Cel mai subtil si periculos mod de manifestare al pacatului judecatii intre crestini este atunci cand acesta este practicat sub masca ravnei pentru ceea ce este bine. Se intampla atunci cand fiecare consideram ca opinia noastra proprie este cea corecta, pentru ca ne asimilam parerile ca fiind adevaruri supreme, iar cand ceilalti nu gandesc si nu actioneaza asemenea noua, atunci ii judecam pentru asta. Am auzit pe cineva spunand ca Domnul Isus nu ar conduce niciodata un Mercedes. Acest lucru desi poate fi adevarat, arata totusi ca in inima acelui crestin exista un duh de judecata fata de fratii in Cristos care poate ca au o astfel de masina. El face o afirmatie legata de persoana Domnului si o judecata bazata strict pe opinia personala. La fel se intampla in ceea ce priveste felul in care se considera ca un crestin trebuie sa mearga imbracat la biserica. Multi spun ca o femeie care poarta pantaloni la inchinare si un barbat fara costum si cravata arata o lipsa de respect la adresa lui Dumnezeu. Cu siguranta ca imbracamintea noastra trebuie sa fie caracterizata de modestie si bun simt, dar in Biblie nu scrie despre cum sa ne imbracam atunci cand venim sa ne inchinam. Dar cand opinia mea cu privire la un lucru difera de a altuia atunci pot cadea foarte usor in capcana de a-l judeca. De asemenea multi parinti crestini trebuie sa faca fata trendului foarte periculos de a judeca alti parinti atunci cand acestia aleg sa isi creasca copiii altfel decat o fac ei. De la felul in care aleg sa le faca educatia, la ceea ce hotarasc sa le dea sa manance, la modul in care ii imbraca, la programele sau activitatile la care le dau voie sa participle, samd. Am auzit frati judecati pentru locurile in care aleg sa mearga in concediu, pentru masinile pe care le conduc, pana si pentru casele pe care si le construiesc. Este adevărat că o îmbrăcăminte neglijentă poate dovedi o atitudine neglijentă faţă de Dumnezeu. Ca unii parinti nu ofera cea mai sanatoasa educatie posibila, sau o alimentatie corecta copiilor lor. Ca anumite persoane isi cumpara masini scumpe din motive gresite. Ca altii isi construiesc case mai mari decat au nevoie. Dar asta nu trebuie sa ma transforme pe mine in judecatorul lor. Necazul apare cand punem convingerile pe care le avem cu privire la un lucru la acelasi nivel cu adevărul biblic.
Cei mai mulţi cadem din vreme în vreme în păcatul de a critica pe alţii. Însă există multi oameni si chiar destui crestini care sunt practicanti activi ai acestui pacat. Ei sunt stapaniti de un duh de critică si de judecata. Caută şi găsesc defecte în oricine şi în orice pentru ca nu cauta si nu se preocupa de lucruri de sus,de cele spirituale ci de cele pamantesti si lumesti.judecata
Apostolul Pavel confruntă direct această problemă în Romani 14. In biserica din Roma erau anumite lucruri care generau o atitudine de judecată intre crestini.
Unul era vegetarianismul în contrast cu opinia celor ce credeau ca poti sa mănânci orice doreşti. Al doilea subiect de judecată era chestiunea considerării anumitor zile ca fiind mai deosebite decat altele. Se pare că cei ce mâncau doar verdeţuri îi judecau pe cei care mâncau de toate, în timp ce aceia care mâncau de toate îi dispreţuiau pe cei care mâncau doar verdeţuri. Amândouă taberele aveau un duh de judecată unii faţă de ceilalţi. Vegetarienii credeau că erau mai deosebiti din punct de vedere moral, iar din această cauză erau cu “nasul religios” pe sus faţă de cei care mâncau de toate. Cei din tabăra opusă credeau că sunt superiori în cunoaştere si la randul lor ii judecau si se considerau mai buni.
Este foarte uşor să-i judecăm pe cei ale căror opinii sunt diferite de ale noastre si sa cautam argumente biblice care sa ne sustina parerile. De aceea multi ii pun cuvinte in gura lui Dumnezeu si forteaza anumite pasaje doar pentru a-si argumenta opiniile. Dar acest lucru este foarte periculos. Ei isi ascund atitudinea de judecată sub haina ravnei creştine. Din aceasta cauza apar luptele de cuvinte si certurile asupra carora Pavel ii atrage atentia lui Timotei sa fie cu mare bagare de seama si sa le evite in 2 Timotei 2:16,23-25.
Răspunsul lui Pavel la situaţia din Roma a fost, “Cine eşti tu ca sa judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuşi, va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea.” Romani 14:4. În esenţă, Pavel spune, “Sa nu facem noi pe Dumnezeu, sa nu Ii luam noi rolul lui Dumnezeu în relaţia cu fraţii voştri. Dumnezeu este judecătorul, nu noi.”
Asta facem când îi judecăm pe alţii ale căror preferinţe şi practici diferă de ale noastre. Ne arogăm un rol pe care Dumnezeu l-a rezervat doar pentru Sine Însuşi. Oare acesta sa fi fost si gândul Domnului Isus din pasajul din Matei 7:1-5? “De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?”
Seriozitatea păcatului atitudinii de judecată nu constă in primul rand în faptul că il judec pe fratele meu, cât în faptul că făcând acest lucru îmi asum rolul lui Dumnezeu. Adevarul dureros este ca putem cadea sub pacatul judecatii stand cu biblia in mana.
As dori sa fac referire si eu la judecata doctrinara cu care se luptam si crestinii din Roma carora apostolul Pavel le scrie ca sa le atraga atentia. Din pacate pentru cei multi oameni ai zilelor noastre, dar si pentru unii crestini, doctrina a ajuns sa nu mai fie atat de importanta. Ei merg pe premisa ca toti credem si ne inchinam aceluiasi Dumnezeu, deci toti suntem crestini. Insa personal sunt cateva invataturi biblice peste care pur si simplu nu putem sa trecem cu vederea si nu putem sa facem compromisuri. Nu putem sa facem biserica asa cum vrem noi, inchinare asa cum preferam noi si sa primim mantuire dupa cum ne inchipuim noi.
Mantuirea este harul lui Dumnezeu si nu ne putem castiga aprobarea Domnului prin faptele noastre; botezul trebuie savarsit la maturitate si pentru scopul iertarii pacatelor nu doar ca o marturie inaintea omului; cina Domnului trebuie luata in fiecare prima zi a saptamanii, nu lunar sau anual. Stiu ca au fost momente cand si eu i-am judecat pe altii pentru ca nu imi impartasesc viziunea si doctrina crestina. Am avut nevoie ca Domnul sa ma invete sa gestionez cu mai multa intelepciune si har astfel de situatii ca sa nu mai cad in capcana de a-l judeca pe aproapele meu.
Imi doresc sa pot sa fiu si in aceasta privinta mai mult ca apostolul Pavel. El nu a condamnat convingerile lor referitor la ce mâncau sau la zilele pe care le ţineau, ci le-a spus, “Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui”, Romani 14:5. Stiu ca sa faci o astfel de afirmatie in materie de credinta poate fi foarte periculos. Pentru ca da impresia ca incurajeaza idea ca orice lucru ai face in relatia cu Dumnezeu este in regula atata timp cat o faci cu incredintare. Dar Pavel nu spune lucrul acesta. Ci spune doar ca in loc sa ne concentram la ceea ce ne diferentiaza si ne face sa ne judecam unii pe altii, sa privim la lucrurile care ne unesc si sa pornim de la acestea catre zidire, incurajare si crestere spirituala. Este dificil uneori să acceptăm că părerea cuiva poate diferi de a noastră şi totuşi amândoi să fim acceptati de Dumnezeu. Dar noi avem tendinta sa facem din unele lucruri neimportante adevarate motive de lupta si dezbinare, de mantuire si condamnare.
Asta inseamna ca nu trebuie sa avem convingeri doctrinare ferme? Cu siguranta ca nu. Dar de cele mai multe ori judecata si critica vin pe teme si subiecte care nu tin de doctrina biblica, ci doar de propriile preferinte, opinii si sentimente personale. Asadar sa ne rugam Domnului sa ne ajute sa avem convingeri puternice, dar sa ni le ţinem cu smerenie pentru a fi păziţi sa nu cadem in păcatul judecatii, deoarece acest rol ii apartine doar lui Dumnezeu.