2 Cronici 36, Ezra 3:1-13
Sfarsitul de an trebuie sa aduca pentru noi mai mult decat o petrecere de revelion si o masa imbelsugata. O data cu ultima zi a anului trebuie sa vina si un moment de sincera si obiectiva analiza personala. Fiecare am avut momente de biruinta pentru care ii suntem multumitori lui Dumnezeu, dar si esecuri pentru care avem nevoie sa ii multumim din nou tot Lui. Avem nevoie in viata noastra si de unele si de altele pentru a creste si pentru a ne maturiza in Domnul.
Personal am cateva lucruri extraordinare pentru care trebuie sa ii multumesc lui Dumnezeu la acest sfarsit de an. Am invatat umbland cu Domnul in toti acesti ani ca El ne da mereu binecuvantarea si abilitatea de a putea sa o luam de la capat. Nu este nevoie sa traim in esec sau cu amintirea credintei de alta data. El poate face mereu toate lucrurile noi. Ni se ofera astazi oportunitatea unui inceput nou. Dar toate inceputurile noi daca ne dorim sa fie binecuvantate, atunci trebuie sa il includa pe Dumnezeu. Fie ca vorbim despre o slujba noua, o relatie noua, o lucrare de slujire, o investitie noua, o casa noua, toate trebuie sa vina impreuna cu o viziune noua de la Dumnezeu si despre Dumnezeu. Cu o innoire a credintei, supunerii si dedicarii fata de voia lui Isus Cristos. Astazi cand sunt la sfarsit de 2018 si inceput de 2019 trebuie sa ma intreb: Care sunt lucrurile de care am nevoie? Nu lucrurile pe care le vreau, nu cele a care visez sau pe care le doresc, ci cele de care stiu ca am cu adevarat nevoie. Si cand stiu care sunt acelea am nevoie de un loc de unde sa incep si de cateva lucruri pe care trebuie sa le fac. Despre asta vreau sa va vorbesc putin astazi si am considerat ca pasajul din Ezra 3 ne arata cel putin patru lucruri de care avem nevoie pentru un nou inceput binecuvantat de Dumnezeu.
1.Un nou inceput binecuvantat cu Dumnezeu este posibil indiferent de cat de jos am ajuns sau suntem dpdv spiritual.
Spiritual in acel moment din istorie natiunea lui Israel era cat se poate de jos cu putinta. Imparatia din nord cazuse in mainile asirienilor in 722 I.C. dupa o lunga istorie de idolatrie; iar cea de sud, Imparatia lui Iuda a cazut in mana babilonienilor in 587 I.C. Nebucadnetar a distrus Ierusalimul si templul lui Dumnezeu, ducandu-i pe supravietuitori in Babilon ca sclavi, 2 Cronici 36:17-21. Aceasta a fost realitatea in care au trait timp de 70 de ani, exact asa cum Dumnezeu ii avertizase ca se va intampla prin profetul Ieremia in 29:10-14. Dupa 70 de ani, asemenea unui ceas elvetian, Scriptura ne spune ca Domnul a trezit duhul lui Cirus, Imparatul Persiei care a dat un decret prin care le permitea evreilor sa se intoarca in tara lor, 2 Cronici 36:22-23. A fost momentul cand aproximativ 50 000 de iudei au raspuns afirmativ acestei eliberari care a venit prin mana lui Dumnezeu. Ei au raspuns afirmativ oportunitatii de a o lua de la capat. Au renuntat la singurul mod de viata pe care il cunoscusera vreodata, cel ca sclavi in Babilon si au pornit intr-o calatorie plina de riscuri si pericole prin desert pana in tara lor. Ierusalimul era in ruine si dezastru. Era un oras distrus de razboaie si nepasare. Zidurile, portile, casele, templul erau toate la pamant. Asta este ceea ce israelitii au gasit cand au ajuns acolo in luna septembrie/octombrie, asa cum citim in Ezra 3:1. Pe langa aceasta imagine dezolanta, vedem ca acolo isi facusera cuib si tot felul de nomazi care ii priveau cu ostilitate pe evreii intorsi acasa si care trebuiau inlaturati de acolo. Nimic spiritual nu se intampla in Ierusalim in vremea aceea. Dar Dumnezeu promisese tot prin Ieremia un nou inceput in ciuda faptului ca nimic nu arata ca acest lucru ar putea fi posibil, si ei au crezut in imposibilul lui Dumnezeu, Ieremia 33:10-11. Dar nu toti au raspuns astfel ocaziei de a avea parte de un nou inceput. Unii au ales sa ramana in continuare in Babilon si sa traiasca ca sclavi. Le era teama de necunoscut si se obisnuisera cu starea lor. Stiau ca tara lor nu mai era cea despre care li se povestise. Nu vroiau sa fie cei ce pun umarul la rezidirea Ierusalimului, sa treaca prin pericolele calatoriei pana acolo, prin lupta cu triburile nomade. Le placea mai mult raul pe care il stiau decat binele pe care nu il cunosteau.
La fel este si cu noi astazi. Unii vor imbratisa provocarea unui nou inceput cu Dumnezeu, dar altii nu o vor face, pentru ca s-au obisnuit cu conditia lor si sunt chiar multumiti de ea desi traiesc in saracie spirituala. Dar celor ce va doriti sa faceti o schimbare vreau sa va spun ca nu conteaza unde va aflati astazi in relatia cu Dumnezeu, nu conteaza cat de mult simti ca ai facut sau nu pentru El in acest an, de cat de vrednic sau nevrednic esti de dragostea Sa. Poti avea parte de un inceput nou. Dar pe masura ce vom face acest lucru si o sa privim cu sinceritate in inimile noastre, este posibil sa vedem acolo multe lucruri care se afla in ruina. Poate vom descoperi obiceiuri nesanatoase, neiertare, amaraciune, nesupunere, invidie, imoralitate pe care trebuie sa le inlaturam, daca ne dorim un nou inceput binecuvantat cu Tatal ceresc. Si desi pare imposibil sa facem aceste schimbari, Dumnezeu ne spune si noua astazi ca daca ne dorim cu toata inima, atunci se poate. Fie ca vorbim despre o trezire a intregii biserici sau doar despre mine ca individ care m-am saturat sa traiesc ca un fiu risipitor, El imi ofera sansa unui nou inceput.I-a dat binecuvantarea unui nou inceput poporului Sau in atatea ocazii. A facut asta cu ucigasul David, cu mincinosul Avraam, cu razvratitul Iona, cu tradatorul Petru, cu necredinciosul Toma, cu prigonitorul Saul si lista poate continua la nesfarsit. Dar fiecare dintre acestia au trecut mai intai prin procesul constientizarii starii lor, al pocaintei si al lacrimilor, inainte sa se bucure de binecuvantarea unui nou inceput.
- Un nou inceput cu Dumnezeu ne aduce la crucea lui Isus.
De fiecare data cand avem nevoie sa fim restaurati, smeriti, dar si reimprospatati si reasigurati, ne intoarcem la cruce. Primul lucru pe care liderii Iosua si Zerub Babel l-au facut, a fost ca impreuna cu poporul sa rezideasca altarul, Ezra 3:2. Indiferent de ruinele din jurul lor si de pericolele care ii pandeau, de foame si lipsa de perspective, ei aveau nevoie sa rezideasca altarul lui Dumnezeu pentru a-i putea aduce din nou jertfe. Altarul este imaginea crucii. Altarul care s-a ridicat din ruine le-a oferit israelitilor speranta. De ce au construit mai intai de toate altarul? Pentru ca nevoia cea mai mare a omului este de iertare. La altar Dumnezeu a spus poporului in Exod 29:43, ca se va intalni cu fiii lui Israel. Arderile de tot aduse la altar indreptau gandurile si inimile oamenilor spre un Dumnezeu sfant care este insa intotdeauna gata sa ofere iertare De aceea noul nostru inceput cu Dumnezeu trebuie sa fie la cruce, unde mielul lui Dumnezeu a fost adus ca jertfa de ispasire pentru pacatele noastre. Sa ne reamintim asa cum citim in Evrei 9:22 ca fara varsare de sange nu exista iertare. Ocazionalele noastre fapte bune nu pot cumpara niciodata iertarea si aprobarea lui Dumnezeu. Crucea lui Isus este locul de unde pornim din nou la drum cu Dumnezeu.
3.Un nou inceput cu Dumnezeu vine prin rededicarea si supunerea neconditionata fata de Cuvantul Lui.
Daca am ajuns departe de Dumnezeu a fost chiar pentru ca la un moment dat am inceput sa nesocotim voia Sa pentru viata noastra. Cum a stiut poporul lui Dumnezeu cum sa rezideasca altarul si ce trebuie sa faca apoi? Citind din legea data de Dumnezeu poporului prin Moise, 3:2b. De ce au tinut apoi Sarbatoarea Corturilor? Pentru ca era scris, 3:4. Au incetat sa mai faca lucrurile dupa voia lor, dupa cum credeau ei ca este bine, sau dupa preferintele fiecaruia. Nu au supus la vot ceea ce trebuie sa faca. Ei s-au intors la Cuvantul Lui si s-au supus intocmai. Pentru a avea parte de un inceput nou si binecuvantat cu Dumnezeu trebuie sa ne intoarcem la standardele Sale descoperite in Scriptura. Sa ne intoarcem la sfintenia la care cuvantul Sau ne indeamna de fiecare data. Cand avem nevoie sa ne reamintim cum trebuie sa traim ca sfinti ai lui Dumnezeu, trebuie sa ne intoarcem la Cuvantul Sau si sa ne supunem neconditionat poruncilor Sale. Cuvantul lui Dumnezeu nu poate fi adaptat modei si curentului societatii in care traim. El nu si-a inmuiat poruncile si nici nu si-a coborat standardele cu privire la viata pe care copiii Lui trebuie sa o traiasca, 2 Corinteni 7:1. Daca ne dorim din toata inima un nou inceput cu Dumnezeu, acest lucru este posibil. Dar trebuie sa ne intoarcem la cruce ca sa ne vedem pacatul si nevoia de iertare, dupa care sa ne supunem deplin Cuvantului Sau. Dar pasajul din Ezra ne mai indica inca un aspect foarte important al inceputurilor noi cu Dumnezeu.
4.Un nou inceput cu Dumnezeu vine prin implicarea in rezidirea templului Sau.
In Ezra 3:6,9,10 observam ca dupa rezidirea altarului, era inca ceva ce se afla in ruine. Nu zidurile, nu portile, nu casele au avut prioritate ci Templul Domnului, casa lui Dumnezeu. Locul in care El se cobora ca sa fie in prezenta poporului Sau si unde isi arata puterea, gloria si slava. Un loc unde poporul se bucura si unde se aduna pentru cele trei mari sarbatori anuale (Sarbatoarea Trecerii in Martie/aprilie, Sarbatoarea Cincizecimii in Mai/Iunie si Sarbatoarea Corturilor in Septembrie/Octombrie). Poporul nu se putea inchina cum se cuvine lui Dumnezeu pana cand templul nu era reconstruit. Era in mijlocul toamnei. Pamantul era parjolit. Nimic nu fusese semanat in el de 70 de ani. Nu exista o recolta de strans si iarna batea la usa. Dar prioritatea lor la momentul acela nu era hrana, casele, slujbele sau apararea de invadatori, ci reconstruirea casei lui Dumnezeu. Asadar in aceste conditii, prioritatea pe care ei au dat-o rezidirii templului lui Dumnezeu intarita de decizia de a oferi din proprie initiativa, aurul si argintul pe care il aveau, sunt o dovada limpede a faptului ca isi doreau un inceput nou cu Dumnezeu.
Daca iti doresti un nou inceput cu Dumnezeu este nevoie sa te intrebi ce poti sa faci ca sa slujesti, sa intaresti si sa zidesti familia lui Dumnezeu. Care este contributia mea in cresterea bisericii si in prezentarea familiei lui Dumnezeu orasului in care traiesc. Lucrul remarcabil este ca in prezent noi toti impreuna suntem templul Sau de inchinare, locul in care El locuieste si in care se coboara pentru a fi cu poporul Lui (1 Corinteni 3:16, 2 Corinteni 6:16, Efeseni 2:19-22). Casa lui Dumnezeu nu mai este cladirea in care ne intalnim. Cladirea este doar locul in care Casa lui Dumnezeu se aduna pentru inchinare. De aceea, nu cladirea este cea care trebuie sa fie sfanta, ci oamenii trebuie sa fie sfinti. Fara acestea mersul la biserica nu va ajuta pe cineva decat sa creasca in ipocrizia si falsitatea sa. Cum putem rezidi noi astazi templul lui Dumnezeu? Textul din Ezra 3 ne descopera acest lucru:
Sa rezidesti Casa lui Dumnezeu presupune sa ai curajul de a sta neclinitit impotriva ostilitatii din afara, 3:3. Ei nu s-au procupat mai intai sa isi faca o armata care sa ii apere de cei ce nu agreau intoarcerea lor in Ierusalim. Nu si-au reconstruit mai intai nici zidurile cetatii si nu si-au refacut nici portile. Mai intai trebuiau sa il puna pe Dumnezeu unde ii era locul reconstruind altarul si Templul pentru ca aveau credinta ca El ii va apara de cei ce le stateau impotriva asa cum se intamplase de-a lungul generatiilor trecute. Dumnezeu isi doreste un popor care sa caute mai intai de toate Imparatia si dreptatea Sa, care stie ca apoi El se va ingriji de nevoile lor. Poporul lui Dumnezeu nu a fost lasat prada dusmanilor niciodata cand a trait in supunere si ascultare de voia Sa. Caderile au venit mereu atunci cand ei au intors spatele lui Dumnezeu si au nesocotit poruncile Sale. Sa ai curaj nu inseamna sa nu iti fie frica. Inseamna sa ramai neclintit in circumstante amenintatoare, datorita credintei in Dumnezeu. Crestinul curajos spune: “As putea sa imi pierd slujba, prietenii, casa si toate acestea ma inspaimanta, dar nu voi renunta niciodata la angajametul meu fata de Domnul pentru ca aceste lucruri oricum vor trece in curand, dar eu va trebui sa stau intr-o zi fata in fata cu Creatorul meu.” Teama de Dumnezeu este singura pe care Scriptura o aproba, Luca 24:4-5.
Sa rezidesti Casa lui Dumnezeu presupune sa daruiesti din resursele tale materiale, 3:7. Oameni care venisera din sclavie, fara perspective de slujbe noi sau recolte in viitorul apropiat, dar care cand au vazut starea in care se afla Casa lui Dumnezeu, au daruit fara sa clipeasca, bani, mancare, bautura si untdelemn constructorilor care lucrau la rezidirea templului. Sa intaresti Casa lui Dumnezeu necesita bani. Disponibilitatea de a darui si marimea darniciei tale sunt poate cei mai buni indicatori ai faptului ca Isus este cu adevarat Domn al inimii tale. Statisticile din bisericile evanghelice scot la iveala ca Isus nu este Domnul multor biserici astazi. In prezent din punct de vedere statistic credinciosii daruiesc pentu Biserica sub trei la suta din venitul lor. Doar aproximativ 60% dintre pastori daruiesc peste 10% din venitul lor pentru lucrarea Domnului. Cine isi doreste cu adevarat un nou inceput cu Dumnezeu, are nevoie sa isi arate credinciosia in ceea ce daruieste pentru Casa Sa. Isus ne-a spus ca daca vom fi credinciosi peste lucrurile mici, adica peste bani, ne va pune responsabili peste adevaratele Sale bogatii, Luca 16:10-13.
Ca sa rezidesti Casa lui Dumnezeu trebuie sa lucrezi in unitate cu ceilalti,3:9. Fiecare om stia ce are de facut si impreuna lucrau in armonie si unitate. Cand satan loveste biserica, adesea o face prin atacarea unitatii. Dezbinarea, partidele, zvonurile false, barfa se raspandesc cu o repeziciune mult mai mare decat lucrurile bune si Biserica lui Dumnezeu este ranita, Efeseni 4:3.
Sa rezidesti Casa lui Dumnezeu cere o inchinare innoita din partea credinciosilor, 3:11-13.
Inchinarea poporului era concentrata exclusiv asupra lui Dumnezeu. Inchinarea nu insemna distrarea noastra, ci lauda adusa lui Dumnezeu. Oameni care venisera dupa 70 de ani de sclavie si multi dintre ei isi pierdusera in Ierusalim familiile, casele, averile cand cetatea a cazut in mainile babilonienilor il preamareau pe Dumnezeu pentru bunatatea aratata fata de ei. Sa mai observam un lucru foarte important in inchinarea lor. Emotie, lacrimi si strigate de bucurie se auzeau pana departe. As vreau acum sa ne gandim la felul in care arata inchinarea din biserica noastra. Cand ne inchinam parem un grup de oameni bine educati si civilizati. Ceea ce nu este rau. Dar unde este emotia si bucuria de nestapanit stiind ca te inchini in prezenta lui Dumnezeu? Cu siguranta ca se poate cadea si in cealalta extrema in care totul devine un spectacol ieftin. Sunt destule grupari religioase care fac mai mult circ decat inchinare. Dar daca in inchinarea noastra recunoastem prezenta Dumnezeului creator, nu putem sa nu fim coplesiti de emotie. Daca Evanghelia este predicata cu pasiune nu se poate sa nu te taie pe inima. Inchinarea fata de Dumnezeu desi a fost caracterizata intotdeauna de randuiala, nu a fost niciodata rece si lipsita de viata cum din pacate de multe ori o regasim in adunarile de azi.
Acestea sunt lucrurile de care avem nevoie pentru un inceput nou in relatia noastra cu Dumnezeu in acest inceput de an. Sa credem ca putem avea mult mai mult in relatia cu Isus; sa ne intoarcem la crucea lui Cristos unde ne putem evalua cel mai corect nevoia spiritual; sa ne rededicam vietile Evangheliei printr-o supunere neconditionata; sa ne implicam pe deplin in lucrarea de rezidire a Casei lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a oferit tot ce avem nevoie ca sa fim impreuna cu El in ceruri si ne da si tot sprijinul pentru a ajunge acolo. Raiul este locul special pregatit pentru oamenii care se pregatesc sa ajunga acolo.