Slujind Domnului dupa voia Sa

Matei 7:13-29

Ca sa ii poti sluji lui Cristos este nevoie mai intai de toate sa stii cum sa faci lucrul acesta. De aceea este nevoie mai intai de toate ca cineva sa vina la Crustos si sa devina crestin. Si cum se intampla lucrul acesta? Putem sa ii spunem unui om ca tot ce trebuie sa faca este sa creada in Isus Cristos, apoi sa ia hotararea de a fi botezat si astfel va deveni crestin. Spune Scriptura lucrul acesta, sau nu? Cu siguranta! In Marcu 16:16 citim chiar aceste cuvinte. Dar oare este acesta tot adevarul pe care un om are nevoie sa iI auda inainte de a lua hotararea de a-l urma pe Cristos?                                                                                                                                                                                                                                                                    Nu trebuie el sa stie si ca sa il urmezi pe Isus Cristos inseamna sa mori fata de voia ta din acea zi si pana la capat? Sa moara fata de planurile pe care si le facuse pentru viata sa si sa traiasca pentru planul pe care Isus Cristos il are pentru el. Sa stie ca urmeaza sa faca parte dintr-o noua familie care este biserica, ca va primi un nume nou pe care sa il poarte cu mandrie, o identitate noua cu care sa se laude, un scop nou pe care s ail implineasca, o vizine noua cu care sa slujeasca, samd. Practic toate lucrurile vor fi facute noi pentru el si nimic din cele vechi nu vor mai fi la fel din acea zi inainte. Totul se va schimba radical in viata lui.                                                                                                                                                       Asadar acela care isi exprima dorinta de a deveni crestin si astfel sa poate trai pentru a-l sluji pe Isus trebuie sa auda si sa accepte constient si responsabil mesajul lui Cristos de a-l urma. Sa constientizeze cat se poate de bine cee ace El spune in pasaje precum cele din Matei 16:24-26, Luca 14:25-33 sau Luca 9:57-62.

Cred ca desi am fost condusi de bune intentii si de o sincera dorinta de a aduce cat mai multe suflete la Cristos am reusit adesea sa minimalizam pentru cei pe care ce i-am botezat magnitudinea chemarii lui Isus de a-L urma. Am inlocuit tot mai mult cuvintele provocatoare venite din partea lui Isus si cerintele Sale radicale cu mesaje dulci si mai usor de acceptat. Sangele lui Cristos este cel ce da viata. Nu asta ne spune epistola catre Evrei 9:22, ca fara varsare de sange nu exista iertare de pacate”? Dar simt ca uneori am inlocuit sangele lui Isus in evanghelizarea noastra cu coca cola in cautarea de a indulci gustul urmarii lui Cristos, iar consecintele au fost si sunt dezastruoase. Astazi culegem roadele acestei indepartari de la mesajul complet al evangheliei. Atatia au parasit biserica cand au inceput sa auda si sa inteleaga dupa botezul lor ce inseamna cu adevarat sa il urmezi pe Isus, iar altii traiesc in biserica dar fara sa il slujeasca pe Cristos.

“Niciodata nu te-am cunoscut!” Este posibil acest lucru? Oare este posibil ca unii dintre cei care astazi vorbesc in numele Domnului Isus si cred ca fac voia Lui sa nu fie recunoscuti de Cristos la intoarcerea Sa? Dupa cuvintele Domnului Isus acest lucru nu este doar este posibil ci real. Domnul face aceasta marturie la sfarsitul celei mai minunate predici rostite vreodata pe acest pamant si o face in fata celor care credeau despre ei ca sunt ucenici ai Sai, vs.21-23. Pentru mine, aceste cuvinte sunt mai infricosatoare decat cela care descriu iadul Pentru ca ma gandesc ca cei care intra in aceasta categorie cred despre ei ca il slujesc pe Cristos si ii apartine Lui, iar El de fapt nu ii cunoaste. “Niciodata nu v-am cunoscut. Departati-va de la mine!”                                                                                                                                                                                                                                                                        Cand Domnul spune aceste cuvinte din Matei 7, El nu vorbeste despre oameni din lume, despre atei, pagani sau agnostici. El vorbeste despre oamenii “buni”, religiosi, barbati si femei care se asociaza in aceasta viata cu numele lui Isus, care cred ca sufletele lor sunt in siguranta si mantuite, dar care vor auzi aceste cuvinte socante din partea Mantuitorului. Oameni care desi aparent faceau lucrari de slujire in numele lui Isus si isi marturiseau credinta in El, totusi Cristos nu i-a cunoscut niciodata ca fiind ai Lui. Oare de ce? Pentru ca nu au luat foarte in serios cuvintele Lui din vs.13-14.

“Calea spre ceruri este ingusta!” Acesta este motivul pentru care cuvintele Domnului din Matei 7 au o importanta cruciala pentru fiecare dintre noi. Pentru ca fiecare avem tendinta foarte periculoasa de a gravita spre ceea ce este comfortabil.

Domnul Isus spune aici foarte clar ca exista o cale religioasa larga si multi sunt cei ce merg pe ea. Aceasta este calea slujirii comfortabile, fara jertfe si sacrificii, fara lacrimi, fara nopti nedormite din pricina voii lui Isus. Tot ce este nevoie sa fac pentru a intra pe aceasta cale este sa imi marturisesc o data credinta in Isus si sa fac un botez dupa care cel mai spiritual lucru din viata mea va fi sa incerc sa ajung duminica la biserica, dar fara sa imi bat foarte tare capul cu cererile radicale si standardul inalt de sfintenie pe care Cristos cere sa il urmez. Am crezut, m-am botezat si astfel consider ca primit biletul spre ceruri.

Cand Domnul Isus spune ca este ingusta calea care duce in ceruri inseamna ca urmarea Lui ne pune pe un drum greu pe care Scriptura il identifica prin suferinta, renuntare, sacrificiu si persecutie. Calea lui Isus este o cale pe care de multe ori te vei regasi singur, avandu-l doar pe El langa tine. Cateva capitole mai tarziu citim cum Domnul Isus le pune in vedere ucenicilor Sai ca din cauza alegerii lor de a umbla pe aceasta cale ingusta, vor fi batuti, tradati de cei dragi, batjocoriti, marginalizati, inchisi si chiar ucisi, Matei 10:16-22.

Haideti sa vedem cum a reactionat Domnul Isus la cuvintele lui Petru din Matei 16 cand dupa ce Petru si-a marturisit credinta in El ca fiind Fiul Lui Dumnezeu, el cade in aceasta capcana a lui satan de a trata cu lejeritate magnitudinea a ceea inseamna sa implinesti lucrarea lui Dumnezeu. Sa citim Matei 16:15-17 ,21-26.. Calea spre rai este anevoioasa, de multe ori singuratica si costisitoare in aceasta viata de aceea putini sunt dispusi sa mearga pe ea si sa plateasca pretul.                                                                                                                     Stiu ca in fata testului bunului simt, cuvintele lui Isus par o nebunie, insa spuneti-le acest lucru lui Stefan, Iacov, Petru, Pavel si celorlalte milioane de sfinti ai lui Dumnezeu care de doua mii de ani si-au dat viata ca sa ramana pe aceasta cale stramta si ca sa aduca si pe altii pe ea. Pentru cei putini care I-au urmat pe Isus indiferent de pret, aceste cuvinte sunt singurele care au sens si logica.

Si atunci cum devine cineva cu adevarat un ucenic a lui Isus? Credinta ca Isus Cristos este Mesia, Fiul Lui Dumnezeu care a murit pentru pacatele omului si a inviat este temelia intoarcerii unui suflet la Dumnezeu.  Botezul este momentul in care in mod practice omul in contact cu sangele lui Isus si in legamant cu Dumnezeu. Dar am ajuns sa sarim din aceasta schema momentul esential care face legatura dintre cele doua si fara de care omul nu poate sa devina un crestin care sa traiasca apoi si sa slujeasca dupa voia lui Dumnezeu, asa cum Mantuitorul ne spune in Matei 7.                                                                                                                                                                                                                                                           Care a fost primul cuvant rostit de Domnul Isus cand si-a inceput lucrarea pe acest pamant, prin care ii chema pe cei pierduti la mantuire? A fost, botezati-va? A fost cumva “credeti?” Nu, iubitii Domnului. Primul cuvant rostit de El pentru a-I chema in Imparatia lui Dumnezeu pe cei ce erau pierduti a fost: “pocaiti-va!” Matei 4:17. Este acelasi cuvant cu care Ioan Botezatorul pregateste omul de venirea lui Isus in Matei 3:1,2. Si este acelasi cuvant rostit apoi de apostolul Petru in ziua cand biserica a luat nastere in Fapte 2:38. Inainte ca cineva sa ajunga la botez, trebuie sa treaca prin experienta mortii fata de sine, a frangerii inimii care este pocainta.  Pocainta este dorinta mea voluntara de a-I ingadui lui Dumnezeu sa inceapa procesul de transformare interioara a mintii, inimii si vietii mele. Cand cineva se pocaieste cu adevarat, stie ca din acel moment va intoarce complet spatele vietii pe care a trait-o pana atunci si va alerga cu credinta in directia opusa. Ca din acel moment inainte, viata lui nu va mai fi la fel. Va crede diferit de cei din jurul lui, va gandi diferit, va simti altfel, va iubi altfel si va trai diferit pentru tot restul vietii sale.

Asta inseamna pocainta si de aceea este esentiala in demersul lui Cristos de a ne chema sa-l slujm dupa voia Lui. De ce nu ne place pocainta? Pentru ca ne pune pe locul doi; pentru ca ne smereste; pentru ca ne ia dreptul de a conduce si aceste lucruri ne dor atat de tare.

Asta nu inseamna ca imediat dupa acest moment cel ce face botezul va fi perfect si nu se va mai lupta cu pacatul. Dar inseamna ca am luat decizia ca urmandu-l pe Isus sa mor zilnic fata de voia mea si sa ma las transformat de Duhul Sfant pentru slava lui Dumnezeu nu a mea.

Marturisim la randul nostru cuvintele minunate rostite de Pavel in Galateni 2:19-20. Si in noi incepe sa se vada tot mai limpede lucrarea si roada Duhului Sfant pe masura ce gandul nostru devine gandul lui Isus si dorinta cea mai fierbinte a inimii noastre este cea care a fost si a lui Isus, aceea de a face voia Tatalui din ceruri si de a implini lucrarea Lui, Ioan 4:34. Lucrurile acestei lumi care pana nu demult le iubeam, incepem sa simtim repulsie fata de ele si cele ale lui Dumnezeu care nu ne interesau, incepem sa ne indragostim tot mai mult de ele. Mergem acolo unde Isus ne trimite, dam ceea ce Isus ne cere si jertfim ceea ce lui Cristos ii aduce onoare. Relatiile din viata noastra se schimba si misiunea noastra devine aceea de a le spune si altora ca nu exista nimic mai minunat pe acest pamant decat sa il cunosti pe Domnul Isus si El sa te cunoasca pe tine. Nu ne mai intereseaza succesul asa cum lumea intelege succesul, ci asa cum Dumnezeu ni-l descopera prin viata lui Isus. Incep cu adevarat sa traiesc o viata din belsug cu Isus Cristos asa cum El a promis ca imi va da. Cred ca este timpul ca bisericile sa nu mai dilueze mesajul cu privire la ce inseamna sa il urmezi pe Cristos din dorinta de a aduce oamenii cat mai repede in apa botezului. Daca alegem sa purtam numele Lui si sa ne bucuram de toate promisiunile Sale, atunci trebuie sa ne dorim sa traim ca El si sa Il iubim cu toata mintea, inima, sufletul si puterea noastra. Doar cine face voia Tatalui din ceruri va mosteni in Imparatia Cerurilor.  Amin!

This entry was posted in Predici. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

code