Matei 4:18-22
Ce inseamna cu adevarat sa il urmezi pe Isus? Ce presupune aceasta chemare care vine din partea Lui? De ce am avea nevoie ea? Cand privim la acest pasaj din evanghelia dupa Matei intelegem ca nu era nimic special la acesti pescari care sa ii faca atragatori pentru Cristos. Erau patru israeliti la fel de pacatosi ca toti ceilalti oameni si care aveau o ocupatie cat se poate de banala ca pescuitul. Am auzit o predica pe baza acestui pasaj in care se spunea ca pescarii sunt inzestrati cu anumite calitati care ii faceau candidatii perfecti pentru a fi ucenicii lui Isus. Dar cred ca lucrurile stau exact invers. Cred ca Isus nu ii cheama pe acesti oameni sa Il urmeze pentru ceea ce ei erau ci tocmai pentru ceea ce nu erau. Nimic nu ii recomanda ca sa fie alesi de Isus Cristos. Nu aveau scoala, cultura sau vocabular. Erau ignoranti, mandri, tematori, aveau o viziune ingusta, erau plini de prejudecati, lucruri care ii faceau sa fie cel mai putin calificati din punct de vedere spiritual ca sa fie chemati de Isus sa schimbe lumea pentru El.. Si tocmai acesta este mesajul central al acestui pasaj. Desi nimic nu ii recomanda pentru aceasta chemare, totusi Isus vine la ei si ii cheama in mod personal pe fiecare. Mai tarziu in Ioan 14:16 le aduce aminte din nou ca nu ei l-au ales pe El, ci El i-a ales pe ei. Acesti oameni devin ucenici ai lui Isus doar pentru ca Isus a ales sa ii cheme pentru a-L urma. Aceeasi poveste este valabila si adevarata pentru fiecare barbat si femeie care a fost chemata de Isus Cristos din acel moment inainte. Nici un om nu a fost iertat de pacate si mantuit pentru ca ei au ales sa il urmeze pe Isus, ci pentru ca Isus i-a gasit si i-a chemat sa vina dupa El.
De ce avem nevoie de aceasta chemare? Totul incepe cu prima carte a Bibliei, Geneza si cu decizia omului de a pacatui impotriva lui Dumnezeu. Din acest motiv omul a fost despartit de prezenta lui Dumnezeu si spiritual a devenit orfan. Tot vechiul testament depune apoi marturie despre decaderea morala si spirituala a tuturor urmasilor lor. Crima, imoralitatea sexuala, coruptia morala si spirituala a omului se gasesc in fiecare din cartile Bibliei. Aceasta cadere a adus peste omenire judecata aspra si violenta a lui Dumnezeu. Vechiul Testament este plin de momente in care Dumnezeu pedepseste nelegiuirea omenirii si trairea in idolatrie si pacat a poporului sau. De la potop, la Sodoma si Gomora, de la pedepsirea unui om cu moartea ca a adunat lemne in ziua de Sabat la omorarea cu pietre a lui Acan si a familiei lui pentru ca a ales sa opreasca din prada de razboi in loc sa distruga totul; de la Nadab si Abihu fii lui Aaron care au murit pentru ca au adus foc strain in Cortul Intalnirii lui Dumnezeu si pana la Uza care a murit pentru ca a pus mana pe ghivotul legamantului cand acesta era gata sa se rastoarne din car. CItind toate aceste povesti descrise in Vechiul Testament nu putem sa nu simtim o oarecare confuzie cu privire la Dumnezeu. Nu este oare Dumnezeu dragoste? Nu sunt aceste pedepsele Lui prea severe? Sa mori precum sotia lui Lot doar pentru ca te-ai uitat inapoi? Dar aceste intrebari desi sunt rostite cu sinceritate, scot la iveala o problema fundamentala cu privire la perspectiva omului asupra pacatului. Noi privim pacatul prin ochii nostri si il judecam din prisma unor oameni care la randul lor au pacate si isi cauta adesea justificari pentru ele. Dar consecintele pacatului nu sunt evaluate dupa standardul nostru, ci dupa sfintenia Celui impotriva caruia pacatul este savarsit.
Sa va dau un exemplu. Un crestin de origine araba calatorea cu taxiul in tara lui si a profitat de ocazie ca sa vorbeasca cu soferul despre evanghelie. Ascultandu-l soferul spune ca nu crede ca va ajunge in iad pentru ca nu facuse pacate atat de mari incat sa merite sa ajunga acolo. Atunci crestinul il intreaba:”daca te-as lovi acum la tine in masina, ce ai face? Te-as da jos din masina mea cu siguranta. Dar daca as lovi pe cineva pe strada ce crezi ca s-ar intampla? S-ar putea sa isi sune cativa prieteni si sa primesti o corectie fizica sanatoasa in spune soferul. Dar daca m-as opri si as lovi un politist? Atunci cred ca ai ajunge la inchisoare. Bine, dar ce zici daca as avea ocazia sa stau fata in fata cu regele nostru si l-as lovi peste obraz? Atunci ti-ai pierde capul a raspus soferul razand. Bun, deci severitatea cu care as plati pentru acelasi pacat are legatura directa cu cel impotriva caruia pacatuiesc, nu?” Atunci soferul a inteles ca isi subestimase pacatul si gravitatea acestuia, intelegand ca pacatul sau este indreptat de fapt impotriva sfinteniei lui Dumnezeu si consecintele lui sunt foarte grave.
Haideti sa vedem ce are Biblia de spus despre pacat. Sa citim cateva versete care vorbesc de la sine: Coloseni 1:21; Efeseni 4:18; Romani 6:19; Romani 1:22-28. Apostolul Pavel descrie foarte bine toate aceste lucruri in Romani 3:10-23.
Problema nu este ca mai gresim din cand in cand, ci ca intreaga noastra fiinta a omului este total compromisa de pacat: trup, minte, inima si suflet. Asta le spune Pavel crestinilor din Efes in Efeseni 2:1-2,”erati morti in pacatele voastre.”
De ce vorbim despre aceste lucruri? Pentru a intelege de ce avem nevoie sa fim chemati de Isus Cristos. Dumnezeu l-a chemat pe Noe inainte de potop. Din mijlocul idolatriei din Ur, l-a chemat pe Avraam. De la pascutul oilor din Midian l-a chemat pe Moise. Dumnezeu l-a chemat mai tarziu pe tanarul David si in cele din urma profeti ca Isaia, Ezechiel, Ieremia, si multi altii. Motivul chemarii tuturor acestor oameni a fost de fiecare data acelasi, pacatul oamenilor. Acum Dumnezeu l-a trimis pe singurul lui Fiu ca sa ne cheme la El. Aceasta este ultima strigare pe care pamantul o primeste din partea lui Dumnezeu. Si cand intelegem cu adevarat cine este Cel ce ne cheama si motivul pentru care o face, totul se schimba. Cuvintele acestea: “urmeaza-ma sau vino dupa Mine” sunt absolut coplesitoare datorita Celui care ne cheama sa Il urmam si a nevoii noastre disperate de a veni la El. Putem noi spune ca intelegem cu adevarat cine este Cel care ne cheama sa mergem dupa El? Intelegem ca suntem pacatosi si avem nevoie de iertarea lui Dumnezeu posibila doar prin sangele lui Isus Cristos? Isus a venit sa traiasca vietile pe care nu le putem trai noi si sa aiba parte de moartea care ni s-ar cuveni noua. El a venit ca sa ia asupra Sa mania lui Dumnezeu pentru pacatele pe care le savarsim noi.
Cand intreb pe cineva de unde stie ca este crestin, de cele mai multe ori imi spune ca asa simte sau asa crede. Observati ca fiecare raspuns implica decizia lor. Sunt raspunsurile lor gresite? Nu neaparat. Ei spun aceste lucruri cu sinceritate, dar si cu ignoranta in acelasi timp. Cineva devine crestin cand intelege ca Isus Cristos a renuntat la ceruri ca sa vina pe pamant, nascandu-se intr-o iesle, persecutat din prima zi de dupa nasterea Sa, respins de omul pacatos, rastignit in umilinta pe o cruce de lemn si pentru trei zile despartit de Tatal pentru pacatele lui. Sa fii crestin inseamna sa fii iubit de Dumnezeu, gasit si chemat de El. Inseamna ca ai inteles magnitudinea pacatelor tale si cum acestea te despart de prezenta Creatorului tau. Sa intelegi ca meriti sa fii zdrobit si sa experimentezi mania lui Dumnezeu pentru ele. Dar din intunericul in care esti si in care traiesti, ai vazut lumina Lui si ai urmat chemarea vocii Lui care a strigat in intunericul tau, “vino la Mine” Atunci am raspuns chemarii Lui si prin credinta, pocainta si botez murim fata de noi si suntem nascuti la o viata noua pentru El. Nu suntem crestini pentru ca simtim asta, credem asta sau ni s-a spus lucrul acesta. Nu suntem crestini pentru ca cineva a luat aceasta hotarare pentru noi pe cand eram bebelusi si nici pentru ca incercam sa facem fapte bune, ne rugam, sau mergem la biserica. Devenim crestini cand intelegem ca suntem pacatosi pierduti si vrednici de pedeapsa lui Dumnezeu, dar ni se ofera har de la Creatorul nostru pe care il primim cu mare bucurie si recunostinta. Cred ca cel mai limpede exemplu al acestui lucru este cel al centurionului roman Corneliu. Sa citim in incheiere convertirea lui descrisa in Faptele Apostolilor 10. Amin!