in care ei aleg sa traiasca in relatia cu Dumnezeu. Sa traim ca sfinti inaintea lor in nadejdea ca acestia vor veni la pocainta. Asadar, curatia invataturii si a vieti noastre sunt conditiile pentru a-I putea fi folositori lui Cristos.
Apoi Pavel il indeamna pe Timotei in vs.22, sa fuga de poftele firii care nu se refera doar la cele sexuale, ci si la ambitie pacatoasa, incapatanare, mandrie, pentru a nu-si murdari vasul. Si il indeamna care sunt lucrurile pe care trebuie sa le urmareasca in viata sa: dreptatea, dragostea, credinta si pacea alaturi de o companie buna. Alaturi de oameni care-L cheama pe Domnul dintr-o inima curata. Sa observam antiteza dintre cele doua verbe folosite aici de apostol: fugi si urmareste. Amandoua sunt cat se poate de sugestive si nu lasa loc de interpretari. Sa fugim din fata oricarei forme de pacat si sa nu ne permitem sa cochetam sau sa filtram cu pacatul. Sa nu facem ca unii crestini care spun: stiu ca judec, ca barfesc, ca ma manii, ca mai scap cate un cuvant murdar, dar Domnul sa ma ierte. Domnul nu poate ierta decat pacatul de care ne pocaim cu inima franta, nu de cel pe care il acceptam ca fiind ceva normal in viata noastra. Dea ceea Pavel ii spune lui Timotei cat se poate de clar, fugi de pacat. Sa nu ne obisnuim cu un mediu pacatos asa cum se obisnuise Lot in Sodoma. Fugi de idolatrie, de imoralitate, de pofta de bani, de poftele trupesti. Fugi! Sa traim cu o permanenta recunoastere a cat de nociv este pacatul pentru suflet. Sa ne indepartam de el imediat si sa fugim, asa cum a facut Iosif in fata sotiei lui Potifar.
Urmareste sau dioko in limba greaca presupune pe de alta parte exact opusul lui a fugi sau pheugo in greaca. Daca primul inseamna a “ fugi de” al doilea inseamna a “fugi dupa”. Suntem indemnati sa urmarim dreptatea lui Cristos cu ravna si pasiunea pe care o aveau fariseii pentru legea lui Moise, Romani 9:31. Sa urmarim dragostea care presupune acel bine pe care il facem celor de langa noi asa cum este el descris in 1 Tesaloniceni 5:15. Sa urmarim pacea care duce intotdeauna la zidire, nu la critica si judecata, Romani 14:19. Asta inseamna de fapt sa iti rastignesti firea in fiecare zi si sa traiesti dupa indemnul Duhului Sfant. Doar facand lucrul acesta putem fi folositori Stapanului nostru, fiind un lucrator bun si un vas de cinste in casa sa.
Vs.23-26. Pavel descrie aici comportamentul care se cuvine pentru un rob al lui Dumnezeu. Mai intai revine la raul produs de vorbele goale si lumesti, amintit si in vs.14 si 16. Certurile sau zetesis in limba greaca presupun o controversa si il mai gasim folosit in 1 Timotei 6:4 si Tit 3:9. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa avem nici o controversa cu cineva pe baza Scripturii. Apostolul ne indeamna adesea sa luptam pentru apararea adevarului evangheliei. Dar spune sa evitam controversele nefolositoare, inutile si stupide care dau nastere doar la certuri. Cele care nu zidesc pe nimeni ci doar descurajeaza. Discutiile despre acele lucruri la care biblia nu face referire directa si despre care Dumnezeu alege sa nu ne spuna mai multe si unde este nevoie ca noi sa speculam si sa ne dam cu parerea. Sunt multi oameni care lasa revelatia pentru speculatie. Care lasa ceea ce este scris pentru ceea ce este speculat. Ce bine daca biserica ar fi fost atenta de-a lungul timpului la acest avertisment. Dar si noi suntem chemati sa fim cu bagare de seama la aceste lucruri in aceasta generatie. Sa ramanem la ceea ce este scris.
Vs.24 si 25 ne fac o descriere frumoasa a slujitorului lui Dumnezeu. El este un invatator dedicat al evangheliei lui Isus Cristos capabil sa dea invatatura altora, este un om intelept care sa stie cum sa evite certurile de cuvinte si un om bland si ingaduitor corectandu-I cu blandete pe cei ce se impotrivesc in nadejdea ca Dumnezeu le va da acestora pocainta. Este nevoie de o astfel de atitudine, mai ales cu oamenii in care credinta abia palpaie.
Este important sa observam cum sunt priviti in vs.25 si 26 cei ce se impotrivesc. Este clar ca ei sunt pacatosi pentru ca apostolul spune ca au nevoie sa vina la pocainta si sunt si pe un drum spiritual gresit pentru ca ni se spune ca trebuie sa ajunga la cunoasterea adevarului. Dar lucrul care ne izbeste cel mai puternic este ca alunecare lor de la calea cea dreapta este vazuta ca o capcana a diavolului din care au nevoie sa fie scapati.
Ultima parte a vs 26, “in care au fost capturati ca sa ii faca voia” ne descrie ce se ascunde in culisele lucrarii de propovaduire a Evangheliei. In spatele scenei ochilor nostri se duce o lupta spirituala inversunata, satana folosindu-se de orice capcana ca sa prinda sufletele oamenilor si sa le tina inrobite. De aceea lumea aceasta are nevoie de slujitori dedicati evangheliei care sa aiba pasiune pentru propovaduirea adevarului, sa fie intelepti incat sa nu intre in tot feul de certuri de cuvinte si basme lumesti si sa aiba blandetea necesara ca sa indemne un suflet inrobit de satan sa vina la pocainta prin cunoasterea adevarului.
Privind in urma la lucrurile descrise in acest capitol ne putem forma o imagine foarte clara a portretului lucratorului crestin ideal pe care Pavel ni-l zugraveste cu o varietate de imagini si metafore. Copilul lui Dumnezeu se identifica inaintea lumii ca un soldat bun gata sa sufere pentru Cristos, care nu se incurca cu lucrurile lumii pentru ca este implicat in lucrarea Domnului; ca un atlet disciplinat care respecta regulile voii lui Dumnezeu; ca un fermier harnic si rabdator, dedicat muncii sale. El este un lucrator caruia nu ii este rusine de Evanghlia pe care o cunoaste si pe care o face cunoscuta si altora. Este un vas de cinste folosit in casa Stapanului cu un caracter sfant. Un om intelept, bland si ingaduitor cu cei din lume care nu cunosc adevarul. Asadar aceasta este marea provocare care ne este pusa fiecaruia inainte. Avand in vedere dimensiunea provocarii, nu este de mirare ca acest capitol a inceput cu cuvintele, “intareste-te in harul care este in Cristos Isus”. Pentru ca in aceasta calatorie spre atingerea starii omului matur in Cristos avem nevoie din plin de harul Sau. Amin!