Pacate tolerate astazi in Biserica 1 Ioan 3:1-10
Pacatul vine in atat de multe forme si este semanat cu atata viclenia de satan in inimile oamenilor incat nu ne putem permite sa il tratam vreodata altfel decat cu seriozitate maxima. Pacatul are intodeauna consecinte fatale. De aceea recunoasterea lui si pocainta de el este o tema pe care biserica are nevoie sa o abordeze in mod constant. Cu voia Domnului o sa avem ca tema de discutie astazi si in saptamanile urmatoare pacatul si o sa vorbim in special despre acele pacate subtile care poate au ajuns sa faca parte din viata noastra fara ca macar sa realizam acest lucru.
Pacatul este problema umanitatii de la inceputurile ei. Nu este deloc ceva nou cu care omul se lupta. Dar pacatul asemenea virusilor si bacteriilor a cunoscut in timp ramificatii o evolutie extraordinara. Si asa cum medicina are mereu nevoie sa gaseasca vaccine noi care sa lupte cu noile tulpine ale virusilor deja cunoscuti, la fel avem nevoie sa fim mereu la curent si constienti de noile metode de inselaciune pe care satan le face prin pacat.
Atunci cand citim prima epistola a lui Pavel catre corinteni, vedem acolo o biserica cu probleme majore. Multi dintre ei se multumeau sa traiasca intr-o stare de caldiceala spirituala, intre crestini erau dezbinari si certuri, adulter, betii, egoism, judecati si multa mandrie. Dar cu toate acestea, apostolul Pavel cand se adreseaza corintenilor in deschiderea epistolei le spune sfinti si cei chemati sa fie sfinti.
La ce ne gandim cand spunem ca cineva este un sfant? Avand in vedere pacatul din biserica, cum a putut apostolul Pavel sa ii numeasca pe corinteni sfinti?
Raspunsul il gasim prin intelegerea corecta a cuvantului “sfant”, asa cum este folosit in Biblie. El nu face referire in primul rand la caracterul unei persoane, asa cum ne gandim noi, ci la statutul ei. Sfant este omul care a fost iertat, curatit de pacate si sfintit prin sangele lui Isus Cristos. Sa citim Tit 2:14 si Evrei 10:10 pentru a intelege mai bine acest lucru. Sfant este omul care a fost rascumparat prin credinta Isus Cristos si curatit prin botez de sangelui Sau nevinovat devenind astfel proprietatea lui Dumnezeu. Asadar “sfantul” descris in Biblie inainte sa fie omul cu un caracter curat, este persoana care are un anumit statut si pozitie pe care a primit-o in ziua legamantului sau cu Isus Cristos.
De aceea o persoana nu poate deveni sfant prin propriile actiuni. Aceasta transformare este descrisa foarte bine in 2 Corinteni 5:17 dar si frumos profetita de Ezechiel 36:26-27. Asadar, sfantul nu este o persoana perfecta care nu mai pacatuieste, ci este un om care alege sa nu mai traiasca in pacat, sa fie dezgustat de pacat. Galateni 5:16-17 descrie foarte bine lupta din viata fiecarui crestin. Daca umblam prin Duhul Sfant, inflacaram Duhul in noi printr-o credinta vie si o supunere neconditionata, atunci vom deveni in traire, gandire si purtare tot mai mult asa cum este Dumnezeu. Dar aceasta lucrare de desavarsire a fiintei noastre launtrice, nu se termina in cursul acestei vieti pamantesti.
Acela care il iubeste pe Dumnezeu este mereu constient de faptul ca a fost chemat sa traiasca ca un sfant, Romani 6:1-4, 15-22. Dupa ce le reaminteste corintenilor la inceputul epistolei ca sunt sfinti datorita jertfei lui Cristos, Pavel ii indeamna si ii mustra apoi pe tot cuprinsul scrisorii sa se comporte tot mai mult ca niste sfinti si sa fie pentru cei din lume acel popor sfintit si pus deoparte pentru Dumnezeu.
Una dintre problemele bisericii astazi este ca in primul rand multi crestini nu au clara notiunea de sfant, de aceea le este greu sa se considera sfinti, iar in al doilea rand folosesc acest lucru ca pretext ca sa nici nu isi mai asume responsabilitatea de a trai ca niste sfinti ai lui Dumnezeu, considerand ca aceasta aura le este oferita de Domnul doar unor cazuri exceptionale. Sfintenia este voia lui Dumnezeu pentru toti copiii Lui care au fost nascuti din nou, 1 Petru 2:4,5,9. Si totusi satan a reusit sa ne convinga ca pacatul nu mai este de fapt pacat.
De aceea exista in biserica astazi pacate precum barfa, manie, egoism, cuvinte stricate, lacomie, invidie, atitudine critica, imbuibare, nemultumire, mandrie care au ajuns sa fie pacate cu care multi crestini au cazut la pace. Dar aceasta este inselaciunea lui satan pentru ca pacatul este pacat in ochii lui Dumnezeu indiferent de felul cum alegem sa il numim noi. “Oricine savarseste pacatul, savarseste faradelegea, caci pacatul este faradelege” este avertismentul apostolul Ioan in 1 Ioan 3:4.
De aceea pentru multi predicatori sa vorbeasca despre pacat a ajuns sa fie o sarcina foarte dificila din cauza atitudinii reticiente fata de tema pacatului pe care din pacate a ajuns sa o aiba biserica. Din aceasta cauza multe predici desi au ca subiect pacatul, mesajul lor este propovaduit oarecum in surdina si din acest motiv si impactul lor este foarte slab. Traim vremurile profetite de apostolul Pavel in 2 Timotei 4:1-4.
Satan a strecurat in mijlocul bisericii inselaciunea de a limita pacatul la acele pacate grave in ochii nostri cum ar fi crima, curvia, betia, furtul, minciuna sau homosexualitatea, dar suntem foarte ingaduitori cu barfa sau vorbele fara har si lumesti care curg de pe buzele sfintilor fara ca acestia sa mai constientizeze gravitatea lor; cu atitudinea de judecata si critica fata de cei din afara dar si fata de cei din biserica; cu neiertarea deplina si sincera fata de cineva care ti-a gresit; cu egoismul care uneori este chiar mai mare decat al omului din lume; cu lipsa dorintei de slujire si nepasarea fata de nevoile bisericii si ale fratilor in Cristos. Unii crestini s-au autoproclamat evaluatori ai pacatelor, spunand care sunt grave si care nu sunt, desi nimeni nu le-a dat aceasta autoritate. Pacatele altora sunt grave, dar ale lor sunt marunte si nesemnificative.
De ce este atata saracie spirituala in biserica astazi? De ce multi crestini nu au bucurie in ei, o dragoste sincera, o pasiune fierbinte si o ravna pentru slujire? De ce sunt atatia la fel de ingrijorati, nelinistiti, egoisti, critici sau nemultumiti asa cum sunt si oamenii din lume? Pentru ca au trecut cu vederea zi dupa zi, luna dupa luna si an dupa an anumite pacate si au uitat ca pacatul sub orice forma ne desparte de Dumnezeu, il intristeaza pe Duhul Sfant si ne tine departe de dobandirea binecuvantarilor ceresti si a caracterului de sfant. Aceste pacate ne produc suferinta atat noua cat si celor din jur, ne tin departe de belsugul vietii cu Cristos, ne fura pacea si ne umbresc bucuria mantuirii si in cele din urma daca nu le scoatem din viata noastra vor aduce judecata lui Dumnezeu peste noi.
Oamenii ale căror vieţi reflectă cel mai mult roada Duhului Sfant sunt aceia care conştientizează cel mai bine pericolul acestor pacate inselatoare si lupta zi de zi cu ele. Cei care vegheaza, stau treji si sunt fermi in lupta lor cu pacatul sub orice forma ar veni.
Astazi nu este doar o alta zi de viata, este un dar de la Dumnezeu, o oportunitate, o ocazie, poate ultima pentru mine. Este modul prin care Dumnezeu imi spune ca ma iubeste şi vrea sa lucreze sfintenia Sa în mine.