1 Corinteni 6:1, Proverbe 25:28
În biblie citim cat de importante erau in vechime zidurile unei cetăţi. Ele reprezentau principalul mijloc de apărare, siguranta si puterea unei cetati. Dacă zidurile erau slabe atunci orice armată invadatoare putea să intre în cetate şi s-o cucerească. Ne amintim cum a cazut cetatea Ierihonului ce parea imposibil de cucerit. S-a intamplat atunci cand Dumnezeu a făcut ca zidurile cetăţii să cada, făcând astfel posibilă patrunderea armatei lui Israel in cetate şi cucerirea ei. Biblia ne ofera deasemenea cartea Neemia pentru a intelege importanta zidurilor pentru o cetate. Inainte sa se construiasca orice altceva in Ierusalim a fost necesar sa fie reconstruite zidurile cetatii. Din păcate, Solomon, cel care a scris cuvintele din Proverbe 25:28 ne da un exemplu negativ a cat de adevarate si puternice sunt propriilor sale cuvinte. Scriptura ne spune că Solomon nu doar ca a avut şapte sute de neveste şi trei sute de concubine, dar toate au din naţiuni din care Domnul ii poruncise lui Israel să nu-şi ia neveste, 1 Împăraţi 11:1-3. Însă Solomon a dat frâu liber dorintelor lui şi a nesocotit cu buna stiinta porunca Dumnezeu. Fiind cel mai puternic şi bogat om al erei sale, Solomon a avut acces la tot ce i-a dorit inima. El a avut intelepciune ca nimeni altul pe pamant dar aceasta nu a fost suficient ca sa aduca in el si dorinta dupa cumpatare si înfrânare. El a lăsat poftele să-i scape de sub control si pentru asta a plătit pentu ca nevestele lui dintre neamuri i-au abătut inima de la Dumnezeu si Domnul s-a aprins de manie impotriva lui. Mai mult de atat intregul popor a avut de suferit, Dumnezeu pedepsind împărăţia lui Israel divizand-o.
Atât în Proverbe cât şi în epistolele Noului Testament, Scriptura ne dă multe învăţături în legătură cu înfrânarea. Pavel o include în lista modurilor de manifestare a roadei Duhului in Galateni 5:22-23, şi trece lipsa înfrânării în lista viciilor caracteristice oamenilor rataciti ai vremurilor din urmă in 2 Timotei 3:3. În instrucţiunile date lui Tit referitor la lucrarea lui în Creta, Pavel include şi câteva îndemnuri pentru a-i învăţa despre înfrânare in Tit 2:2,5-6. Le aminteşte că acelaşi har care aduce mântuirea ne învaţă să trăim cu cumpătare şi înfrânare, Tit 2:11-12.
Cred că virtutea infranarii primeste mult prea puţină atenţie conştientă din partea multora dintre creştini si astazi. Daca ne smerim inaintea Domnului fiecare putem sa marturisim ca avem situatii si momente cand esuam in a spune “nu” dorinţelor, poftelor, sentimentelor sau emoţiilor noastre. De aceea lipsa înfrânării este din punctul meu de vedere in lista păcatele acceptabile in biserica astazi. Problema majora din spatele lipsei de infranare este ca tolerand-o, devenim vulnerabili în faţa a tot felul de păcate: pacate ale limbii, ale mandriei, ale gandului si bineinteles ale faptelor.
Ce este înfrânarea? Este controlul asupra dorinţelor, a poftelor, impulsurilor, emoţiilor şi pasiunilor mele. Inseamna sa spun “nu” atunci când stiu ca trebuie să spun “nu.” Este o moderaţie în dorinţele şi poftele noastre dar şi o abstinenta de la lucrurile care sunt în mod clar păcătoase.
Înfrânarea poate include de exemplu, moderaţie în a te uita la televizor, in a petrece timpul pe telefon sau la calculator. Uneori reusim sa aratăm stăpânire de sine în anumite domenii ale vieţii, in schimb poate ca esuam sa ne infranam în altele.
Insa infrânarea biblică, acoperă toate domeniile vieţii şi presupune o luptă neîncetată cu poftele firii pământeşti care se războiesc cu duhul din noi, 1 Petru 2:11. De aceea in aceasta lupta avem nevoie disperata de puterea care vine prin Duhul Sfânt pentru ca infrânarea sa fie practicată nu doar in anumite domenii ale vieţii, ci in toate.
Sa dam cateva exemple:
Imbuibarea cu mancare si bautura: Galateni 5:19-21, Luca 21:34. Ce facem? Ioan 6:27,4:34, Psalmul 34:8.
Temperament vulcanic: Manie pacatoasa-Proverbe 14:17, Proverbe 29:22, Efeseni 6:4. Manie acceptata- Exod 32:7-14, 15-19, 1 Regi 11:6-9, Marcu 11:15-17, Matei 23. Ce facem? Proverbe 22:24, Iacov 1:19-22.
Resursele financiare: Banii sunt unul dintre principalele motive de cearta si despartire in familie astazi. Cand nu avem un echilibru in felul in care vedem si tratam banii atunci exista pericolul real de a cadea in capcana descoperita noua de Sfanta Scriptura in 1 Timotei 6:9-10. Lipsa cumpatarii in administrarea banilor va duce la nevoia de a munci mai mult si la o privare de timpul nostru a slujirii lui Dumnezeu si a partasiei cu familiile noastre. Sunt crestini care fac asemenea cuvintelor lui Solomon din Eclesiastul 2:10 “tot ce mi-au poftit ochii le-am dat.” Ioan botezatorul da un indemn vrednic de luat in seama de fiecare crestin in Luca 3:14. Sa fim cu bagare de seama la avertismentul Domnului din Matei 6:19-21.
Privirea, gandul si fapta: Iacov 1:14-15, Matei 6:22-23, Coloseni 3:1-2, Matei 3:8. Ce facem? – 1 Petru 1:14-16.
Există în fiecare dintre noi dorinţe, pofte, emoţii, pasiuni, sentimente, ganduri pacatoase pe care, într-o măsură mai mică sau mai mare, nu reusim sa le tinem uneori sub control. Vor disparea ele cu totul? Niciodata cat timp suntem in acest trup. Dar ne luptam azi cu ele si cautam sa le inlaturam din viata noastra sau ne-am obisnuit cu faptul ca ele sunt ceva normal si nu mai reprezinta o sursa de intristare pentru inima noastra? Suntem rusinati cand le dam autoritate in vietile noastre sau nu ne mai provoaca deloc remuscari? Diferenta o face atitudinea pe care o avem fata de ele.
Dorinta lui Dumnezeu pentru poporul Lui este sfintenia. Da, nu putem sa reusim singuri in aceasta misiune. De aceea Tatal ceresc ni l-a dat pe Fiul Sau ca model si inspiratie si pe Duhul Sau cel Sfant ca ajutor. Mai intai sa ne imbracam cu Isus Cristos in botez si sa cunoastem eliberarea de vina, rusine si pacat. Apoi sa traim zi de zi umbland in frica sfanta si ascultare de Dumnezeu, iar in nevoie Duhul Lui ne va da putere si har in lupta zilnica cu poftele si dorintele firii noastre pamantesti.