Plangeri 3:21-26
Una dintre cele mai mari provocari este si pentru noi, asteptarea. Traim in vremuri cand avem programul facut aproape la minut si ne-am pierdut orice fel de rabdare pentru a astepta. Ne deranjeaza sa asteptam. Ne dorim ca totul sa fie instant. Nici macar cafeaua nu mai avem rabdare sa o facem la ibric, ne cumparam cafea instant. Ne dorim totul imediat. Nu mai avem rabdare cu sotul si sotia noastra, nu mai avem rabdare cu copiii nostri, nu mai avem rabdare unii cu altii si nu mai avem deloc rabdare cu Dumnezeu. Ne enerveaza la culme orice fel de coada. Pe vremuri stateau oamenii la coada ore intregi pentru o bucata de carne. In timpul comunismului plecau oamenii luni sa cumpere portocale si se intorceau marti fara ele. Acum suntem in supermarket si dupa ce ne umplem cosul fugim de la o casa la alta ca sa gasim una unde este coada putin mai mica. Fugim de la un semafor la altul ca sa prindem verde, depasim limita de viteza, dam in gropi, luam amenzi, ca sa castigam 30 de secunde. Citeam despre un profesor care a facut un test cu grupa sa de tineri din facultate. I-a intrebat pe toti ce ar face daca ar avea de ales intre a primi 10$ pe loc sau 400$ la sfarsitul celor patru ani de studii. Noua din zece au raspuns ca doresc sa primeasca cei 10$ imediat. Vrem totul acum, indiferent de cat de putin am primi. “Ce-i in mana nu-i minciuna”, nu? Asta este inselatoria lui satan. De aceea multi oameni se multumesc cu casnicii mediocre, cu slujbe mediocre, cu relatii mediocre si traiesc vieti mediocre. Pentru ca nu mai au rabdare, pentru ca nu mai stiu sa astepte dupa dumnezeu.
Un moment de rabdare poate preveni un dezastru, la fel cum o clipa de nerabdare poate distruge o viata. Ne uitam la stiri si vedem ca din cauza nerabdarii lui Avraam si a lui Sara de acum 4000 de ani, inca mai curge sange in zona aceea. Urmasii lui Ismael se lupta cu cei ai lui Iacov de 4000 de ani. Moise nu a ajuns in Tara Promisa pentru nerabdarea sa de a astepta sa dea stanca singura apa. A lovit-o cu toiagul si a sarit apa din ea. Avem atatea lucruri de pierdut din cauza nerabdarii. Vrem un raspuns de la Dumnezeu si il vrem pe loc. De ani de zile astept sa imi trimita Domnul o sotie credinciosa sau un sot credincios, de ani de zile ma rog sa se pocaiasca sotul meu, de luni de zile astept o semnatura de la primarie ca sa imi construiesc casa, de atatia ani ma rog pentru un copil. Asteptam, dar asteptarea ne oboseste si cand obosim, o luam inaintea Domnului. Ne suparam pe Domnul pentru ca tace si pentru ca nu ne raspunde la timp. Ce spune Ieremia in Plangeri 3:44? Te-ai ascuns de mine Doamne. Asa ne simtim si noi uneori. Si ne pierdem rabdarea. Iar cele mai mari prostii le facem atunci cand facem lucrurile pe graba.
Nu stiu cum masoara Dumnezeu timpul, dar stiu cu siguranta ca nu o face ca si noi cu ceasul la mana. Citind Scriptura vedem ca asteptarea dupa implinirea promisiunilor lui Dumnezeu este regula, nu exceptia de la regula. Rapunsurile rapide sunt exceptiile de la regula in lucrarea Domnului. Eu sunt grabit si exploziv, dar Dumnezeu e foarte calm si linistit. Eu sunt oltean si vreau totul imediat, dar Domnul cred ca este ardelean. Asta este problema mea cu Domnul. Eu sunt grabit, dar El nu este. Noe a construit aproape 100 de ani la arca dar a fost salvat prin ea; Iosif a petrecut pe nedrept cativa ani in te, ita dar de acolo s-a ridicat si a ajuns prim ministru in Egiopt; 40 de ani a petrecut Moise in pustie ca sa fie gata de misiunea vietii lui, 14 ani a asteptat Avraam ca sa il primeasca pe Isaac, samd. Pentru ca Dumnezeu nu este un cuptor cu microunde care face totul la minut cum vrem noi. Regula implinirii promisiunilor lui Dumnezeu este asteptarea. Este nevoie de noua luni pentru un copil ca sa creasca in pantecul unei femei. Nu putea Dumnezeu sa faca sa se nasca un copil in 9 zile? Cu siguranta! Dar il lasa acolo noua luni pentru ca noi avem nevoie de acest timp ca sa ne pregatim pentru venirea unui copil si sa ne maturizam. Pana si natura are nevoie de timp pentru maturizare. Este nevoie de timp pentru cresterea unei flori si a unui copacilor. Dumnezeu este rabdator. Cand incepem sa ne rugam pentru ceva Domnului, trebuie sa ne pregatim sa si asteptam.
Cu toate ca raspunsul la promisiunile Sale presupune de regula asteptarea, el vine totusi intotdeauna la timp. In Galateni 4:4 apostolul ne spune ca la vremea potrivita l-a trimis Tatal, pe Fiul Sau, Isus Cristos ca sa mantuiasca lumea. Dumnezeu nu intarzie niciodata. El are intotdeauna un plan bine definit.
Zaharia si Elisabeta s-au rugat o viata intreaga pentru un copil. De ce nu le-a dat Dumnezeu un copil la tinerete ci a ales sa li-l dea la pensie. A fost atat de socat Zaharia cand ingerul i-a spus ca sotia lui va ramane gravida, ca a cerut un semn ca sa creada. Si i-a spus ingerul ca din cauza necredintei lui, pana se va naste copilul va vorbi doar prin semne, ca limba i-a amortit.
Dar de ce atunci? Pentru ca fiul lor, Ioan trebuia sa fie contemporan cu Mesia. Elisabeta era mult mai in varsta decat Maria, de aceea Domnul a pus-o pe Elisabeta ca sa astepte, pentru ca Ioan si Isus sa vina pe lume la scurt timp unul dupa celalalt. Pentru ca Ioan trebuia sa fie deschizatorul de drum profetit pentru Mesia. Problema noastra este ca ne potrivim calendarul dupa oameni si nu dupa Dumnezeu. Maturizarea noastra spirituala vine prin asteptarea dupa Dumnezeu. Asteptarea inseamna putere in plan spiritual. Lunetistul care avea rabdare in razboi sa stea o secunda in plus nemiscat fata de inamic, supravietuia. Cele mai multe dintre problemele noastre vin cand actionam in nerabdare si luam lucrurile in propriile maini. M-am rugat pentu sotul meu ani de zile ca sa se pocaiasca, dar el e o nuca tare si nu a venit la Cristos, iar acum nu mai am rabdare cu el. Azi nu mai cred ca se poate pocai, asa ca nici nu il mai invit sa vina cu mine la biserica. Nu asteptam slujba potrivita si intram intr-o slujba nepotrivita. Ne casatorim ca nu mai putem astepta ca ne temem ca ne casatorim oameni batrani. E mai usor sa bei dintr-un pahar de unica folosinta pentru ca apoi il arunci la gunoi, nu mai trebuie sa-l speli ca pe cel de sticla. Filosofia lumii este satisfactia instantanee. Nu mai avem rabdare nici sa se raceasca mancarea din farfurie ca si bagam lingura in ea si ne ardem limbile. Vrem sa ni se aduca mancarea la secunda, sa ni se dea produsul imediat, sa ni se ia comanda instantaneu. Dar Dumnezeu ca si Domn al acestui univers, in intelepciunea Sa stie cand trebuie sa intervina in viata noastra. Si avand in vedere ca este Tatal nostru avem si siguranta ca El ne iubeste.De aceea trebuie sa ne bazam pe puterea, intelepciunea si pe dragostea Lui.
Care este cel mai bun lucru pe care il putem face cat timp asteptam sa ne raspunda Domnul? Lucram si slujim in Imparatia Sa. Nu ne suparam, nu ne maniem, nu o luam inaintea Lui si nici nu sa stam degeaba. Ce a facut Zaharia in timp ce astepta un copil? A mers la templu si a slujit zi de zi Domnului, pana cand Domnul a ales sa il dea. Statul degeaba duce la depresie. Cat timp asteptam implinirea promisiunilor Domnului si raspunsul la rugaciuni, trebuie sa fim implicati in slujire. Pavel era in temnita in Roma si stia ca o sa moara, dar ce ii cere lui Timotei sa ii aduca cand vine la el? Cartile! Ce nevoie mai avea Pavel de carti cand sfarsitul ii era aproape? Pentru ca atata timp cat avea inca suflare de viata stia ca trebuie sa continue sa citeasca, sa scrie, sa cerceteze. Nu a stat degeaba nici in ultimele clipe ale vietii Lui! Cata vreme asteptam implinirea voii Lui si raspunsul Sau, sa slujim Domnului. Dragii mei, Isus Cristos, Mirele nostru vrea sa vada ca il asteptam cu rabdare traind pentru El in lume, nu sa stam ascunsi in biserica, fricosi si lenesi, fara sa ne consume, sa ne framante si sa ne ingrijoreze conditia in care se afla cei din jurul nostru. Suntem chemati sa transpiram in via Domnului, nu in viile lumii. Sa lucram pentru Dumnezeu pe masura ce asteptam cu rabdare intoarcerea Fiului Sau, Evrei 10:35-36.