Am inceput aceasta serie de predici avand in minte cuvintele Scripturii din Isaia 59:1,2 si Proverbe 6:16-19. Dorind sa readuc in gandirea noastra curenta ceea ce satan incearca sa ne faca sa uitam si anume ca Dumnezeu uraste pacatul indiferent de felul, forma sau manifestarea sa. Pentru a nu ajunge sa credem minciuna diavolului ca exista pacate mici si nevinovate. De aceea am vorbit in saptamanile trecute despre cateva pacate care au ajuns sa fie acceptate in mod tacit si printre crestini. Pacate care pentru unii credinciosi nu mai reprezinta o sursa de precupare si intristare.
Am dezbatut problema pacatului ingrijorarii si al frustrarii, al mandriei, maniei, pacatul egoismului, pacatul lipsei de infranare, pacatul nerabdarii, pacatul judecatii si astazi o sa terminam aceasta serie cu pacatul acceptabil al invidiei si geloziei. Sper ca am inteles toti din cuvantul lui Dumnezeu ca fiecare dintre aceste pacate nu sunt deloc mici si neimportante pentru ca ele conduc inima noastra catre alte pacate si compromisuri care ne despart tot mai tare de prezenta si de binecuvantarea lui Dumnezeu.
Haideti sa vedem ce este invidia si cum se manifesta ea? Invidia apare atunci cand ne dorim ceva ce nu avem, iar cel de langa noi se bucura de acea binecuvantare. Invidia nu este de obicei la modul general ci as putea spune ca exista două situatii care ispiteste omul sa fie invidios. Mai întâi, tentaţia este de a-i invidia pe cei cu care se pot identifica si cu care considera ca sunt oarecum pe picior de egalitate. În al doilea rând, îi invidiaza în domeniile si aspectele pe care le preţuiesc cel mai mult.
Cand sunt ispitit să simt invidie? Cand cineva primeste mai multă atenţie si mai multă recunoaştere decat mine sau binecuvantari care consider ca mi se cuvin mai mult mie decat lui/ei. Uneori poate că nici nu dorim să avem lucrurile vecinului, prietenului, sau surorii din biserica, dar poate ne deranjează faptul că el/ea le are si consideram ca nu le merita. Desi poate parea ceva minor în ochii noştri, invidia este în lista păcatelor respingătoare care indeparteaza inima omului de Dumnezeu si una dintre dovezile ca omul este condus de firea sa pamanteasca, asa cum marturiseste apostolul Pavel în Romani 1:28-32, si Galateni 5:19-21.
GELOZIA este o rudă foarte apropiată a invidiei. De fapt, de multe ori punem pe picior de egalitate invidia şi gelozia, tratandu-le ca sinonime. Există însă între ele o distincţie subtila. Gelozia este definită de obicei ca fiind o intoleranţă la rivalitate. Există ocazii legitime pentru gelozie, ca de exemplu cea pe care o simti fata de atasamentul si credinciosia sotului/sotiei.
Însuşi Dumnezeu se declară a fi un Dumnezeu gelos asa cum citim si in Exodul 20:5. Gelozia păcătoasă apare totuşi, atunci când intram in competitie cu altcineva.
Există câteva ilustrări ale efectelor geloziei în Biblie. Prima este cea dintre Cain si Abel care a culminat cu prima crima din istoria omenirii. Esau si Iacov au fost in competitie si stim cata suferinta a produs intregii familii acest lucru. Fratii lui Iosif au fost gelosi pe el si acest lucru i-a impins aproape de crima, in cele din urma la vanzarea fratelui lor si mintirea lui Iacov ca a fost mancat de fiarele salbatice. O alta ilustraţia clasică din Biblie a geloziei păcătoase este cea a împăratului Saul care era gelos pe David. După ce David l-a ucis pe Goliat si a castigat multe lupte pentru Israel, oamenii din popor cântau, “Saul a bătut miile lui, iar David cu zecile de mii” 1 Samuel 18:7. Saul s-a mâniat pentru că i-au dat mai multă onoare lui David decât lui. De atunci înainte, el l-a privit pe David ca pe rival şi a cautat sa il omoare in repetate randuri.
În zilele de început ale bisericii, Luca ne spune că preoţii cei mai de seamă şi saducheii s-au umplut de gelozie contra apostolilor din pricina faptului că tot mai mulţi iudei se întorceau la Cristos, Fapte 5:17-18. Asa cum se intampla si astazi cand un suflet se pocaieste si vine la Cristos parasind biserica traditionala.
Citim si despre gelozia lui Petru in ceea ce il priveste pe apostolul Ioan pentru atentia de care se bucura din partea Domnului Isus, Ioan 21:20-22.
Gelozia este starnita de darurile sau abilitatile aproapelui nostru, de realizarile lui, de felul in care arata, de binecuvantarile de care se bucura, de lucrurile pe care le are sau de recunoasterea de care se bucura.
Cum ne putem impotrivi ispitei de a invidia si de a fi geloşi? Mai întâi de toate sa invatam să acceptam ca Dumnezeu este suveran peste toate lucrurile. Cel ce dă talente, abilităţi, daruri spirituale si binecuvantari este Dumnezeu. Dacă vrem să luptăm cu succes împotriva pacatului invidiei şi geloziei, trebuie sa-L includem pe Dumnezeu în ecuaţie. Trebuie să ne amintim că El determină nu doar ce fel de abilităţi avem, ci şi binecuvântarea sau recunoasterea pe care o primim prin folosirea lor.
Este foarte evident când privim în jurul nostru că unii sunt mai inzestrati decat altii in fiecare domeniu. Unii sunt indemanatici ca altii in reparatii. Unele femei gatesc mai bine si sunt gospodine mai inzestrate decat altele. Unii se descurca mai bine in calitatea de parinti. Altii sunt administratori mai buni sau doctori mai buni decat altii. Unii canta mai bine decat altii si unii sunt predicatori mai inzestrati decat altii.
Pe de alta parte sunt si aceia care simt invidie si gelozie, dar niciodata nu au muncit si nu au sacrificat cat au facut-o cei fata de care sunt invidosi.
Cel mai important este sa ne amintim ca toate sunt de la Dumnezeu. El este Cel care sărăceşte şi îmbogăţeşte pe oameni, Cel care îi smereşte sau îi înalţă, 1 Samuel 2:7. Dumnezeu coboară pe unul şi înalţă pe altul, Psalmul 75:7. Sa fiu invidios sau gelos pe cineva înseamnă chiar că-L acuz pe Dumnezeu că este nedrept.
A doua unealtă împotriva ispitei de a invidia sau de a fi gelos pe cineva si aici ma refer la cineva din familia lui Dumnezeu, este să ne amintim că fiecare dintre noi suntem de fapt “un singur trup în Cristos, şi fiecare în parte suntem mădulare unii altora” sau aşa cum spune o alta traducere, “fiecare mădular aparţine tuturor celorlalte” Romani 12:5. De aceea Pavel ne spune, “În cinste, fiecare să dea întâietate altuia” vs. 10.
În loc să fim invidioşi pe cei care au ceva ce noi poate ca nu avem, decât să simţim gelozie faţă de cei ce ne depăşesc într-un fel sau altul, ar trebui să ii cinstim şi să-i onoram, căci suntem membri ai aceluiaşi trup în Cristos. Daca fratele sau sora mea exceleaza intr-un anumt domeniu, atunci sa invat sa ma bucur ca am si eu parte de darul sau, nu sa ma umplu de invidie ca el primeste mai multa recunoastere decat mine.
În al treilea rând, ar trebui să înţelegem că dacă cheltuim energie emoţională invidiindu-i pe alţii, vom scăpa din vedere ce vrea să facă Dumnezeu, în mod unic, în noi. Dacă ar fi să folosim o metaforă din fotbal, putem spune ca nu există în echipa Domnului rezerve. Dumnezeu are un loc şi o însărcinare pentru fiecare dintre noi, o funcţie de îndeplinit, o lucrare bine stabilita. Fără îndoială că asa cum este si in fotbal, sa joci pe unele posturi atrage mai multă recunoaştere din partea oamenilor, însă toate sunt la fel de importante în victoria echipei. Nu toti pot fi atacanti care marcheaza goluri si sunt ovationati de zeci de mii de oameni. Unii trebuie sa fie fundasi sau chiar portari. O echipa poate marca o sumedenie de goluri, dar daca incaseaza mai multe decat au marcat atunci au pierdut meciul. Toti sunt esentiali in succesul echipei. La fel este si in echipa lui Dumnezeu.
Rugaciunea mea la finalul acestei serii de mesaje este ca Duhul Sfânt sa ne ajute pe fiecare sa identificam care sunt pacate subtile din inima noastra. Sper ca aceste lectii sa fi readus in atentia noastra potentiale pacate din inima noastra de care avem nevoie sa ne pocaim, sa le marturisim si să cerem ajutorul lui Dumnezeu ca sa le inlaturam din viata noastra.
Sper deasemenea ca ne-au ajutat sa ne reamintim ca orice pacat este o dovada de dispret fata de sangele Domnului Isus Cristos si o insulta la adresa Duhului Sfant, din cauza carora se starneste mania si judecata lui Dumnezeu, Evrei 10:29-31. Dar cand alegem sa umblam in lumina, asa cum Cristos este in lumina si cand ne marturisim pacatele, atunci Dumnezeu este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sangele Fiului Sau ne curateste de orice nedreptate, 1 Ioan 1:7-9. Amin