Ioan 19:30-42, 20:1-18
Cand ati mers ultima oara intr-un cimitir? Cand am ocazia sa ajung intr-un cimitir obisnuiesc sa ma plimb pe aleile linistite si sa citesc ceea ce sta scris pe pietrele funerare. Este un loc care te face mereu sa meditezi la efemeritatea vietii si sa iti amintesti ca mai devreme sau mai tarziu si numele tau se va regasi pe o astfel de piatra. Gasesti ingropati in acelasi loc oameni bogati si saraci, oameni care au trait pana la adanci batraneti si altii care si-au incheiat calatoria pe pamant dupa nici o luna de viata. Pe fiecare piatra de mormant scrie acelasi lucru: un nume si doua date, una de nastere si una a mortii. Pe unele observi scrise si cate un mesaj din partea celor dragi: tata iubit, mama credincioasa, odihneste-te in pace. Cimitirele sunt locuri unde poti sa asculti linistea.
Sunt probabil la fel ca locul din afara Ierusalimului unde intr-o dupa amiaza de vineri a fost ingropat si trupul Domnului Isus. Biblia mentioneaza in patru locuri faptul ca Isus a fost ingropat intr-un mormant care nu ii apartinea. Era al unul om bogat si respectat in comunitatea religioasa locala fiind un membru de vaza al Sinedriului. Cele patru evanghelii pun impreuna pentru noi asemenea unui puzzle piesa cu piesa momentul cand Iosif din Arimatea a mers la Pilat sa ii ceara trupul lui Isus. Atat el cat si toti ceilalti au ramas surprins sa vada ca Isus murise atat de repede. Rastignirea era un mod ingrozitor de a muri. De multe ori cei rastigniti stateau atarnati zile intregi pe cruce pana isi dadeau duhul. Multora dintre ei era nevoie sa li se distruga oasele picioarelor ca intreaga greutate sa se lase in incheieturile mainilor si pentru a le accelera astfel moartea. Era felul in care romanii aratau tuturor puterea si autoritatea Romei. Isus insa a murit dupa numai 6 ore. Cand l-au dat jos de pe cruce trupul sau era intr-o stare groaznica. Purta pe tot curpinsul sau urmele groaznice ale abuzului si tortutii pe care o indurase. Practic intreg trupul ii era acoperit de sange. Chipul sau era desfigurat de ranile produse de coroana de spini ce ii brazdase fruntea. Mainile si picoarele erau rani vii de la piroanele care ii fusesera batute in ele. Intre coastele lui era o gaura de la sulita care il strapunsese, iar de pe spate ii cadea pur si simplu carnea de la loviturile de bici fara numar pe care le primise. Dupa ce l-au dat jos de pe cruce, i-au spalat trupul in 30 de litri de smirna si aloe, un amestec pe care Nicodim il dusese cu el, l-au infasurat in fasii de panza de in si apoi inainte ca soarele sa apuna pentru ca asa cerea legea evreiasca avand in vedere ca ziua urmatoare era Sabatul, l-au pus in mormantul pe care Iosif probabil ca il pregatise pentru ca in viitor el si familia sa sa fie ingropati acolo. Apoi au rostogolit o piatra la intrarea mormantului si au plecat.
Intre timp intunericul punea stapanire peste acea zi de vineri cum nu a mai existat alta pe acest pamant. Ziua de sambata a inseamnat doar plans si tanguire, durere si disperare, indoiala si confuzie intre toti cei ce il cunoscusera pe Isus. Biblia vorbeste despre ziua patimilor de vineri si cea a invierii de duminica, dar despre ziua de sambata dintre cele doua nu stim prea multe lucruri. Evanghelistul Luca doar spune in 23:56b, “in ziua de Sabat s-au odihnit comform poruncii.” Insa cu privire la ziua de duminica, biblia este cat se poate de clara si precisa, Matei 28:1, Marcu 16:2, Luca 24:1 si Ioan 20:1 marturisesc aceeasi realitate. Sa citim de la Luca 24:1-8. Femeile au venit la mormant dis de dimineata ca sa unga trupul lui Isus cu miresme asa cum era obiceiul si atunci au avut parte de ceva la care nici macar nu se puteau gandi. Un lucru care le-a inspaimantat si le-a socat cu adevarat. Au gasit piatra de la intrarea in mormant rostogolita, trupul Domnului Isus disparuse si au ramas inmarmurite la vederea celor doi ingeri care au aparut de nicaieri langa ele. Ele au fost cele ce au auzit dupa parerea mea, cele mai minunate cuvinte rostite in intreaga Scriptura, “De ce-l cautati pe Cel viu intre cei morti? Nu este aici, ci a fost inviat.”
Imediat au fugit si au dat de veste apostolilor despre minunea ce se intamplase. Sa citim de la Ioan 20:1-8. Petru si Ioan au fugit la mormant. Ioan a ajuns primul, dar nu a indraznit sa intre inauntru. Apoi a ajuns si Petru, l-a privit pe Ioan, a intrat in mormant si a vazut fasiile de panza intinse pe jos si stergarul ce ii fusese pus pe cap era impaturit si pus deoparte. In cele din urma apostolul Ioan a intrat si el, a vazut si a crezut.
Cateva momente mai tarziu, dupa intoarcerea ucenicilor acasa, Maria Magdalena statea langa mormant si plangea. Atunci Isus I s-a aratat si i-a vorbit. Mai tarziu in acea zi citim in evanghelia dupa Luca ca doi dintre ucenicii Sai mergeau de la Ierusalim spre Emaus si Isus li s-a alatura pe drum descoperindu-si identitatea in momentul cand a binecuvantat painea si a frant-o inaintea lor. In seara acelei zile apostolii sunt martori ai aparitiei miraculoase a lui Isus in mijlocul lor. Dupa opt zile si Toma care nu fusese cu ucenicii in acea zi si s-a indoit de invierea Mantuitorului a primit comfirmarea faptului ca “Isus a inviat!” In cele patruzeci de zile petrecute pe pamant dupa inviere, Scriptura mentioneaza 11 aparitii ale Mantuitorului fie in fata unei persoane, fie in prezenta unui grup mai mic sau mai mare de oameni.
Traditia aminteste in una dintre scrierile vechi gasite din perioada bisericii primare despre condamnarea la moarte a unui crestin pentru marturisirea credintei lui in Isus Cristos. In timp ce il legau si se pregateau sa ii dea foc a fost intrebat daca are un ultim cuvant de spus inainte sa moara. Atunci el a strigat, “Isus a inviat!” In acel moment toti crestinii care erau martori la ceea ce se intampla au strigat intr-un glas, “Adevarat a inviat!”
Cincizeci de zile mai tarziu, apostolul Petru s-a ridicat in fata a zeci de mii de iudei adunati la Ierusalim din toate partile lumii pentru sarbatoarea Cinzecimii si a procalamat acelasi mesaj: “Isus Cristos pe care voi l-ati rastignit a fost inviat din morti, iar noi suntem martori ai acestui lucru.” Fapte 2:14-41.
Vreau sa va adresez astazi o intrebare al carei raspuns chiar daca pare usor de dat, nu este deloc asa. Credem noi in invierea mortilor? Cand vedem in jurul nostru cum totul se trece, se degradeaza si in cele din urma moare, daca ne luam strict dupa ceea ce vedem, atunci moartea pare sa aiba ultimul cuvant. Dar daca ma incred in ceea ce spune Scriptura, atunci cred ca va exista o inviere a mortilor pentu ca eu cred ca Isus Cristos a inviat in duminica pastelui acum mai bine de doua mii de ani. Si mai cred ce spune Scriptura in 1 Tesaloniceni 4:14. De aceea pentru copilul lui Dumnezeu mormantul nu este decat o locuinta temporara. Ma tem eu de moarte? Personal va marturisesc ca NU. Si asta nu o spun cu ingamfare, pentru ca ma consider special sau pentru ca sunt foarte curajos. Faptul ca nu ma tem de moarte nu are nici o legatura cu mine. Totul I se datoreaza lui Isus Cristos. Invierea mea nu depinde de faptele mele sau de meritul meu. Depinde cu totul de Domnul meu Isus Cristos despre care cred ca a murit pentru pacatele mele, a inviat din morti, s-a inaltat la dreapta Tatalui, iar la momentul ales de Tatal se va intoarce ca sa ii duca acasa pe cei ce sun tai Lui. Scriptura ne spune in 1 Corinteni 15:26, “ultimul vrajmas care va fi distrus va fi moartea.” Moartea nu va avea ultimul cuvant. Lumea crede ca atunci cand mor vor pleca de pe taramul viilor pe cel al mortilor. Copiii lui Dumnezeu cred ca atunci cand mor pleaca din lumea mortilor in cea a viilor.
Putem primi vesti bune din cimitir! Greu de crezut ca acesta poate fi un loc de unde sa primesti astfel de vesti. dar despre asta este duminica de paste. Daca il cauti pe Isus in duminica de paste nu trebuie sa mergi la cimitir. Nu il vei gasi acolo pentru ca a inviat. Vestea cu adevarat buna este ca daca il cauti astazi pe Isus il poti gasi chiar acum. Vrei sa ti-l prezint? El este cel ce a lasat cerurile ca sa vina sa traiasca in simplitate si modestie absoluta pe acest pamant. Cel ce te-a iubit atat de mult ca a indurat umilinta, rusinea si moartea pentru tine. Cel ce a cunoscut despartirea de Tatal ca eu si cu tine sa avem posibilitatea impacarii cu El. El este cel ce iti poate oferi iertare de pacate si mantuire. El iti poate da biruinta deplina asupra mortii. Numele lui este Isus Cristos. Vrei sa vii astazi si sa te imbraci cu El in botez? Vrei sa faci din acest Paste nu doar o zi in care iti amintesti de moartea si invierea lui Isus, ci sa fie ZIUA in care cu adevarat l-ai intalnit pe Cristos? Apa este aici. Nu lasa nimic sa te impiedice sa pleci astazi de din locul acesta fericit si mantuit. Esti gata sa vii la El? Sa ne rugam!