Evrei 12:2
In momentul in care privesc la conditia spirituala a bisericii si ma gandeam la lucrul de care avem nevoie cel mai mult in acest moment, gandul mi se duce mesajul din Evrei 12:2 care vorbeste despre urgenta deciziei de a trai o viata centrata in jurul persoanei lui Isus. Indemnul din acest verset cheama biserica la o actiune comuna, “sa ne fixam privirea”, avand o tinta precisa, “asupra lui Isus”. Cel putin trei adevaruri extraodinare ni se descopera prin acest verset despre care vom vorbi si noi si din care vom incerca sa extragem cateva concluzii practice pentru vietile noastre.
- “Sa ne fixam atentia asupra lui Isus, Cel care initiaza si desavarseste credinta”, vs.2a.
Cuvantul “atentie” in limba greaca este tradus prin a-ti intoarce privirea de la orice altceva ca sa te poti concentra 100% asupra unui singur lucru. Este asemenea unui copil care atunci cand se pierde de mama lui intr-o multime de oameni si ii aude vocea ei strigandu-l, nu il mai intereseaza nimic altceva decat sa se indrepte asupra locului de unde vine strigatul mamei lui. Este ceea ce ne spunea antrenorul de atletism inaintea unui concurs. Cand esti la linia de start trebuie sa te detasesi de toate celelalte lucruri si sa ai atentia concentrata 100% pe linia de sosire. Nimic altceva nu mai conteaza. Sa reusesti sa te detasezi de tot si sa iti fixezi privirea asupra lui Isus este un lucru extrem de greu in zilele noastre cand satan produce atata zgomot si agitatie in jurul nostru. Insasi Domnul Isus trebuia sa se retraga in fiecare zi intr-un loc linistit ca sa isi limpezeasca gandurile in prezenta Tatalui. Sa iti fixezi toata atentia asupra lui Isus este asemenea capitanului de vas sau al pilotului de avion care este mereu cu ochii pe radar ca sa se asigure ca ramane pe cursul corect. Acest lucru implica fiecare aspect al vietii noastre. Avem nevoie sa ne punem cu toata seriozitatea urmatoarea intrebare: “Este Isus in centrul tuturor lucrurilor pe care le fac in viata mea?” Este El motivul fiecarei activitati la care particip, al fiecare plan pe care mi-l fac, de la cele mai mici si marunte lucruri si pana la cele mai mari? Cand satan arunca asupra noastra atatea lucruri si preocupari este foarte usor sa ni se distraga atentia si sa ne pierdem scopul.
Adevarul este ca daca exista ceva din ceea ce fac care nu are nici o legatura cu persoana lui Isus, atunci cel mai intelept lucru pe care il pot face este sa nu imi mai pierd timpul facand lucrul acela. Este un lucru care nu imi aduce nici o binecuvantare vesnica si doar imi distrage atentia de la cursul corect, de la calea cea stramta si de la scopul pe care viata mea l-a primit. Daca ne fixam atentia asupra lui Isus si calcam zi de zi pe urmele Lui, atunci il vom regasi pe Isus la slujba cu noi, in mijlocul familiei noastre, in vacantele de care ne bucuram si in orice relatie si activitate pe care o desfasuram.
- “Pentru bucuria care Ii statea inainte a indurat crucea dispretuindu-i rusinea”, vs.2b.
Observati cu mare atentie aceste doua cuvinte, “bucurie”, “cruce”. Cum poti sa pui aceste doua cuvinte impreuna si sa aiba sens? Este pur si simplu imposibil ca ceva care i-a produs Domnului nostru suferinta, rusine, batjocura, respingere, umilinta publica si cea mai cruda dintre mortile de care un om putea avea parte sa ii aduca bucurie. Dar crucea cu tot ce a insemnat ea pentru Isus a fost ceea ce i-a adus bucuria de neegalat de dupa inviere. Domnul nu s-a bucurat de suferinta, nu s-a bucurat de umilinta, de rusine, de batjocuri, nu s-a bucurat sa fie respins si torturat, dar s-a bucurat ca a putut sa implineasca pana la capat voia Tatalui pentru El, aducandu-I astfel slava lui Dumnezeu si autoritate in cer sip e pamant prin biruinta asupra pacatului si a mortii. Bucuria a fost pe deplin a Lui, dar a venit cu pretul crucii. Cum putem sa vedem aceasta realitate in viata noastra? Acet principiu il experimentam si noi in doua feluri. Atunci cand suntem gata sa renuntam la ceva bun pentru a primi ceva extraordinar. Renuntam la ceva mancare ca sa avem o sanatate mai buna. Renuntam la o noapte in oras pentru a studia mai mult pentru examen. Renuntam la un concediu pentru ca dorim sa ne cumparam o masina noua. Sa sacrifici ceva care iti face placere pentru a avea parte de ceva mai bun este ceea ce a insemnat crucea pentru Domnul Isus.
Deasemenea crucea si bucria rostite in aceasi propozitie are sens pentru noi atunci cand ne gandim la un sportiv de performanta care trebuie zi de zi sa aiba o rutina sanatoasa in ceea ce priveste alimentatia, somnul si activitatile la care participa, plus antrenamentele foarte dure pe care le face cu scopul de a obtine mai tarziu o medalie olimpica, in timp ce altii aleg sa se plimbe, sa manance ce vor sau sa se culce la ce ora vor. Este precum un pianist care repeta aceeasi partitura de sute sau chiar mii de ori, ore intregi in fiecare zi pentru a putea aduce incantare pe o scena in fata a mii de oameni, in timp ce altii se uita la tv, se plimba la mall, sau stau pe facebook. .Atletul sufera rigorile antrenamentelor dure de dragul bucuriei de a obtine performante in concursuri in fata a zecei de mii de oameni care il aclama. Pianistul sufera ore intregi de practica de dragul bucuriei de a primi recunoasterea muncii si a talentului sau intr-o sala care il aplauda
Chiar daca este putin diferit, putem intelege acest adevar si gandindu-ne la un pacient care sufera de cancer. El este gata sa treaca prin chimioterapie, radioterapie, tratament medicamentos cu grele efecte secundare in speranta ca astfel va fi vindecat. Toti sunt dispusi sa faca aceste sacrificii pentru a putea avea parte de bucuria de dupa. Da, suferinta este parte a acestui proces, dar toti sunt dispusi sa o indure de dragul bucuriei care vine prin atingerea scopului pe care si l-au fixat Inclusiv bolnavul care este dispus sa indure orice fel de tratament pentru bucuria ce ii sta inainte de a se face bine si de a se putea bucura in continuare alaturi de cei dragi de aceasta viata.
Isus Cristos a spus, “urmati-va” dupa care a mers la cruce. Ce facem noi acum? Unii dintre noi am marturisit in botez ca dorim sa il urmam. Dar suntem cu adevarat dispusi sa il urmam chiar cu pretul crucii? Suntem gata sa suferim acum si aici pentru bucuria de a sti ca implinim voia lui Dumnezeu pentru viata noastra? Suntem gata sa spunem: “vreau sa traiesc bucuria de a fi impreuna cu Tatal meu in ceruri alaturi de toti cei rascumparati prin sangele lui Cristos si pentru asta sunt dispus sa platesc pretul suferintei si al rusinii pentru numele Lui”. Gloria ii asteapta pe cei ce sunt dispusi sa plateasca pretul. Fara lacrimi nu exista fericire, la fel cum fara cruce nu exista coroana. Tuturor ne place sa ne amintim ca mormantul lui Isus este gol. Este nadejdea si bucuria noastra a crestinilor si nimeni nu poate sa ne-o ia. Dar pentru ca Isus sa fie inviat, El a trebuit sa moara intai. Daca ne dorim sa avem parte de o inviere in slava ca a Lui, atunci trebuie sa fim dispusi sa murim inainte fata de voia noastra.
- “S-a asezat la dreapta tronului lui Dumnezeu”, vs.2c. Cristos a putut sa se aseze, sa stea jos si sa se odihneasca pentru ca El si-a terminat munca. A suferit, a indurat, a plans, a strigat, a sacrificat, a murit si-a inviat. De aceea acum poate sa stea la dreapta lui Dumnezeu si se poate bucura de slava si onoarea care I se cuvine. Acum El are toata autoritatea in cer si pe pamant. Este Cel in fata caruia fiecare genunchi se va pleca si pe care in ziua judecatii fiecare limba Il va marturisi. De aceea totul se invarte in jurul persoanei lui Isus De aceea pe El trebuie sa ne fixam atentia De aceea pentru El trebuie sa facem toate lucrurile. Pentru ca doar prin El si datorita Lui putem fi mantuiti, si putem primi si noi aceeasi inviere si aceeasi bucurie vesnica in ceruri, Efeseni 2:4-7. Nadejdea pe care o avem este ca la sfarsitul luptei, la finalul cursei credintei il vom vedea pe Domnul Isus si tot ceea ce astazi este al Lui va fi si al nostru pentru ca suntem impreuna cu El mostenitori ai lui Dumnezeu, Romani 8:16-17.
Haideti sa incercam cu adevarat sa patrundem cu mintea, inima si sufletul in maretia si frumusetea adevarului din spatele acestui verset si sa tragem la final concluziile cu care sa ramanem si in care ma rog fierbinte Domnului sa incepem cu adevarat sa umblam:
1.Singura cale de a sfarsi cursa credintei este daca ne fixam in permanenta privirea asupra lui Isus. Dumnezeu ne-a pus la dispozitie tot ce avem nevoie pentru a fi mai mult decat biruitori. Ne-a dat tot ajutorul de care avem nevoie in aceasta alergare. Avem marturia vie a Domnului Isus care a alergat si a sfarsit biruitor cursa credintei inaintea noastra si avem o nadejde puternica ancorata in promisiune cerurilor daca nu deviem de la cursul corect. Sa nu ne mai lasam atentia distrasa de lucrurile lumii, sa ne restabilim prioritatile, sa ne reevaluam scopul si sa sa restabilim directia corecta.
2.Cand lucrurile devin dificile sa nu privim la problemele ce par coplesitoare, ci sa ne fixam privirea asupra Domnului Isus. Cand privim la Isus gasim solutii si primim raspunsuri la problemele cu care ne confruntam. Este vital sa facem acest lucru pentru ca tocmai incercarile sunt cele care ne fac sa ne indoim si sa ne poticnim in credinta noastra. Daca in necaz, privim la Isus redescoperim de fiecare data dragostea, grija, harul, puterea, mila Sa, ne amintim de promisiunile Lui si atunci vom primi o perspectiva diferita asupra situatiei in care ne gasim. Vom primi calauzire mangaiere si ajutor in mijlocul necazului, 1 Corinteni 10:13.
3.Cand simtim ca suntem aproape sa renuntam sa privim la Isus si sa ne amintim ca si El a avut un moment de cumpana in gradina Ghetsimani, dar prin puterea Duhului Sfant si din dorinta de a-l onora pe Dumnezeu pentru slava ce ii statea inainte El a invins. Prin El si noi o putem face, Ioan 16:33. Cei ce nu sunt dispusi sa indure, sa traiasca pentru Cristos si sa sfarseasca langa Isus Cristos aceasta viata nu pot avea parte de El in urmatoarea, Evrei 10:35-38. Si noi ne putem aseza la dreapta lui Dumnezeu in slava cerurilor. Nu datorita faptelor noastre, ci datorita lui Isus. Pentru ca am ramas langa El, pentru ca ne-am increzut in El in momentele de intristare, ne-am bucurat cu El in clipele de binecuvantare si desi uneori ne-am clatinat, niciodata nu ne-am lepadat de El.
Un barbat a fost intrebat cu cateva ore inainte de moarte: “este credinta ta puternica?” El a raspuns, “Nu stiu, dar stiu ca Domnul meu este!” Uneori credinta noastra este tare si neclintita, alteori este slaba si indoielnica, dar sa nu uitam ca pana si o credinta cat un graunte de mustar il onoreaza pe Dumnezeu si poate sa mute muntii. Tot ce avem nevoie vom gasi in Isus. La El este toata pacea, speranta, bucuria, dragostea, puterea, intelepciunea, rabdarea, calauzirea, iertarea, incurajarea , determinarea, curajul de care avem nevoie in fiecare zi pe acest pamant. Orice lucru bun de care avem nevoie il gasim la Isus. Si tot ceea ce El are doreste sa ne dea cu mare bucurie la fiecare. Sa venim la El sa le primim pe fiecare din belsug. El este capetenia mantuirii noastre. Sa ne fixam atentia asupta lui Isus si totul va fi bine. Amin!