In lumea crestina apostolul Ioan este cunoscut astazi drept “apostolul dragostei”. Dar nu asa il descoperim pe Ioan la inceputul umblarii sale cu Isus. Daca citim in evanghelia dupa Marcu 3:17, insasi Domnul Isus le face o descriere simpla si clara lui Ioan si fratelui sau Iacov numindu-I,“fii tunetului”. Evanghelistul Luca ne ofera in Luca 9:51-56 un exemplu prin care putem intelege foarte bine de ce Domnul Isus le-a dat celor doi frati acest nume. Cu alta ocazie Ioan si fratele lui Iacov l-au abordat direct pe Domnul Isus in Marcu 10:35-45 pentru obtinerea unei pozitii de onoare in imparatia lui Isus. In Marcu 9:38-41 cotom ca apostolul Ioan se arata deranjat de cineva care scotea demoni in numele lui Isus, mustrandu-l sa nu mai faca acest lucru, pentru ca acesta nu umbla impreuna cu ei.
Toate aceste pasaje ne descopera o personalitate volatila a apostolului Ioan, un om cu un temperament uneori exploziv, pasional, ambitios si chiar intolerant. Pentru apostolul Ioan totul era alb sau negru, fara jumatati de masura sau nuante de gri. Era departe de imaginea pe care biserica ne-o ofera astazi despre el. De ce ar alege Domnul Isus un astfel de om sa ii fie apostol? De ar alege pe unul ca fratele sau, Iacov, sau pe cineva ca Petru sau Toma? Pentru ca este exact genul de om care poate fi modelat si folosit apoi cu putere de Dumnezeu. Un om cu mult potential, cu calitati rare si cu ravna pentru adevar. Dar un om care avea nevoie sa fie transformat pentru ca aceste calitati sa se exprime prin dragoste. Citind evanghelia scrisa de el si epistolele Sale vedem ca pentru Ioan totul a fost complet si neconditionat: lumina sau intuneric, viata sau moarte, imparatia lui Dumnezeu sau Imparatia celui rau, copiii lui Dumnezeu sau copii diavolului, mantuire sau condamnare, acceptarea lui Isus sau respingerea Lui, supunere fata de poruncile Sale sau nesupunere.
Experientele traite in prezenta Domnului Isus cum a fost spalarea picioarele lor inainte de Cina, auzirea cuvintele Mantuitorului rostite de pe cruce, “Tata iarta-i caci nu stiu ce fac” si vazand cum in ciuda agoniei in care se zbatea Isus se preocupa de viitorul mamei Sale Maria,”femeie iata pe fiul tau, fiule iat-o pe mama ta”, dragostea cu care l-a restaurat Isus pe Petru dupa invierea Sa, toate l-au modelat pe Ioan si Duhul sfant l-a transformat intr-un apostol care a continuat sa aiba pasiune pentru adevar asa cum vedem in Fapte 4:12-20, dar care a devenit si principalul promotor al dragostei divine printre credinciosi. Pana la sfarsitul vietii, Ioan a ramas intolerant fata de neadevar si pacat in oricare forma, dar in acelasi timp a invatat sa spuna adevarul si sa isi exprime intoleranta fata de pacat cu dragostea lui Isus.
Astfel in scrierile lui reuseste sa faca unul dintre cele mai dificile lucruri in relationarea noastra cu ceilalti oameni. Ioan reuseste sa realizeze un echilibru sanatos intre adevar si dragoste si sa implineasca astfel doua invataturi minunate ale Domnului Isus: “ veti cunoaste adevarul si adevarul va va face liberi.” si “iubeste-l pe aproapele tau ca pe tine insuti”. Prin personalitatea noastra fiecare suntem inclinati sa accentuam fie adevarul, fie dragostea. Unii suntem mai duri si luptam pentru adecar dar felul in care il spunem este fara dragoste si astfel il putem rani pe cel pe care il confruntam cu adevarul. Altii pretuiesc dragostea atat de mult incat esueaza sa le spuna celor din jur adevarul incat le este frica sa aduca o critica sincera pentru a nu strica relatiile cu ei.
Toti avem slabiciuni, defecte pe care nu ni le recunoastem foarte bine si pacate pe care cautam sa le minimalizam uneori. Toti avem nevoie sa fim confrunti cu adevarul Evangheliei din cand in cand pentru a ne trezi si pentru acreste spiritual. Dar avem nevoie sa ni se spuna adevarul in dragoste. Dumnezeu ne-a chemat sa fim unii pentru altii semnale de alarma. Oameni care au cunoscut iubirea lui Isus si care acum iubesc mai mult asa cum a facut-o Isus vazand un frate sau o sora ca se indreapta intr-o directie care ii va produce suferinta sau il va face sa cada in neascultare de Domnul nu putem sa nu ii atentionam cand gresesc. Da, adevarul uneori raneste. Si o va face. De aceea avem nevoie sa invatam sa il spunem cu dragoste. Cand spun adevarul in dragoste, omul intelept va primi mustrarea si imi va multumi pentru ca l-am ajutat sa vada adevarul si Dumnezeu o sa foloseasca aceasta ocazie pentru a-l creste spiritual. Sa ajungem sa spunem adevarul in dragoste este o calatorie anevoioasa, dar nu imposibila si apostolul Ioan ne dovedeste lucrul acesta. Sa citim in incheiere doua pasaje din prima sa epistola in care sa vedem cum reuseste atat de frumos sa imbine propovaduirea adevarului dar si invatatura dragostei la care am fost chemati, 1 Ioan 3:4-9 – adevarul, 1 Ioan 4:7-12 – dragostea. Amin!