Iacov 4:13-17
Biblia are multe de spus cu privire la timp. Cel mai important lucru pe care deja il stim toti cu privire la timp este ca acesta este limitat. El poate fi folosit intelept sau neintelept, investit sau irosit, dar niciodata recuperat. O data trecut timpul nu mai poate fi dat inapoi. Cat timp mai avem la dispozitie? Ne-am gandit cu adevarat vreodata la lucrul acesta? Scriptura ne chema pe fiecare in Psalmul 90:12 sa ii cerem lui Dumnezeu sa ne dea intelepciune ca sa ne numaram cu atentie zilele. Am facut noi lucrul acesta? Ne-am numarat zilele? Nici unul nu stim cu exactitate cate mai avem. Ceea ce stim este ca avem cu mult mai putine zile decat atunci cand ne-am nascut. Sa citim impreuna Psalmul 139:16. Vestea cea buna este ca toate zilele mele sunt scrise in cartea lui Dumnezeu. Vestea cea proasta este ca nu putem primi o copie ca sa stim cate mai avem de trait. Avand in vedere aceste lucruri avem nevoie sa luam seama cu mare atentie la cuvintele Scripturii din Iacov 4:13-17. Incepem sa facem lucrul acesta vorbind despre o greseala pe care foarte multi oameni o fac.
Ingamfare prosteasca, vs.13. Aici avem imaginea limpede a omului manat in viata de castiguri materiale. Planul sau are in vedere un timp anume, un loc anume si un scop anume. El a pierdut un singur lucru din vedere, pe Dumnezeu. El crede asemenea multora ca isi duce soarta in propriile maini, ca viata este in controlul sau si nu doar crede asta, dar se si lauda cu lucrul acesta, considerand ca nimic nu il poate opri ca sa isi duca la indeplinire planurile. El presupune ca isi poate controla viitorul si ca planul sau nu poate esua. Singura hiba din planul sau a fost ca l-a scos din ecuatie pe Dumnezeu.
Amintirea unui amanunt crucial, vs.14. Amintirea ca viata acesta pamanteasca este sub amprenta incertitudinii. Nimeni nu stie ce ii rezerva ziua de maine. Multi uitam cat de fragila este viata noastra. Fiecare suntem la un telefon distanta ca totul sa se schimbe pentru noi. Un accident de masina, un infarct, rezultatele la niste analize banale si totul s-a schimbat. Fiecare am respirat aerul din plamani intr-o zi geroasa. Cat timp putem vedea aburul care iese? Doar pentru o clipa. Asa este si viata noastra, toti cei 60, 70 sau 90 de ani. Un vapor care incepe sa se risipeasca din momentul in care ne-am nascut. Statisticile mortii sunt absolut impresionante. Fiecare om care se naste, moare. Cimitirile sunt dovada clara a acestui lucru. Acolo vedem pe fiecare piatra funera, un nume, o data a nasterii si una a mortii. Uitandu-ma in urma nu stiu cand s-au scurs 35 de ani din viata mea. De cate ori ma intalnesc cu oameni pe care nu i-am mai vazut de cand erau copii, sunt mereu surprins de felul in care arata. Toti sunt adulti. Dar imediat imi dau seama ca totul este real cand ma privesc la randul meu in oglinda. Unii sunt binecuvantati sa traiasca 90 sau poate chiar 100 de ani, dar in cele din urma toti au parte de moarte. DIferenta este ca unii dintre noi stiu ca acest lucru se va intampla, iar altii traiesc ca si cand nu vor pleca de pe acest pamant niciodata.
O alternativa inteleapta, vs.15. Exista o cale mai buna decat ingamfarea. In loc sa traim ca si cum totul ar fi in puterea noastra, sa spunem in toate lucrurile, “daca este voia Domnului”. Este foarte important sa traim cu aceasta recunoastere, pentru ca nici unul dintre noi nu stim care este voia Sa in ceea ce priveste viitorul nostru pe acest pamant. Un om intelept a spus candva: “daca vrei sa il faci pe Dumnezeu sa rada spune-I planurile pe care ti le-ai facut pentru viata ta.” De ce este importand sa spunem intotdeauna “daca Domnul va voi”? Aceste cuvinte nu inseamna nimic daca le spunem ca pe o poezie sau ca pe o formula magica. Dar cand le spunem in deplina cunostinta de cauza a relitatii acestui fapt atunci aceste cuvinte ne muta atentia de la noi, catre El. Sa citim cuvintele apostolului Pavel din Fapte 18:19-21. Cati dintre noi vorbim si gandim in felul acesta? Este bine sa ne facem un plan, sa stabilim un program, dupa care sa lasam punerea in practica si realizarea acestora in mainile lui Dumnezeu. Inteleptul Solomon ne atrage atentia asupra acestui lucru in Proverbe 16:9.
Un avertisment de luat in seama, vs.16-17. Sa te lauzi cu planurile tale pentru viitor este o nebunie penru ca te pui pe tine in locul lui Dumnezeu. Fiecaruia ne place sa ne simtim ca fiind indispensabili. Sa credem ca avem un rol extrem de important in felul in care se invart rotile acestei lumi. Dar toti suntem indispensabili pana cand nu mai suntem. Charles de Gaulle fost presedinte al Frantei a spus astfel: “cimitirele sunt pline de oameni indispensabili.”
Romania are in prezent cea mai mica speranta de viata din UE, 75 de ani la fmei si 68 de ani la barbati. Realitatea este ca este posibil ca nu toti vom sa ajungem la aceste varste. Oricand putem descoperi ca avem cancer, ne poate lovi un sofer beat sau putem face un infarct in timp ce mergem linistiti pe strada. Dar nu cat timp o sa traim este important, important este ce facem cu anii pe care ni-I da Dumnezeu in administrare. Preocuparea mea nu este cati ani voi trai, ci cum voi trai anii cu care sunt binecuvantat de Dumnezeu. Cum traiesc cu si pentru Isus fiecare zi a vietii mele? Daca reusesc sa fac asta, atunci toate celelalte lucruri sunt doar detalii.
Sa ne facem planuri, sa avem vise mari si scopuri marete, dar sa le incredintam pe toate in mana Domnului. Mi-au placut deosebit de mult cuvintele lui Bob Pierce fondatorul agentiei umanitare “world vision”. Dupa ce a planuit, a visat si si-a fixat scopuri marete a spus astfel: “Doamne ai dreptul sa imi schimbi planurile oricand doresti fara sa ma informezi pe mine de lucrul acesta.” Aceasta este viziunea la care ne cheama Scriptura in pasajul din Iacov 4. Sa intelegem ca Dumnezeu este suveran peste tot si toate si are dreptul sa faca orice doreste cand doreste. Stiu ca asta este o problema mare pe care o avem pentru ca ne luptam cu Dumnezeu adesea pentru suveranitatea din viata noastra. I-am dat noi pe deplin Lui controlul asupra agendei vietii noastre? Adevarul este ca fie ca ne place fie ca nu, Dumnezeu are dreptul sa faca ceea ce doreste cu vietile noastre. Dar cat de binecuvantate ar fi vietile noastre daca am recunoaste si accepta lucrul acesta.
in ceea ce priveste viitorul vietii noastre nu avem nici un control. Este o realitate greu de digerat si de acceptat pentru ca ne place sa credem ca detinem controlul tuturor lucrurilor. Dar moartea este inevitabila. Si cel ce nu invata sa traiasca acceptand si cerand ca voia Domnului sa se faca in viata sa este condamnat sa traiasca o viata trista si sa aiba parte de o moarte si mai trista. Nu suntem stapanii propriei vieti si nici ai propriilor suflete. Cu cat intelegem lucrul asta mai repede cu atat mai bine. Avand in vedere acest adevar sa invatam sa nu tinem strans in brate ce pretuim foarte mult pentru ca oricum acel lucru nu ne apartine. Toate sunt ale lui Dumnezeu. Sa ne punem viata in mainile Lui si astfel niciodata nu vom fi dezamagiti.