Pacate tolerate in Biserica – Lipsa de rabdare

In ceea ce ma priveste imi place mereu cand trebuie sa plec de acasa sa ma pregatesc din timp si fie ca plec cu avionul, trenul sau autocarul sa ajung acolo mai devreme si sa astept decat sa stau cu emotii ca nu voi ajunge la timp. In schimb sotia mea este total opusul meu. Ea are abilitatea incredibila de a fi gata doar in ultimul moment. Adesea ma gasesc pus in situatia de a alege sa am rabdare sau de a rabufni la adresa sotiei mele. Uneori daca reusesc sa imi musc limba ii ofer o atitudine care sa ii faca clar cat de deranjat am fost de intarzierea ei. Sau pot alege sa fiu rabdator cu ea intelegand ca sa avem o calatorie linistita si o relatie senina este mai important decat sa plec de acasa exact la ora cand mi-am propus sa fac asta. Din pricina firii noastre păcătoase, nu suntem “desăvârşiţi” nici în ce priveşte virtutea răbdării. Fiecare din noi, inclusiv eu şi soţia mea, ne aflăm înca in mijlocul acestui proces.

Poţi identifica în viaţa ta o situaţie care te ispiteşte în mod repetat să fii fără răbdare? Sper că nu te gândeşti si sa spui: Eu nu am nici cea mai mică problemă cu lipsa de răbdare. Toti ne luptam cu lipsa rabdarii mai ales in aceasta generatie.

Părinţii îşi pot pierde răbdarea la răspunsul încet al copiilor şi tinerilor în educare. “De câte ori ţi-am spus să nu-ţi mai laşi hainele aruncte pe jos?” Sau, “Când vei învăţa oare să mesteci mâncarea cu gura închisă?” Astfel de răspunsuri încete din partea lor la învăţătura pe care le-o dăm ne pot face deseori să ne pierdem răbdarea cu ei. Unii creştini sunt ştiuţi ca şoferi fără răbdare. Sau putem să ne pierdem răbdarea când suntem serviţi “cu viteză redusă” într-un magazin, la bancă sau la restaurant. Trebuie să avem grijă să nu ne pierdem răbdarea la oficiul poştal când dorim doar să platim o factura, iar în faţa noastra este cineva care are opt de pachete de trimis în străinătate.

Apostolul Pavel, în câteva din epistolele sale, ne îndeamnă să avem răbdare. În 1 Corinteni 13, în capitolul măreţ al “dragostei,” el începe descrierea pe care o face dragostei spunând, “Dragostea este îndelung răbdătoare.” În Galateni 5:22-23, răbdarea este una din cele nouă expresii ale roadei Duhului. În Efeseni 4:1-2, Pavel ne îndeamnă să trăim cu răbdare, iar în Coloseni 3:12 ni se spune să ne îmbrăcăm cu răbdare. În mod clar răbdărea este o calitate ce trebuie cultivate, iar lipsa ei este ne face adesea sa cadem in pacat.

Lipsa rabdarii conduce la iritabilitate. Persoana care îşi pierde uşor şi frecvent răbdarea este o persoană iritabilă. Cei mai mulţi dintre noi îşi pierd uneori răbdarea, dar cel iritabil este în majoritatea timpului fără răbdare. Omul iritabil este acela cu care simţi că trebuie să mergi pe vârfuri, sa te porti mereu cu manusi sau ca şi cu un ou crăpat. Nu e deloc usor să fii în preajma unor astfel de oameni.

Cum reactionam astfel incat sa il onoram pe Dumnezeu cand avem de-a face in viata noastra cu un om lipsit de rabdare? Cum ar trebui sa raspundem? Putem sa alegem sa declansam un razboi al cuvintelor care nu este deloc productiv si este total nespiritual. Pot urma exemplul Domnului Isus care, “când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri, şi când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea Dreptului Judecător” 1 Petru 2:23. Sau pot incerca să-l confrunt pe cel ce-şi arată nerăbdarea în ceea ce ma priveşte, şi să-i arăt, cu exemple concrete ca greseste. Daca fac acest lucru într-o manieră biblică, şi dacă el sau ea acceptă ceea ce ii spun, atunci probabil că relaţia noastră va deveni mai puternica decat inainte. Un bun indemn primim deasemenea in Proverbe 19:11, “Înţelepciunea face pe om răbdător, şi este o cinste pentru el uite greşelile.”

Dacă însă persoana neagă faptul că a gresit şi devine defensivă sau chiar duşmănoasă când îi spun adevărul în faţă, atunci cel mai bine este sa ma întorc la a doua varianta şi să urmez exemplul Domnului Isus. Insa pentru a reusi sa fac asta, trebuie sa am o credinţă fermă si o dorinta ca mai presus de orice sa Il onorez pe Dumnezeu cu tot ce tine de viata mea. Poate Dumnezeu se foloseşte de acţiunile păcătoase ale altei persoane pentru a ma ajuta pe mine să cresc în ceea ce priveşte virtutea răbdarii.

As vrea sa ne reamintim ca scopul acestei serii de predici este acela de a recunoaste pacatele pe care le toleram in viata noastra in vreme ce condamnam pacatele altora. De a nu ajunge precum fariseul care se batea cu pumnii in piept de cat de neprihanit este el in ochii Domnului in comparatie cu pacatosul de vames care statea si se ruga langa el si care nici nu indraznea sa isi ridice ochii din pamant ci doar spunea, “Doamne ai mila de mine, pacatosul.” Luca 18:11-13. Amin!

This entry was posted in Predici and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

code