Apocalipsa 3:14-22
O sa incep aceasta predica cu o intrebare? Putem spune despre noi ca suntem niste oameni moderati? Cred ca depinde de felul in care definim termenul, nu? Daca l-am asocia cu sinonime precum bland, binevoitor sau amabil, cred ca toti ne-am dori sa fim cunoscuti ca fiind astfel de oameni. Dar in relatia cu Domnul Isus exista un anume tip de moderatie care nu este buna. Si asta este ceea ce descoperim in biserica din Laodicea. Acesta este ultimul dintre cele sapte mesaje trimise de Domnul Isus bisericilor in cartea Apocalipsa 2,3. Laodicea se gasea la aproximativ 70 de km de Filadelfia. Era un oras prosper care folosea inca de pe atunci un sistem bine pus la punct de apeducte prin care apa era adusa din unele izvoare minerale aflate in afara cetatii in interiorul ei. Crestinii carora Mantuitorul le scrie aici traiau intr-o cetate pentru care multi ii invidiau si multi dintre ei erau oameni prosperi in comunitatea locala. Din ce citim, nu pare sa fi cunoscut persecutia pana la momentul acela si nici nu avea probleme grave nici cu invatatorii falsi sau doctrinele pagane. Laodicea era un loc bun sa traiesti si avea o biserica aparent buna unde sa te inchini si sa ii slujesti lui Dumnezeu. Dar binele vazut prin ochii nostri este adesea foarte diferit de binele vazut prin ochii lui Isus. Haideti sa studiem mai indeaproape acest mesaj adresat de Domnul crestinilor care aleg calea periculoasa a moderatiei in viata lor de credinta si in relatia cu Dumnezeu.
Mesajul incepe prin a descrie identitatea Celui ce le vorbeste, vs.14. „Amin” este ceva mai mult decat ceea ce este spus la sfarsitul unei rugaciuni. Este un semn al intelegerii si aprobarii a ceea ce spune cineva. Domnul Isus se numeste pe sine „amin”. Cu alte cuvinte El este Cel ce are ultimul cuvant in toate lucrurile. Cel ce spune mereu adevarul despre viata mea, despre biserica, despre societate si despre aceasta lume. Nu cancerul, divortul, politicienii, sau moartea au ultimul cuvant in viata noastra, ci Isus Cristos. Isus este ultimul „amin” a ceea ce Dumnezeu a avut de transmis acestei lumi. De ce? Pentru ca El este Martorul credincios si adevarat. Pentru ca ne putem increde cu adevarat in ceea ce El spune. Asadar cand El mustra biserica din Laodicea, acestia nu puteau sa spuna asa cum facem uneori noi cand cineva ne spune ceva cu care nu suntem de acord, „este doar pararea ta”. Aceasta nu este doar o simpla parere venita din partea unui oarecare, este un „Amin” care vine din inima Fiului lui Dumnezeu. Cuvintele Lui atarna nespus de greu pentru ca El este Inceputul creatiei lui Dumnezeu si a primit de la Tatal toata autoritatea in cer si pe pamant. El a fost acolo inainte sa existe orice altceva si de aceea atunci cand El vorbeste noi trebuie sa ascultam cu mare atentie si sa luam aminte.
Mustrarea lui Isus, vs.15-16. Ce le spune Isus Cristos crestinilor din Laodicea? “Sunteti precum apa la temperatura camerei.” Ce trebuie sa faci ca sa ai apa la temperatura camerei? Nimic! Daca vrem apa fierbinte trebuie sa o punem intr-o oala si sa o punem la foc. Apa nu devine fierbinte de la sine. La fel este cu apa rece. Trebuie sa luam apa, sa o punem intr-o sticla si sa o bagam in frigider. Crestinii din Laodicea nu se faceau neaparat vinovati de un pacat anume. Domnul nu vorbeste ca in mijlocul lor ar fi imoralitate sexuala, idolatrie, invatatori falsi ca in celelalte adunari. Erau oameni „buni” cum spunem si gandim noi. Problema este ca pentru a te face vinovat de un lucru trebuie sa faci ceva, nu? Doar ca se pare ca ei nu prea faceau nimic pentru Imparatia lui Dumnezeu. Un crestin caldicel nu este nimic altceva decat o apa la temperatura camerei. Si un detaliu important pe care il primim cu privire la pacatul lor era ca traiau mai mult pentru comori pe pamant si nu in ceruri.
Cum sunt crestinii moderati? Ei cred adevarul Evangheliei indeajuns cat sa aleaga sa il urmeze pe Isus, dar nu indeajuns de mult cat sa lase Evanghelia sa aiba autoritate totala in viata lor si sa le conduca vietile. De ce are Domnul Isus o problema atat de mare cu caldiceala spirituala? Pana la urma erau oameni buni, nu? Mergeau la biserica, se inchinau lui Dumnezeu, luau Cina Domnului, daruiau pentru El? Care este problema? Problema cu crestinii caldicei este ca ei nu traiesc dependenti de Cristos si nu vad biserica ca pe o familie si o necesitate in viata lor. Ei nu sunt nici fierbinti si nici reci. Nici lumina, dar nici intuneric, o stare de ceata. Nici alb nici negru, un fel de gri. Cand un crestin ajunge in aceasta conditie, el citeste si asculta Evanghelia dar nu ii mai ingaduie sa ii transforme gandirea, inima si actiunile. Asa ca Isus spune un lucru foarte aspru: „te voi varsa din gura Mea.” Si il putem condamna ca spune asta? Imi aduc aminte cand eram mai mic si parintii mei ma certau spunandu-mi „pai ce facem Claudiu aici, eu vorbesc si eu aud?” Asta se intampla cand eu intram intr-o stare de nepasare fata de ceea ce imi spuneau parintii mei sa fac.
Am observat ca cea mai buna metoda de a o enerva peste masura pe sotia mea, este sa joc cartea nepasarii cu ea. Pur si simplu o scoate din sarite ca ea sa vorbeasca si eu sa nu o bag in seama. Daca noi reactionam astfel cand cineva pe care il iubim este indiferent si nepasator fata de ceea ce ne dorim de la ei, cum am putea crede ca Domnul Isus poate sa nu aiba nici o problema cu o biserica care desi pretindea ca I se inchina si ii apartine nu ii mai pasa cu adevarat de ceea ce El ii cerea sa fie si sa faca? Pacatul celorlalte biserici era ceva evident. Il puteau vedea, si ceea ce vezi esti mai usor sa recunoasti sa marturisesti sa te pocaiesti. Cine poate insa sa recunoasca caldiceala spirituala? In ochii tai tu crezi ca esti foarte bine, dar in ochii lui Isus lucrurile stau foarte diferit. Acest pericol apare de multe ori in viata acelora care frecventeaza serviciile de inchinare ale bisericii de mai multa vreme. Cei care cred ca daca merg de atatia ani la biserica stiu cu ce se mananca toate, ca sa spunem asa. Au ascultat multe predici la viata lor predici si isi citesc bibliile, dar ceea ce cu ani in urma ii entuziasma sau ii cerceta si ii smerea, acum ii lasa indiferenti si pasivi. Stiu ca personal si eu pot fi in pericolul de a deveni caldicel ca oricare alt crestin. Sunt intors la Domnul de 15 ani asa ca si pentru mine este poate usor sa iau toate lucrurile ca si cum mi s-ar cuveni. Pot ajunge la randul meu sa fac totul ca pe o slujba nu ca pe o slujire, ca pe un ritual nu ca pe o chemare. Va pot pregati lectii despre catelusi si bunicute care sa va gadile urechile si sa va emotioneze intr-un mod placut si sa nu ma preocup cu adevarat de conditia noastre spirituala ca biserica a lui Cristos Personal ma rog Domnului sa imi descopere mereu adevarul despre mine. Sa scoata din mine orice urma de confort, de automultumire, indiferenta sau mandrie care sa raneasca lucrarea Duhului Sfant in viata mea. Nu imi doresc sa ma regasesc si eu in categorie celor care cred despre ei ca sunt bine cand de fapt sunt caldicei si vor fi astfel varsati din gura lui Cristos, Psalmul 139:23-24.
Sunteti aroganti, vs.17. Domnul descopera aici radacina problemei crestinilor caldicei. Problema era in inima. Mandria ii orbise si nu isi mai puteau vedea saracia spirituala in care traiau. Mandria religioasa este una dintre cele mai periculoase stari in care un crestin poate ajunge. Merg de atatia ani la biserica, am ramas credincios cand altii au plecat, am realizat atat de multe pe plan personal si profesional. Deci nu am cum sa nu ii fiu pe plac lui Cristos. Confortul material are puterea de a schimba inima omului, nu? Sa fac clar un lucru. Nu banii sunt problema. Ei sunt doar niste hartii colorate. Reactia omului la bani este problema. Vedem din aceste mesaje ca este mai bine sa fii sarac in cele materiale precum crestinii din Smirna dar care se bucurau de binecuvantari spirituale extraordinare, decat instariti ca cei din Laodicea si aroganti la adresa lui Cristos. Cel mai tragic lucru era ca ei nu realizau ca sunt si citez cuvintele Domnului Isus aici,”nenorociti, vrednici de mila, saraci, orbi si goi”. Woww. Poate sa spuna asta Isus Cristos despre crestini care merg la biserica si i se inchina Lui? DA, cu siguranta si chiar asta face!
Pocaieste-te! Vs.18-19. Laodicea era cunoscut ca fiind un oras bogat in aur, cu haine frumoase si fine, dar care producea si cu un unguent eficient pentru cei ce sufereau de probleme de vedere. De aceea Domnul Isus face aceasta paralela intre bogatia lor lumeasca si saracia lor spirituala. Cu alte cuvinte le spune: “pana nu vedeti in ce stare deplorabila ati ajuns, nu va puteti vindeca.” Este extraordinar cat de personal si implicat este Domnul Isus in tot ceea ce spune. Acelasi Cristos care spune, “am renuntat la tot si am murit pentru voi”, spune si “am sa va vars din gura mea”. Dar tocmai pentru ca eu am renuntat la tot de dragul vostru nu pot sa accept caldiceala, indiferenta si nepasarea voastra in ceea ce priveste poruncile Mele.
Deschide-mi!, vs.21. Apelul Domnului Isus catre toti cei ce afla in aceasta stare este tot unul foarte personal. Eu sunt afara, deschide-mi. Tu crezi ca sunt inlauntrul inimii tale, dar iti spun ca m-ai dat afara cu fiecare cuvant pe care l-ai auzit de la mine si l-ai lasat sa treaca pe langa tine fara sa iti pese. Sunt afara si nu o sa intru cu forta. Este nevoie ca tu sa iti dai seama in ce stare esti si ce nevoie ai, iar cand o vei face, vreau sa te pocaiesti, sa ti se franga inima si apoi cand esti gata deschide-mi. Isus doresc sa cinez cu tine. Sa ma bucur cu tine de fiecare zi. Sa am conversatii minunate cu tine. Este minunat ca desi este aspru mustrata de Domnul, Biserica biserica din Laodicea primeste poate cea mai frumoasa invitatie din partea Domnului Isus. Dupa ce le face cunoscuta boala de care sufera si pericolul care ii asteapta, Domnul le ofera si tratamentul pentru vindecare. Vino sa luam cina si sa povestim. Ce invitatie minunata!
Concluzii, vs.21-22. Isus nu doreste o relatie la fara frecventa cu noi ci una personala, zi de zi, clipa de clipa si de aceea bate la usa inimii noastre pentru ca doreste sa i-o oferim pe toata Lui, nu jumatati de masura.
Daca o sa cautati pe internet puteti gasi un tablou frumos pictat de pictorul englez Holman Hunt. O opera in care Il intruchipeaza pe Domnul Isus stand in fata usii unei case. Si nimic nu pare iesit din comun la prima vedere. Dar privind cu atentie observam ca usa nu are clanta pe dinafara. Ea se deschide doar dinauntru.
Domnul Isus asteapta o reactie si un raspuns de la noi dupa aceste mesaje pe care le-am studiat in ultimele doua luni Acum El sta in fata usii inimii noastre. Poate sta chiar la usa bisericii noastre si asteapta sa ii deschidem si sa ne bucuram cu El si de El. Ma rog ca aceste mesaje sa nu fi adus mahnire si suparare in inimile noastre ci sa ne simtim imbogatiti vazand cat de mare este dragostea lui Isus fata de biserica si dorinta Sa de a ierta si restaura pe cel ce a cazut. Nu spun ca biserica noastra se aseamana mai mult cu vreuna din bisericile despre care am citit in ultimele saptamani. Dar spun ca avem nevoie sa lasam aceste mesaje de la Domnul Isus sa ne cerceteze profund pe fiecare si sa ne chema la o analiza sincera a relatiei noastre din prezent cu El si cu biserica Sa. Daca suntem asemenea fratilor din Smirna sau Filadelfia, slavit sa fie Domnul. Sa continuam sa ramanem pe aceasta cale si sa tinem cu tarie ceea ce ni s-a incredintat. Dar daca ne regasim in situatia crestinilor din celelalte cinci biserici atunci sa nu ii ingaduim lui satan sa continue sa ne tina indiferenti si nepasatori la ceea ce spune Isus Cristos. Sa ne pocaim si sa ne intoarcem cu toata inima la El. El inca asteapta si ne iubeste cu o dragoste radicala.