Fii un incurajator

Evrei 10:24-25

Pasajul de astazi este din una dintre cele mai aparte carti ale NT. O carte despre care nu stim cu exactitate de cine a fost scrisa, nu stim anul exact cand a fost scrisa, nici macar locul de unde erau cei carora le este adresata sau circumstantele care au dus la scrierea ei. Ceea ce stim insa este ca a fost scrisa evrerilor care prin credinta in Isus Cristos devenisera crestini. Celor care erau evrei prin nastere, dar devenisera crestini prin credinta.

Evrei prin nastere inseamna ca traisera din momentul in care au venit pe lume sub invatatura si ritualurile VT. Citeau Tora, cantau psalmii, tineau sarbatorile din lege si sabatul, citeau din profeti si dadeau zeciuiala. Crestini prin credinta inseamna ca ei auzisera Evanghelia, o crezusera si s-au supus ei fiind botezati spre iertarea pacatelor si adaugati la familia lui Dumnezeu.                                                                                                                                                                                                                                                              Trecerea de la iudaism la crestinism poate parea ceva simplu la prima vedere pentru noi. Dar acest lucru nu a fost deloc un pas usor de facut pentru ei. Prietenii ii acuzau de tradare, familiile unora dintre ei le facusera inmormantari ca sa le arate ca pentru ei erau morti. Preotii nu conteneau sa ii mustre in public si sa ii cheme inapoi in sinagoga. Credinta lor era sub asalt permanent zi de zi. Sa ramai tare era foarte greu si sa alegi compromisul in acele conditii era o mare ispita. Unii erau tentati sa renunte la credinta lor si sa revina la iudaism, in timp ce altii o facusera deja. Pentru ei sa duca lupta cea buna a credintei era o realitate zilnica.

Dar haideti sa revenim la pasajul nostru si sa vedem exact ce putem sa invatam si noi astazi din el. “Sa fim preocupati sa ne indemnam unii pe altii la dragoste si la fapte bune”, inseamna sa ne fixam mintea asupra unui lucru. Sa ne concentram toata atentia pe ceva anume, sa facem un scop prioritar din acest lucru si sa dezvoltam o strategie pentru a reusi, in cazul nostru sa ne indemnam unii pe altii la dragoste si la fapte bune.                        “A indemna” inseamna ca in mod premeditat sa provoci pe cineva. Si aproape de fiecare data cand este folosit acest termen in NT are un sens negativ. Aici insa este folosit cu o conotatie pozitiva si inseamna sa punem in practica o strategie, un plan care sa ne ajute sa ne indemnam in mod deliberat si premeditat sa iubim si sa facem lucrari bune.

“Sa nu renuntam sa ne adunam laolalta”. Cu siguranta ca acest lucru era o mare ispita pentru crestinii din primul secol avand in vedere persecutia psihologica, fizica si emotionala de care aveau parte. Astazi unii crestini lipsesc de la inchinare pentru motive care in comparatie cu cele ale crestinilor primului secol sunt pur si simplu rusinoase: oboseala, plimbari, vizite din partea prietenilor, un ciubuc in plus facut in timpul liber, o durere de cap, indispozitie, samd.

“Sa ne incurajam unii pe altii”. Sa incurajezi inseamna sa inspiri pe cineva pentru a gasi resursele de a continua pe calea pe care a pornit, sa insufli curaj si indrazneala, sa luam din curajul, puterea si nadejdea noastra si le punem in altcineva.

Incurajarea este fundamentala in credinta crestina. Pentru ca pe langa incercarile si framantarile pamantesti pe care toti oamenii le au in aceasta viata, crestinului i se adauga si lupta de a trai in permanenta o viata contra curentului lumii, impotriva mentalitatii pacatoase a celor din jurul lui si cautand mereu sa faca voia lui Dumnezeu in fiecare aspect al vietii lui. Este greu sa ramai intotdeauna pozitiv intr-o mare de negativitate, sa fii fericit intre oameni mereu nefericiti, recunoscator cand cei mai multi se plang de toate lucrurile, linistit cand majoritatea sunt ingrijorati.

Avem nevoie de incurajare pentru ca traim in timpuri cand oamenii sunt tot mai maniosi, violenti si nerabdatori. Oamenii isi pierd cumpatul imediat, sa indoiesc de orice, jignesc, imprastie zvonuri, barfesc, ranesc. Traind zilnic in acest mediu se intampla uneori sa cadem si noi in capcana celui rau si sa reactionam ca cei din jurul nostru. Dar cand vin acele momente avem nevoie de Duhul Sfant care este inflacarat in noi atunci cand suntem impreuna in rugaciune, inchinare si partasie. Altfel cand vom fi provocati, incercati si ispititi, firea noastra pamanteasca va fi cea care va vorbi pentru noi. Pentru toate aceste momente avem nevoie sa ne incurajam la dragoste si la fapte bune.

Cat este de important sa fim incurajatori? Toti avem nevoie sa ne simtim apreciati. Este in natura noastra umana aceasta nevoie. Cineva spunea ca incurajarea este oxigenul sufletului. Toti stim ca daca tratezi pe cineva pentru ceea ce este, atunci el va ramane asa cum este. Dar daca il tratezi pentru ceea ce ar trebui sa fie, pentru ceea ce ar putea sa fie, atunci acel om va lupta sa devina o persoana mai buna. Uneori cand aleg sa ii acord unui om incredere, el va fi incurajat sa dovedeasca ca nu am gresit facand asta.

Cum putem sa facem aceste lucruri intr-un mod eficient? Privind permanent catre Isus. Sa recitim vs.25. Din tot versetul un singur cuvant este scris cu majuscule, “Ziua”. De ce credeti ca este astfel? La ce zi credeti ca face referire versetul? La ziua intoarcerii Domnului Isus. Pot sa raman tare, sa incurajez, sa iubesc si sa fac acele fapte bune la care am fost chemat pentru ca stiu ca Ziua intoarcerii Mantuitorului Meu se apropie.

In fata marilor provocari si ispite ale acestei vieti suntem adesea tentati sa renuntam. De aceea sa ne indemnam la dragoste si la fapte bune este vital pentru a ramane pe calea lui Cristos. Multi au alunecat de la credinta pentru ca nu au vegheat, dar destui au facut-o si pentru ca fratii si surorile lor in Domnul nu au fost preocupati sa ii indemne si sa ii incurajeze sa fie tari in Domnul. Dragostea ne va ajuta sa nu ne maniem, iar faptele bune sa nu renuntam. Aceasta responsabilitate este in caietul de sarcini al fiecarui crestin. Este ceva ce fiecare suntem chemati sa facem. Si stiu ca atunci cand vom sta in fata Domnului nu vom rapsunde doar pentru sufletele noastre. Cand Domnul ne va intreba pe fiecare asa cum a facut-o cu Cain: “Unde este fratele tau?” Sper ca raspunsul nostru sa fie diferit de al lui Cain. Si sa fim cu adevarat pazitorii sufletelor fratilor si surorilor noastre.

Daca nu avem nimic bun de spus cuiva, atunci poate ar fi mai bine sa nu spunem nimic. Daca suntem gata sa criticam pe cineva, poate ca ar fi mai bine sa ne gandim cu atentie inainte sa facem asta. Acea judecata pe care suntem gata sa o facem, ar fi mai bine sa renuntam la ea. Acea gluma nepotrivita care e gata sa ne iasa pe gura, ar fi mai potrivit sa ne muscam limba. Vom fi fericiti ca am facut aceste lucruri in Ziua intoarcerii lui Isus Cristos cand vom da socoteala pentru fiecare cuvant nefolositor care ne-a iesit din gura, Matei12:36.                                                                                                                                                Cum zidim noi astazi oamenii din viata noastra? Sa citim in incheiere Efeseni 4:29. Un cuvant de incurajare poate face diferenta in viata cuiva. Ajutandu-i pe altii te ajuti de fapt pe tine insuti. Incurajandu-i pe altii, te incurajezi pe tine. Cu cat oferim mai mult cu atat vom primi mai mult. Traim zile grele si intunecate, dar deasemenea traim si in zilele din urma si stim ca Ziua intoarcerii Domnului nostrum se apropie. De aceea sa incetam sa ne preocupam doar de lucrurile marunte si trecatoare ale acestei lumi, ci sa ne gandim la lucrurile de sus, la cum sa ne indemnam unii pe altii la dragoste si la fapte bune. Amin!

This entry was posted in Predici and tagged , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

code