Matei 21:1-11, Matei 27:11-26
Cine este Isus Cristos? Ce asteptari am de le El? Sunt intrebari si preocupari pe care toti oamenii si chiar si apostolii le-au avut. “Cine ziceti voi ca sunt eu?” i-a intrebat Isus. “Tu esti Cristosul, fiul Dumnezeului cel viu.” a raspuns Petru cu toiata inima. “Noua ce ne iasa pentru ca am lasat totul si te-am urmat?” au intrebat apostolii tot prin portavocea lor Petru. Cristos le ofera un raspuns in Matei 19:27-29 care cred ca i-a multumit, dar numai pe jumatate la acel moment pentru ca desi promisiunea binecuvantarii a fost clara si minunata, nu a fost pentru aceasta viata ci pentru cea vesnica.
Astazi multi sarbatoresc floriile, ca fiind duminica de dinaintea patimilor Domnului Isus. Ziua cand Domnul Isus a fost onorat, sarbatorit si laudat asa cum se cuvine pentru ceea ce era cu adevarat. Si aceasta zi are un gust dulce amarui pentru ca desi citim despre modul extraordinar in care un intreg oras l-a primit pe Mantuitorul Isus, totusi nu putem sa nu ne gandim ca vinerea neagra a tradarii, umilirii si rastignirii Lui este atat de aproape.
Azi as dori sa cautam sa intelegem de ce atat de multi dintre cei ce in ziua floriilor au strigat “Osana, Fiul lui David. Binecuvantat este Cel ce vine in numele Domnului” si-au schimbat dramatic discursul la cinci zile distanta proclamand cel mai repsingator mesaj al omenirii catre Dumnezeu, “Rastigniti-l! Rastigniti-l!”
Bineinteles ca motivele pot fi mai multe, dar cel la care vreau sa ma opesc astazi, este ca cei mai multi dintre ei spuneau unele lucruri, dar simteau cu totul altceva. Cuvintele care le ieseau din gura nu veneau din inima. Ei aveau o religie falsa, nu o credinta autentica. Erau oameni care aveau o religie ca foarte multi din zilele noastre, dar care nu il au pe Isus. Oameni care au cuvintele potrivite la ei, se imbraca in hainele potrivite duminica, dar care in realitate traiesc o viata dubla. Ce face diferenta dintre o religie falsa si o credinta autentica?
Credinta autentica nu il are pe om in centrul vietii, ci pe Isus. Isus nu este Cel caruia ii dau timp, atentie si ii pun la dispozitie din resursele mele cand si cum doresc eu, ci Isus Cristos este Cel caruia ii apartine tot ceea ce sunt si tot ceea ce am. Nu ii fac eu agenda cum sa lucreze in viata mea, ci El imi hotararaste fiecare hotarare si actiune. Isus nu este pelerina mea de ploaie la nevoie, El este ancora, carma si capitanul vietii mele. Da, sunt lucruri pe care le-am mai auzit si pe care le stim, dar cred ca este chiar lucrul in care cei mai multi astazi esueaza la fel cum au facut-o zi atunci. In Matei 21 vedem cum pe masura ce Isus trecea prin fata lor, multimi de oameni il slaveau si il laudau? De ce? Unii pentru ca il iubeau si chiar credeau ca este Mesia, dar cei mai multi o faceau pentru ca ii vindecase, ii hranise si le oferise speranta ca El este cel ce urma sa ii scoata din robia romana si sa ii readuca la stralucirea de alta data ca natiune in lume.
Toata aceasta atitudinea s-a schimbat cand citim ceea ce s-a intamplat in capitolele urmatoare. Nu stiu daca voi ati sesizat lucrul acesta pana acum, dar dupa intrarea in Ierusalim Isus nu a mai facut nici o minune. Invatatura pe care El a dat-o in zilele ce au urmat intrarii sale triumfale in Ierusalim a fost doar despre “ce o sa faceti voi acum pentru Mine?” Cei mai multi dintre cei ce ii oferisera laude si slava in ziua floriilor au auzit pilda dupa pilda si mustrare dupa mustrare toate avand ca mesaj central: “nu este despre voi ci este despre Mine” Iar cand l-au vazut pe Isus in ziua de vineri desfigurat in bataie si umilita la care a fost supus, ca nu mai arata deloc ca un mare cuceritor si viitor eliberator al Israelului, ei si-au schimbat imediat pozitia. Pentru ca totul fusese doar despre “eu, eu eu…” Ii dau eu lui Isus ce am mai bun? Este limpede cine conduce viata mea?
Credinta autentica are ca temelie o relatie personala cu Isus. Cei mai multi dintre cei ce fluturau ramuri de plamier, care isi aruncau hainele inaintea lui Isus si strigau slava Domnului o faceau pentru ca asta era la moda in acel moment. Pentru ca omul a fost mereu influentat de efectul de turma, la fel cum mai tarziu, “rastigniti-l” parea a fi lucrul la moda de strigat. La fel cum parea normal si firesc ca sa faca dintr-un criminal ca Baraba eroul lor pe care il doreau eliberat.
Asta este atitudinea celor ce nu au o relatie personala cu Isus Cristos. Vor face ceea ce este la moda, ceea ce este in avantajul lor si ceea ce fac cei mai multi din jurul lor. Doar o permanenta cautare de a improspata si innoi relatia pe care o am cu Mantuitorul meu ma va salva de efectul de turma, la fel cum aceeasi atitudine imi va salva casnicia si familia. Am eu o relatie personala cu Isus Cristos astazi?
Credinta autentica se descopera in circumstante dificile. Cand a fost usor sa strigi pentru Isus toti s-au alaturat grupului de lauda si inchinare, dar in ziua procesului Sau cand sa strigi pentru Isus era riscant si iti putea produce suferinta nimeni nu s-a mai ridicat pentru El. Pana si apostolii l-au parasit si au fugit, l-au negat si s-au lepadat de El. Foarte multi oameni cand vin la Isus au asteptari ca toate lucrurile sa le mearga bine, sau daca nu va fi chiar foarte bine, macar sa nu fie foarte rau. Cand incercarile vietii vin peste ei sau cand pentru ca sunt crestini inseamna sa riste sa piarda lucruri importante isi arata imediat limitele credintei lor. Este usor sa il lauzi pe Dumnezeu in biserica, in libertate, sanatate si bunastare. Dar daca maine se schimba radical circumstantele in care ne gasim si circumstantele continua sa se strice si sa fie din rau in mai rau in loc sa se schimbe in bine asa cum a fost spre exemplu cazul lui Iov, cum vom reactiona? Voi accepta sa fiu batjocorit, umilit, marginalizat si sa pierd multe pentru numele de crestin? O credinta crestina autentica este asemenea unei casnicii, “Impreuna la bine si la rau, in bogatie si in saracie, in sanatate si in boala.” Dar cum acest lucru vedem ca nu se intampla in multe casnicii, la fel nu se intampla nici in relatia multora cu Isus Cristos. Isus nu ne va parasi niciodata indieferent de circumstantele in care ne vom gasi. Vom ramane si noi alaturi de El la bine si la rau?
Cum este conditia mea spirituala in aceasta dimineata? Am o credinta autentica sau o religie superficiala? Pe masura ce pasim in saptamana mare asa cum numeste lumea mai mult “teoretic crestina”, acest timp din an si pe masura ce poate ca retraim mai intens suferinta indurata de Domnul Isus Cristos pentru pacatele noastre, avem nevoie sa raspundem cu sinceritate la aceste intrebari importante:
Are Isus Cristos control deplin in viata mea? Am eu o relatie personala cu El? Voi ramane credincios Lui indiferent de ceea ce se va intampla in viata mea? Singurul raspuns care va marturisi daca avem o credinta autentica este un hotarat si sigur DA si AMIN!